1,924 matches
-
Or, prima cauză coincide În mod necesar cu scopul ultim și cu perfecțiunea supremă, iar această triplă esențialitate nu poate fi Întâlnită decât În absoluta simplicitate a ființei care există prin sine, și căreia nu-i lipsește nimic În ordinea ființării, care nu este limitată de nimic, nu depinde de nimic În ordinea cauzalității, și care posedă ca notă esențială, distinctivă și primordială infinitatea, temeiul și originea perfecțiunii sale formale, de unde decurge și unitatea sa. Acest concept al ființei absolut infinite
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
deopotrivă demonului, care, cu activismul său, îi stârnește lui Cioran unde de regret și valuri de neputință, scepticismul Ă deși poartă stigmatul trădării propriului sineă iese din penumbra aceasta a vitalității pentru a încorpora, la rându-i, un fel de ființare exemplară. O ființare pe dos. Înainte de toate, scepticismul e sinonim unei devitalizări și nu întâmplător Cioran nu pune cuvântul „vinovat”, din fragmentul care urmează, între ghilimele. „Scepticismul radical, «dureros», dacă vreți, nu e posibil fără un reflux al vitalității care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu activismul său, îi stârnește lui Cioran unde de regret și valuri de neputință, scepticismul Ă deși poartă stigmatul trădării propriului sineă iese din penumbra aceasta a vitalității pentru a încorpora, la rându-i, un fel de ființare exemplară. O ființare pe dos. Înainte de toate, scepticismul e sinonim unei devitalizări și nu întâmplător Cioran nu pune cuvântul „vinovat”, din fragmentul care urmează, între ghilimele. „Scepticismul radical, «dureros», dacă vreți, nu e posibil fără un reflux al vitalității care e vinovat de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
drum cunoașterii individuale și universale. Prin ceremonial umanul se reintegrează în cosmos, recuperându-și sensurile primare, înfățișându-le ca existențial-semantic: meta-imagine. Pentru ilustrarea acestei tipologii a imaginilor ne oprim asupra "imaginii primare" "casă" al cărei nucleu existențial este format de ființarea celor patru elemente arhetipale apa, pământul, focul, aerul Fie că semnifică " adăpost", "familie", "neam" 47, "casa", ridicată la rangul de categorie semantică, reprezintă o devenire: de la imaginea primară, arhetipală, ca ființă a universalului și individualului, manifestându-se sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bună cu cineva". 50 1. Imaginea arhetipală Prima formă umană de domesticire a universului este casa 51. Construită după chipul și asemănarea omului, casa sălășluiește în universal ca ființă. Liantul cognoscibil dintre ființa cosmică și ființa umană devine el însuși ființare prin rit. Diversitatea termenilor specifici casei din Bucovina-temelie, stâlp, schelet, cunună, capriori, coamă, ursoaică 52 creează un complex semantic universal care dă naștere, la rândul său, unei lumi, printr-o simbolistică a obiectualului: moneda (banul), așezată la temelia casei reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
semnificante căi de pătrundere. Și totuși de ce nu faceți filme cu narațiuni în contemporaneitate? Voi face. Nu depinde numai de mine acest lucru. înăuntrul meu sălășluiește un univers bântuit de povestiri contemporane, dar încă nu au expresia necesară ca să devină ființări vii, autentice. Fac spectacole cu dorința de a depune mărturie față de timpul în care trăiesc. Filmul încă nu mi-a oferit un material actual demn de o tratare cinematografică netrucată și de aceea am încercat o translare între epoci. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fără să o vedem vreodată. Și așa treceau anii, trecuseră anii... și trăiam ceea ce trăiam în România acum... Apoi m-am gândit la o rezolvare în care să nu existe niciun personaj, ci numai locuri pustii, expresive... și doar necesitatea ființării bisericii. Iluzii, utopii...idei pentru un viitor pe care nu știu dacă o să-l apuc. Între timp MediaPro a renunțat la scenariu din motive financiare (nu aveau un milion de euro) și astfel scenariul a ajuns la Paradox Film, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spre structurile alterității, ale mundanizării în lume și în timp. Eul psihologic respinge reificarea imaginarului primitiv, magic, atitudinea naturală, mimetica cedează locul atitudinii transcendentale, compatibilă cu figurile oglindirii constitutive de sens și a căror semnificație se adresează unei conștiințe comunitare. Ființarea omului prin conștiință, concept preluat de Eminescu de la confluența "Upanișadelor" cu filosofia lui Kant, este lamura vieții sau Tat twam asi (Tu ești această ființă), dătătoare de sens. Eul postkantian din poezia "Ca o făclie ..." este spirit faustic, creator intramontabil
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
personală după "De l'Election de son sepulcre" de Ronsard, departe de a fi un legământ al "prieteniei cu natura" (T. Vianu), sugerează cum în mijlocul mult invocatei naturi omul cunoaște o imensă singurătate, întrucât nu își regăsește propriul mod de ființare ca energie conștientă. Între evenimentele naturii și cele sufletești există un hiatus copleșitor; simultaneitatea lor este pur hazard. Originală ni se pare corecția adusă confuziei bine întreținute conform căreia discursul revoluționarului din "Împărat și Proletar" ar fi chiar vocea, convingerea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Iubirea este prezentată mai întâi în stare incipientă, iar mai apoi se conturează sentimentul eului liric, în adresarea către iubită. În poezie sunt și secvențe care exprimă certitudini: cele despre existența iubirii, unde iubita este imaginată ca o "minune a ființării", ca un voal transparent care zboară. Iubirea depășește conotațiile comune, terestre, devine o proiecție cosmică, având virtuți ale absolutului. În strofe inegale ca număr de versuri, L. Blaga acordă mare libertate versului liber, folosește inversiuni sintactice ale verbelor compuse (făcutu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a doua, care evidențiază implicarea în discurs a eului liric (subiectivitatea), sinestezia: "Lumina ce-o simt/ năvălindu-mi în piept când te văd". Tema poeziei este iubirea, "iubita" fiind asociată cu "invadarea luminii". Iubirea generează mișcarea cosmică, "un sentiment al ființării". În poezia lui Blaga, "lumina" este o metaforă cosmogonică, iubita este asimilată "purității luminii", sentimentul sublim al iubirii este proiectat la nivel cosmic. Lumina sugerează absorbția spre absolut a ființei îndrăgostite. Poezia construiește un mit ce restructurează identitatea paradisiacă a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care a adus-o. În fine, jalba fraților nu apare decât ca un act de mare răutate, din dorința nedeclarată, dar foarte prost mascată, de „a zăticni Măritișul copilei“. Fă ră zestre a) „Cutia milelor“ și fetele sărace. Inițiativa în ființării fondului de ajutor pentru săraci, orfani, văduve și invalizi aparține domnului Alexandru vodă Ipsilanti. Prin documentul din 10 decembrie 1775, el anunță înființarea unei cutii a milosteniei și donează 6 000 de lei pe an pentru constituirea fondului necesar. La
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
puzderia de pușcării existente pe teritoriul Valahiei, practic orice dregător beneficiază, de drept sau numai de fapt, de o temniță și numim câțiva dintre ei: ispravnicul, marele ban, marele spătar, marele agă și marele armaș, apoi domnul și după în ființarea departamentelor de judecată, departamentul de cre me nalion. În plan religios li se adaugă cele ale protopopilor în fiecare județ, ale episcopilor și, în fine, temnița Mitropoliei. Constantin Mavrocordat (1730, 1731-1733, 1735- 1741, 1744-1748, 1756-1758, 1761-1763) hotărăște desființarea închisorilor ținute
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sănătate, moartea este considerată ca venind din exteriorul ființei. Interiorizarea descoperă în subiectivitate o regiune unde viața se îmbină cu moartea, o regiune a transcendentului și iraționalității. Senzația de prezență a morții în structura vieții induce sentimentul de neant în ființare, lucru dovedit de frica de moarte; în timp ce pentru Cioran imanenta morții în viață este un semn al triumfului final al neantului asupra vieții, credința în eternitate dovedindu-se iluzorie, Sábato, chiar si in conștientizarea morții, are speranța că "dincolo mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sunt centrele de rezistență în fața tăvălugului distrugător, a tăvălugului batjocoritor al rațiunii, nu puțini sunt cei care continuă să creadă că ființele umane și non-umane aparțin unor lumi care comunică între ele. Diferența stă în modul de prezentare, nu de ființare. Asta ne învață miturile amerindiene, sub formă de povestire, pe fondul nostalgiei și al poeziei. "Miturile amerindiene nu evocă trecerea ireversibilă de la natură la cultură, ci apariția unor discontinuități naturale pornind de la un continuum cultural în cadrul căruia ființele umane și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Blecher încearcă să tematizeze ceea ce în mod constant i se ascunde: ființa. Astfel, fiecare operă a autorului pare că este un discurs despre ce înseamnă ,,a fi". Continuând demersul lui Heidegger, observăm că Blecher renunță să gândească ființa într-o ființare anume. Regimurile existențiale pe care le propune autorul sunt atât de variate, încât discursul său narativ pare a avea un singur scop: ,,rebotezarea fenomenologică a omului"268. În Inimi cicatrizate, orice interogație referitoare la ființa sa devine interogație referitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
existențiale. Locul irealității imediate va fi luat în al doilea roman de sanatoriu spațiu care dă posibilitatea ,,rebotezării ființei". Din această perspectivă, ceea ce-l apropie pe Blecher de Mann, este modul în care atât Emanuel, cât și Hans Castorp gândesc ființarea ca simplu prezență. Momentul acesta coincide cu intrarea ambilor în sanatoriu. Acest loc va face parte din lumea personajelor, va deveni însuși ,,faptul de a sălășlui în"270. Modelul ființei, așa cum este proiectat de Heidegger, se poate aplica textului blecherian
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nu există nimic în univers în afara conștiinței. Prin urmare, adevărata realitate a lumii constă în ființe, aflate în diferite stări de conștiință, dincolo de care tot restul aparține, în fond, domeniului magic, iluziei. Pentru Henri Ey, conștiința este modul specific de ființare a omului în sine și în lume, o structură reală dinamică de devenire, de trecere a omului din condiția sa primară, imediat organică, intra-psihică și mecanic-socială, într-una mediată, raționată, activă și liber creatoare, o structură prin care individul
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
portretistul elpifanicaaa. Admirația se explică nu doar prin natura personajului și performarea în spațiul public: Fanache reușește să scape chiar "organelor" abilitate ("nici tovarășul colonel Rotaru nu i-a dat de capăt") ceea ce era un "nec plus ultra" în lumea ființării exotice/exotopice prin raportare la "codul eticii și echității socialiste" ("pesemne omul și-a condus propriul joc"). Se pare că nici o clipă naratorul/portretist nu are bănuieli că jocul respectiv era în "serviciu comandat", că ar fi fost vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de a spune. El se poate afla în spate, fie pentru că nu-i acordăm accesul la expresia noastră facială, fie pentru că vrea să ne înjunghie, fie din rațiuni ieșind din sfera noastră de preocupări. k AS: Cuvânt valiză impertinent, încorporând ființarea, reflecția și puterea enunțiativă a unei comunități. l Cf. DEX.ro: NAVLOSÍ, navlosesc, vb. IV. Tranz. A închiria un vas de transport (aparținând unui proprietar particular). Din ngr. enávlosa (aor. al lui navlóno). m Nota AS: Este vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
totul evidentă în volumele următoare, Apariția Eonei și celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei, respectiv Dispariția și eternitatea Eonei. În acestea apare un personaj feminin ambiguu, în fapt o stranie întruchipare a alterității radicale, alfa și omega ai ființării: "Acea doamnă, doamnă a mea care ești El, domnul,/ acea fantastică fantă absorbantă, acea prăpastie/ uriașă, uriașă precum marea planetară, acel sfârșit fără capăt..." (Apariția Eonei. O uvertură). Indiferent de originea Eonei, însuși faptul apariției acesteia în orizontul eului poetic
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pietrificare: a cuvântului din imaginea cerurilor înmormântate. Ultimele versuri confirmă în tonuri întunecate pătrunderea omului într-o realitate a durerii și singurătății. Imaginea primului om închide cercul poemului, reamintind transformarea din cele dintâi stihuri. Structura poeziei bazată pe succesiunea naștere ființare moarte este așadar tripartită. De-a lungul acestor etape, conturate schematic prin trăsături esențiale și rapide de penel se țese motivul incomunicabilității în diferite ipostaze ce țin de sfera absenței sau prezenței sunetelor: muțenia mesagerilor divini, drumul vocii / al cuvântului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să nu-și dezamăgească cititorii care, parcurgînd varianta textuală a aventurilor sale trăite, l-ar putea considera mincinos. Totodată, el sesizează faptul că drumul de la istoria faptelor la istoria textului se suprapune cu drumul de la realitate la aparență ori de la ființare la "umbra" ființării. Notabilă devine replica "domnului Poe" pe această temă. Persuasiv, el îl îndeamnă pe erou să treacă peste șovăieli, considerînd că stîngăcia stilului ar fi un argument al autenticității faptelor prezentate și nu un dezavantaj estetic. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dezamăgească cititorii care, parcurgînd varianta textuală a aventurilor sale trăite, l-ar putea considera mincinos. Totodată, el sesizează faptul că drumul de la istoria faptelor la istoria textului se suprapune cu drumul de la realitate la aparență ori de la ființare la "umbra" ființării. Notabilă devine replica "domnului Poe" pe această temă. Persuasiv, el îl îndeamnă pe erou să treacă peste șovăieli, considerînd că stîngăcia stilului ar fi un argument al autenticității faptelor prezentate și nu un dezavantaj estetic. Mai mult, editorul-autor stabilește o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dezavantaj estetic. Mai mult, editorul-autor stabilește o relație de invers proporționalitate între istoria textuală și istoria trăită. Cu cît textul este mai nestilizat, cu atît faptele vor avea mai acut marca veridicității. Cu alte cuvinte, dacă aparența, reprezentarea sau "umbra" ființării sînt mai puțin pregnante, realitatea, evenimențialul sau ființarea propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de cadrele butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]