1,777 matches
-
nu demult dintre noi. Cu ei am rămas prieten de atunci, ne făcusem și serviciul militar Împreună. Avusesem la Filologie un grup de prieteni din care mai făcea parte Șerban Stati, ajuns mai tîrziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toată lumea Îl cunoaște, mai Întîi profesor universitar În Olanda, astăzi revenit În țară, foarte activ În mediile culturale și editoriale. După 1948, aproape toți membrii familiei mele trecuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
, Lia (2.XII.1930, Nicolinț, Serbia), filolog și memorialistă. Este fiica Paraschivei (n. Ruja) și a lui Teodor A. Ciobanu, preot. Urmează școala primară în satul natal, apoi Liceul Român din Vârșeț și Școala Superioară de Pedagogie din Zrenjanin, secția limba și literatura română-limba și literatura sârbo-croată
MAGDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287954_a_289283]
-
, Ioan (28.I.1811, Bucerdea Grânoasă, j. Alba - 2.VIII.1864, București), filolog. Este fiul unui țăran care se numea Trifu, iar M. a purtat acest nume până în 1837. După ce a semnat o vreme și Maioreanu, pentru a sublinia înrudirea, prin mamă, cu Petru Maior, a adoptat definitiv numele Maiorescu. A urmat școala
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
, Petru (c. 1760, Târgu Mureș - 14.II.1821, Buda), istoric, filolog și scriitor bisericesc. Este fiul Anei (n. Munteanu) și al lui Gheorghe Maior, protopop, nepot al unor preoți și „nobili de Diciosânmărtin”. Învață la gimnaziile din Târgu Mureș și Blaj (1769-1774), însușindu-și limbile latină și maghiară, retorica și poetica
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
cu premiile revistelor „Ateneu” (1993) și „Convorbiri literare” (1998), precum și cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1999). Primele articole de critică literară, pamflete (unul la adresa lui Mihai Beniuc) și traduceri i-au apărut în revista samizdat „Cuvântul nostru”, scoasă de studenții filologi ieșeni în anii 1957 și 1958. În presa tipărită publică pentru întâia oară în „Iașul literar” (1959), revistă la care a continuat să scrie în mod curent. Colaborează cu studii, articole, cronici și recenzii în „Convorbiri literare” (unde din 2001
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
Oradea. După pensionare, în 1900, se stabilește la Sibiu. În 1877 a fost ales membru corespondent al Societății Academice Române și în 1881, membru activ al secției istorice. M. a fost un cărturar cu preocupări multilaterale, manifestându-se ca istoric, filolog, scriitor, dar, mai ales, ca folclorist și etnograf. Lucrările sale istorice și filologice au fost însuflețite de ideea latinității limbii și poporului român. A debutat cu versuri în „Amicul poporului” (1848). Prin colaborările foarte numeroase la „Foaie pentru minte, inimă
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
revista „Arc” și, din 1996, secretar științific al Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A debutat în 1978, cu o schiță în revista „Tribuna” și cu un eseu critic în „Amfiteatru”. A fost membru în cenaclul Junimea al studenților filologi bucureșteni și a participat la „desantul” colectiv organizat în 1983 de Ov. S. Crohmălniceanu. Și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București în 2002. Întâia carte a lui I. a fost una de proze scurte, Departe, pe jos
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
, Bogdan Petriceicu (26.II.1838, Cristinești-Hotin - 25.VIII.1907, Câmpina), poet, prozator, dramaturg, jurnalist, folclorist și filolog. Descendent al unei familii de boieri a cărei origine pare să se situeze dincolo de secolul al XVI-lea, H. este nepot al lui Tadeu Hâjdeu (cărturar, poet de limbă polonă) și fiu al Elisabetei (n. Dauksza) și al lui Alexandru
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
să restabilească în articulațiile ei adevărate configurația istorică a limbii, el situează limba română în context indoeuropean și în relații cu limbile popoarelor învecinate. De un studiu comparativ au parte toate compartimentele limbii, de la lexic la fonetică, morfologie și sintaxă. Filologul aduce contribuții în istoria limbii, îndeosebi în luminarea unei zone puțin cunoscute, privind elementele autohtone, dacice, de „substrat”, sesizate încă de D. Cantemir și care intră în atenția a numeroși lingviști străini (J.B. Kopitar, P.J. Šafařik, Fr. Miklosich, H. Schuchardt
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Munte, 1927; Liviu Marian, Bogdan Petriceicu Hasdeu, București, 1928; Sextil Pușcariu, B.P. Hasdeu ca lingvist, București, 1932; Constantinescu, Scrieri, III, 116-156; E. Dvoicenco, Începuturile literare ale lui B.P. Hasdeu, București, 1936; Th. Capidan, Bogdan Petriceicu Hasdeu ca lingvist europenist și filolog, București, 1937; Barbu Lăzăreanu, Cu privire la..., București, 1971, 127-192, 271-274; Mircea Eliade, Despre Eminescu și Hasdeu, îngr. și pref. Mircea Handoca, Iași, 1987, 59-110; Vianu, Arta, I, 191-195; Călinescu, Ist. lit. (1941), 320-332, Ist. lit. (1982), 370-381; Haneș, Scriitorii, 123-241; Cioculescu-Vianu-Streinu
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Brădățeanu, Drama, 77-112; Studii și materiale despre B.P. Hasdeu, Chișinău, 1966; E.M. Dvoicenko-Markova, Russko-rumânskie literaturnâe sviazi v pervoi polovine XIX veka, Moscova, 1966, 134-156; Brădățeanu, Istoria, I, 275-297; Cornea, Oamenii, 202-248; Vrabie, Folcloristica, 183-199; Cicerone Poghirc, B.P. Hasdeu lingvist și filolog, București, 1968; Seche, Schiță, II, 9-34; Ion Mușlea, Ovidiu Bârlea, Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hasdeu, București, 1970; Mihai Drăgan, B.P. Hasdeu, Iași, 1972; B.P. Hasdeu interpretat de..., îngr. Grigore Brâncuș, București, 1972; Vasile Sandu, Publicistica lui
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
publicație de strictă specialitate, într-una cu profil de largă dezbatere filologică, istorico-literară, etnografică și folcloristică, istorică și de istoria culturii. Muzeul Limbii Române a reprezentat școala la care s-au format și s-au afirmat nu numai lingviști și filologi precum Vasile Bogrea, George Giuglea, G. Kisch, G.D. Serra, Al. Procopovici, Dimitrie Macrea, Ioan Pătruț, Romulus Todoran ori Mircea Zdrenghea, ci și folcloriști precum Ion Mușlea, alături de istorici literari ca Petre Grimm, G. Bogdan-Duică, Ion Breazu, Ion Chinezu, N. Drăganu
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
Giuglea, G. Kisch, G.D. Serra, Al. Procopovici, Dimitrie Macrea, Ioan Pătruț, Romulus Todoran ori Mircea Zdrenghea, ci și folcloriști precum Ion Mușlea, alături de istorici literari ca Petre Grimm, G. Bogdan-Duică, Ion Breazu, Ion Chinezu, N. Drăganu, Iosif Pervain și de filologi ca Liviu Onu. Cel mai de seamă istoric literar, afiliat grupării în perioada războiului, cu totul deosebit ca formație și deschidere culturală, în raport cu oricare altul, rămâne însă Dimitrie Popovici, ale cărui cercetări referitoare la modernizarea culturii românești vor da fructele
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
, Paul (28.IV.1764, Vărădia, j. Caraș-Severin - 21.III.1808, Vârșeț), filolog. Fiu al preotului Marcu, I. a studiat filosofia și dreptul la Bratislava, Pesta și Viena. Își completează învățătura la Roma, unde timp de trei ani culege și documente referitoare la istoria românilor. Între 1790 și 1793 s-a aflat la
IORGOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287607_a_288936]
-
HELIADE-RĂDULESCU, Ion (6.I.1802, Târgoviște - 27.IV.1872, București), poet, prozator, traducător, filolog și îndrumător literar. Tatăl, Ilie Rădulescu, a fost căpitan de poteră, apoi a slujit o vreme ca polcovnic în armata rusească, dobândind și o oarecare avere: o moșie în județul Ialomița și o casă în București. Mama, Eufrosina (n. Danielopol
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Dante, Ariosto, Tasso], în Curs de poezie generală, III, partea II, București, 1870, IV, București, 1880; [Traduceri], în Opere, II, IV, îngr. Vladimir Drimba, introd. Al. Piru, București, 1968, 1985. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Ioan Eliad Rădulescu ca gramatic și filolog, București, 1892; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 65-78, 113-119, 157-161, 256-268, II, 155-168, 201-211, III, 86-92; Apostolescu, Infl. romant., 65-92; G.D. Scraba, Ioan Heliade-Rădulescu. Începuturile filosofiei și sociologiei române, București, 1921; Densusianu, Lit. rom., II, 131-211; Bogdan-Duică, Ist. lit., 39-229
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
IORDAN, Iorgu (29.IX.1888, Tecuci - 20.IX.1986, București), filolog și memorialist. Este fiul Tudoscăi (n. Crăciun), înfiată de Ivan Penu, bulgar care se stabilise la Nicorești, și al lui Toader (Toșcu) Iordan, grădinar bulgar venit de peste Dunăre la vârsta de optsprezece ani. Ambii părinți ai lui I. erau analfabeți
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
titlurile de Om de știință emerit și Erou al muncii socialiste, în 1954 și 1956 fiind laureat al Premiului de Stat. A condus publicațiile „Studii și cercetări de lingvistică”, „Revue roumaine de linguistique” și „Limba română”. Savantul I., lingvist și filolog de mare autoritate, autor al unor lucrări fundamentale (Gramatica limbii române, 1937, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor”, 1943, Stilistica limbii române, 1944, Limba română contemporană, 1954, Lingvistica romanică. Evoluție, curente, metode, 1962, Crestomație romanică, 1962, Istoria lingvisticii românești
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
sale ar avea și o miză literară, critica le-a receptat laudativ. Nicolae Manolescu vede în ele un „document extraordinar de minuțios pentru viața socială a epocii”, iar Cornel Regman, trecând peste pasajele aride și cam „administrative”, crede că memoriile filologului sunt „o binemeritată revanșă a tenacității și ordinii asupra literaturii cu orice preț, în acest gen așa de mult expus falsurilor”. În fine, este de menționat că I. a dat ediții exemplare din scrierile lui Ion Neculce și ale lui
IORDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287603_a_288932]
-
, Gavril (23.II.1914, Nepos, j. Bistrița-Năsăud), filolog, istoric literar și memorialist. Părinții - Maria (n. Palage) și Gavrilă Istrate - erau amândoi iubitori de carte, tatăl, învățător o vreme, fiind un rapsod popular cunoscut pe meleagurile năsăudene. I. a urmat cursul primar în comuna natală, iar pe cel secundar
ISTRATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287634_a_288963]
-
Jiří Nasinek, Jitka Lukesova și Libusa Valentová, este elaborat și tipărit, în 1985, la Praga, Slovnic pisovatelu Rumunsku. Însoțit de un studiu introductiv semnat de K. și de o amplă bibliografie, lexiconul conține aproape patru sute de articole despre scriitori și filologi români. Autorii n-au putut să alcătuiască lexiconul după propriile lor vederi, fiindcă, în urma intervențiilor Ambasadei României la Praga, au fost constrânși să elimine scriitori că Sorin Alexandrescu, Ion Caraion, Paul Goma, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Petru Popescu, D. Țepeneag
KAVKOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287706_a_289035]
-
, Constantin (21.V.1875, Bârlad - 25.VI.1921, Bocșa Montană, azi Bocșa), filolog, bibliograf și traducător. Absolvent al Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1891), L. se înscrie la Facultatea de Litere a Universității din București, luându-și licența în 1894. Pleacă la Paris cu o bursă acordată de Ministerul Instrucțiunii Publice și
LITZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287837_a_289166]
-
, Eugen (2.V.1929, București - 3.XII.1997, Copenhaga), filolog, istoric literar, jurnalist, memorialist, traducător și poet. Este descendentul unei vechi familii boierești din Basarabia, cu uric de la Alexandru cel Bun, datat 25 aprilie 1420. Urmează cursurile gimnaziale și liceale la Liceul „Gh. Lazăr” din București, încheindu-le cu un
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
, Alf (8.VII.1902, Paris - 1.III.1996, Lund, Suedia), filolog și romanist suedez. Membru al Academiei Regale de Litere, Istorie și Antichități a Suediei, membru corespondent (1947) și membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al unor universități din Franța, Suedia, Italia, Norvegia, Danemarca, România, L. este un
LOMBARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287848_a_289177]
-
GĂZDARU, Dumitru (18.I.1897, Grivița, j. Ialomița - 1991, Buenos Aires), filolog, istoric literar și comparatist. A absolvit școala primară la Galați în 1912, urmând apoi Seminarul Teologic și Școala Pedagogică din același oraș, pentru a-și trece bacalaureatul la Liceul Internat din Iași. Din 1919 este student la Facultatea de Litere
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]