6,757 matches
-
de ordonare și aranjare desfiguratoare a lumii, Heidegger le concentrează pe toate în banalul și placidul cuvînt Gestell, căruia îi hărăzește rolul simbolic de a desemna fenomenul copleșitor și ireversibil pe care îl reprezintă tehnica. În fond, ceea ce deosebește un filozof de un nefilozof este atenția cu care vede în cele mai banale cuvinte tot felul de nuanțe implicite ce pot fi folosite în formularea concentrată a unui gînd. Filozoful simte cuvintele altfel de cum sînt ele percepute în limba zilnică. El
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
ireversibil pe care îl reprezintă tehnica. În fond, ceea ce deosebește un filozof de un nefilozof este atenția cu care vede în cele mai banale cuvinte tot felul de nuanțe implicite ce pot fi folosite în formularea concentrată a unui gînd. Filozoful simte cuvintele altfel de cum sînt ele percepute în limba zilnică. El trece dincolo de pojghița comună a sensului lor uzual și le scoate în față etimologia punînd-o în slujba unei idei. Iar Heidegger chiar așa procedează cu termenii pe care vrea
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
din monografia pe care Walter Biemel i-a dedicat-o lui Heidegger. La mai bine de 30 de ani de la scrierea ei (1973), lucrarea rămîne în picioare, profilul ei recomandînd-o ca drept una din cele mai pertinente introduceri în gîndirea filozofului de la Freiburg.
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
fiind de recenta polemică Dragoș Bucurenci - Andrei Pleșu, la care s-a raliat, grabnic, și specialistul în toate Cătălin Avramescu. Rezumativ, dacă junele trendy semnala inegalitățile sociale ale lumii de azi, militînd pentru o mai justă distribuire a resurselor, hîrșitul filozof îi recomanda un stagiu în bibliotecă, invocînd totodată experimentarea pe propria piele a eticii și echității socialiste dinainte de '89. Întrucît Cătălin Avramescu nu poate fi rezumat, trecem direct la intervenția lui Alex. Cistelecan, cu regretul de a nu putea cita
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
înnăscute. Inteligența în acțiune este adevărata inteligență. Și, în acțiune fiind, ei i se poate da o întrebuințare pentru care nu este făcută, cum tot atît de bine se poate să nu i se dea niciuna. Pentru José Antonio Marina, filozof specializat în fenomenologie, psihologie genetică și lingvistică, inteligența nu este nimic altceva decît o facultate menită a ne ghida comportamentul. Inteligența este așadar un instrument pragmatic, iar nu o facultate teoretică a cărei sarcină ar fi, chipurile, aceea de a
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
filmului. Cît privește noul său film intitulat sugestiv Apocalypto, sensul pe care Gibson îl dă apocalispei nu este desigur cel biblic, ci acela de declin, prăbușire a unei civilizații, fapt ilustrat și de motto-ul filmului, aparținîndu-i lui Will Durant (filozof american al istoriei cunoscut în special pentru cartea sa The Story of Civilization): "O mare civilizație nu este cucerită din afară pînă nu se va distruge singură din interior." Mai mult, regizorul nici nu intenționează să surprindă apocalipsa civlizației maya
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
alte istorii interminabile, derulân-- du-ni-se înaintea ochilor autentice peisaje urbane, filtrate de amintirile personajelor și ale povestitorului (Molero), nefiind altceva decât multiplele fațete ale unei realități radiografiate cu o privire scrutătoare care îl transformă pe Molero în-- tr-un filozof, preocupat de descifrarea sensurilor propriei sale existențe în contextul în care este inserat. Machado cristalizează imagini dintr-un cotidian vetust și face din fiecare personaj în parte o insulă umană. Recent publicat în Franța, revistele culturale pariziene, de la "Magazine Littéraire
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
ce prevestește fără greș destinul omenirii, declamînd vorbe mari în situații banale și lansîndu-se în perorații subtile doar pentru a dovedi cititorului că moșneagul în cauză e chiar Heidegger și nu cine știe ce ghiuj ramolit și uituc -, în vreme așadar ce filozoful ațipește în dormitor sub povara vîrstei și beteșugurilor, cele două femei - fosta amantă și actuala soție - leagă o conversație pe cît de ostilă pe atît de terapeutică, spovedindu-se una alteia și retrăind, secvență cu secvență și otravă cu otravă
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
poate depăși un prag previzibil de răfuială feminină -, Catherine Clément sporește tensiunea psihologică a romanului punînd în lumină adînca prăpastie ce desparte convingerile politice ale celor două doamne: Elfride Heidegger, o nazistă incurabilă și fanatică din cauza căreia naivul și credulul filozof fusese atras într-o aventură politică pe care el de fapt nu și-o dorise defel, și Hannah Arendt, o intelectuală evreică răzbunătoare a cărui intransigență ideologică o supune pe biata Elfride unor ședinte de veritabilă tortură psihică. Fiecare îi
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
pe biata Elfride unor ședinte de veritabilă tortură psihică. Fiecare îi reproșează celeilalte efectul malefic pe care l-a avut asupra lui Heidegger, cum tot astfel fiecare pretinde că prezența ei a avut o influență hotărîtoare asupra destinului spiritual al filozofului - prima pretinzînd că numai pe ea a iubit-o cu adevărat, cealaltă afirmînd că, fără liniștea casnică pe care i-a oferit-o, Heidegger nu ar fi putut atinge treapta creației geniale -, iar în tot acest timp filozoful, copleșit de
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
spiritual al filozofului - prima pretinzînd că numai pe ea a iubit-o cu adevărat, cealaltă afirmînd că, fără liniștea casnică pe care i-a oferit-o, Heidegger nu ar fi putut atinge treapta creației geniale -, iar în tot acest timp filozoful, copleșit de vîrstă și de tensiunea clipei, moțăie cu fruntea descrețită în camera de alături. În ciuda încleștării, nici una dintre rivale nu cedează în fața celeilalte și, asemenea unor redutabili gladiatori, cele două femei sfîrșesc prin a cădea epuizate una în brațele
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
una în brațele alteia, împăcîndu-se definitiv și recunoscînd că amîndouă au dreptate. Bineînțeles că, atunci cînd se trezește, rolul lui Heidegger în această reglare de conturi femeiești e unul de martor neputincios la ciocnirea dintre două orgolii tari ca piatra, filozoful făcînd mai curînd figura unui împăciuitor de conjuctură peste care anii au trecut păgubos și deprimant, furîndu-i strălucirea și înmuindu-i mintea. Una peste alta, cititorului i se dă prilejul de a-și satisface curiozitatea în toate privințele și sub
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
carte, Julius Evola își prezintă viziunea metafizică cu privire la existența sexelor omenești. Pesemne că, folosit la plural, sub forma "metafizicii sexelor", titlul ar fi fost mult mai aproape de conținutul cărții. Ceea ce sare în ochi de la bun început este hotărîrea cu care filozoful italian respinge toate teoriile moderne care au într-un fel sau altul legătură cu diferențierea sexelor în cadrul speciei umane. Cu alte cuvinte, ceea ce pentru noi înseamnă achiziții indubitabile ale cunoașterii actuale, pentru Evola seamănă cu deraierile jalnice ale unei omeniri
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
funciară, iar inegalitatea aceasta, oricum ai lua-o, presupune existența unor diferențe pe care nici o ideologie nu le poate șterge. Ștergi diferența, ștergi atracția, și atunci la revedere eros. Să conturăm însă mai precis viziunea lui Evola despre sexe. Potrivit filozofului italian, originea oamenilor se află în acel Unu divin despre care vorbesc dintotdeauna toate filozofiile tradiționale. Un Unu echivalînd cu o goace indistinctă în hotarele căreia sexele nu există decît sub forma potențială a unui androgin virtual. Grație acestei viziuni
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
l-a ales a fost, cum era de așteptat, unul mai poetic, care i-a servit la o variațiune spectaculoasă pe ideea de faire la présence, într-un discurs alunecos și iubitor de capcane. Vocea poetului a rezonat la vocea filozofului, ambele cu o apetență specială pentru sfera abstractului. Poezia și-a luat locul alături de rigoare, cheia discursului profesat de criticul american. Întors pe multe fețe, dar nu pe toate, desigur, cu instrumente mai mult sau mai puțin teoretizante, conceptul de
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
Sorin Lavric Nu știu dacă vă amintiți amărăciunea cu care Noica deplîngea faima pe care gînditorii de mîna a doua au ajuns s-o capete în cultura română. În ochii filozofului, cultura noastră semăna cu o seră a asimilărilor nefirești și disproporționate, un fel de mediu în care, în ciuda intuițiilor valorice verificate în alte părți, ierarhiile puteau fi răsturnate pe baza unor criterii emanînd un subiectivism cras. Iar exemplul predilect pe
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
noastră semăna cu o seră a asimilărilor nefirești și disproporționate, un fel de mediu în care, în ciuda intuițiilor valorice verificate în alte părți, ierarhiile puteau fi răsturnate pe baza unor criterii emanînd un subiectivism cras. Iar exemplul predilect pe care filozoful nu obosea să-l dea în această privință, pomenindu-l ca pe un avertisment menit a spori luciditatea noastră critică, era Schopenhauer. Cum s-a putut ca spiritul acesta cinic, idealistul acesta întîrziat, mizantrop și pe deasupra pesimist, spiritul acesta pătruns
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
era Schopenhauer. Cum s-a putut ca spiritul acesta cinic, idealistul acesta întîrziat, mizantrop și pe deasupra pesimist, spiritul acesta pătruns de cețurile orientale ale opticii budiste, cum a putut tocmai el să devină la noi unul din cei mai invocați filozofi occidentali? Explicația lui Noica era una de bun simț: concursul împrejurărilor îl favorizaseră pe filozoful născut la Gdansk în dauna unor nume mult mai titrate în domeniu. Cu alte cuvinte, cînd ai în România ambasadori de talia lui Eminescu și
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
pe deasupra pesimist, spiritul acesta pătruns de cețurile orientale ale opticii budiste, cum a putut tocmai el să devină la noi unul din cei mai invocați filozofi occidentali? Explicația lui Noica era una de bun simț: concursul împrejurărilor îl favorizaseră pe filozoful născut la Gdansk în dauna unor nume mult mai titrate în domeniu. Cu alte cuvinte, cînd ai în România ambasadori de talia lui Eminescu și Maiorescu, unul însușindu-și pînă la identificare pesimismul viziunii asupra lumii, iar celelălt întreprinzînd pentru
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
li se întipărească în minte drept semnul de început al unei vieți la care nici nu îndrăzniseră să se gîndească cîtă vreme se aflaseră în România. În țară îl lăsaseră, în regim de domiciliu obligatoriu, pe tatăl lor, Constantin Noica, filozoful acceptînd să divorțeze de Wendy în 1948 tocmai în vederea unei eventuale plecări definitive a familiei din țară. Știa că stigmatul originii sale sociale și pata angajării sale politice se răsfrîngeau nefast asupra viitorului copiilor și că singura cale de a
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Carola), și apoi pe moșiile din Teleorman, în casele bunicilor paterni (de pe moșia Chiriacu), Alexandra Noica devine martora unei scăpătări ireverisibile a bunăstării familiei. Cu timpul, Noiculeștilor li se vor lua bunurile și li se vor uzurpa înlesnirile aristocratice, familia filozofului schimbînd într-un ritm atît de dramatic rangul social îngăduit de autorități, încît, dintr-un neam de boieri mediu înstăriți, Noiculeștii aveau să devină curînd un fel de inamici politici cărora regimul nu le putea tolera nici un drept. Tocmai aceasta
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
ar da să mănînce o bucată de carton, el nici nu ar observa. Amîndoi se amuzau copios amintindu-și de acest moment." (pp. 27-28) Scena este patognomonică pentru structura interioară a lui Noica, căci surprinde una din trăsăturile aparte ale filozofului: ușurința cu care se abstrăgea din lumea înconjurătoare, lăsîndu-se absorbit de universul gîndurilor speculative. Judecate prin prisma valorii documentare, amintirile Alexandrei Noica au însemnătate tocmai sub unghiul mărturiilor privitoare la tatăl ei. Cu cît aflăm mai multe amănunte despre filozof
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
filozofului: ușurința cu care se abstrăgea din lumea înconjurătoare, lăsîndu-se absorbit de universul gîndurilor speculative. Judecate prin prisma valorii documentare, amintirile Alexandrei Noica au însemnătate tocmai sub unghiul mărturiilor privitoare la tatăl ei. Cu cît aflăm mai multe amănunte despre filozof, cu atît cartea își dovedește mai apăsat utilitatea. "Mama l-a cunoscut pe tata cînd el avea zece ani și venise cu familia la munte pentru "a schimba aerul", așa cum era obiceiul în timpurile acelea. Au rămas prieteni toată viața
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
instalarea regimului comunist în România. Tot atunci părinții mamei mele s-au mutat în sudul țării, la Chiriacu, unde părinții tatălui meu aveau pămînt și o casă despre care voi vorbi ceva mai tîrziu." (p. 29) Iată un detaliu semnificativ: filozoful nu a cunoscut-o pe Wendy în timpul stagiului militar de un an de la Batalionul de Vînători de munte din Sinaia (1931-1932), așa cum se știa pînă acum, ci de fapt doar a reîntîlnit-o în acest an pe Wendy, dar de data
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
că aceste lozinci mi s-au întipărit foarte bine în minte, din moment ce mi le amintesc și acum..." (p. 103) În fine, cartea descrie călătoriile lui Noica în Occident, suportate de Wendy sau de copiii, precum și tracasările la care era supus filozoful din partea autorităților. "Autorităților comuniste le era teamă de un singur lucru: de răsunetul mediatic pe care l-ar fi putut avea atrocitățile comise de ele. Din acest motiv, orice ecou occidental stîrnit de un caz de abuz politic în țările
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]