6,379 matches
-
ce dacă stăteau la cozi, stăteau oricum în fabrică sau acasă cu mâinile încrucișate, uneori era mai plăcut să stai la o coadă, poate se nimerea să fie soare, cald, mai spuneai sau ascultai un banc politic de te treceau fiorii, o senzație la fel de plăcută, dacă nu chiar mai plăcută decât cea pe care o încerci acum uitându-te la filmele de groază, groaza de la televizor nu se compară cu groaza trăită pe viu. Oooo, nicidecum. Dar să revenim la războiul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
părăsit sala de curs. Profesorul a așteptat să se potolească furtuna și și-a expus cursul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar nu s-a mai plimbat prin sala de curs, cuvintele lui nu mai aveau incandescența știută, fiorul din ideile Profesorului îl luase Aide cu ea. Studenții au observat că Aide funcționa ca o oglindă a profesorului, o oglindă în care acesta căpăta o imagine bună. După acea întâmplare nimeni nu a mai îndrăznit să intre în intimitatea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sensul vieții se îndepărtează de tine ca orizontul pe măsură ce fugi spre el. De fiecare dată când se întoarce acasă îi vine să se spânzure, acolo o așteaptă privirile goale sau veninoase ale soacrei, vorbele atât de civilizate că te iau fiorii, dar dincolo de ele simți frigul, din prima clipă au simțit amândouă gustul prafului de pușcă în gură, s-au imaginat înarmate până în dinți, gata de conflict deschis, soacra chiar a mers un pas mai departe și i-a spus amenințător
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de iarnă. Uneori se naște o zarvă de nedescris în jurul ei, nu poate să mai cânte, nu mai aude sunetele, acestea nu-i mai pătrund în trup, nu o mai emoționează. În acele momente știe că a pierdut contactul cu fiorul cosmic, că pentru o vreme sufletele Mariei și mamei au părăsit-o. Sandei vede, simte lumea cu ochii, cu pielea, cu toate simțurile. Pentru Sandei lumea peșterii, a pădurii, a satului pe care îl contemplă de departe este doar un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la rând și acum continuau aceeași goană nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa ei erau destul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
trebuie să se îmbrace cu această pijama nouă care îi aparține și să se culce. Înainte de a ieși din cameră, îl lipi din nou de ea și-l sărută pe frunte. El nu reacționă în nici un fel, dar simți un fior care îi încălzi sângele din vene. Nu putea înțelege acest miracol. De bună seamă, această stare care îl electrizase ca și cum ar fi atins un fir electric neizolat, fusese provocată de acea intensă trăire a mamei lui, a celei care îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui înseamnă cortul, șatra!? Domnul acesta voia să-l ducă undeva într-un loc care nu era al lui. Dar când mâinile lor se uniră mai bine, în clipa aceea se întâmplă ceva nemaipomenit: amândoi simțiră, în același timp, un fior asemenea unui curent electric, care îi magnetiză, lipindu-i, fără putința de a se descleșta. Se priviră preț de câteva momente nedumeriți. Pe chipurile lor apăru o lumină dulce, ca un semn coborât din înalturi, prevestind mugurii unei împăcări și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se șteargă și brusc se dezechilibră, forfecând aerul cu mișcări descreierate. Realiză că nu mai are timpul necesar pentru a-și Îndrepta corpul și nici un punct de sprijin de care să se ajute. Gândi că totul e pierdut și un fior rece, tăios, Îi Îngheță corpul, paralizându-l. Însă În clipa aceea, când desprinderea devenise iminentă, un vânt puternic și misterios, venit de peste mări și țări, izbi violent fereastra lăbărțată, care-l lovi cu atâta forță, Încât Îl Împinse cu totul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Într-un zăngănit de consoane, ca niște săbii Încrucișate, și, spre sfârșit, să se piardă Într-o vocală plată și prelungă, ca o potecă ademenitoare, nesfârșită... M-am simțit dintr-o dată aiurea, rătăcit, vulnerabil și fără consistență. Pătruns de un fior rece, mă simțeam ca și cum aș fi privit În jos de pe buza unei prăpăstii Înfiorătoare, iar golul acela căscat sub ochii mei s-ar fi deschis și-n lăuntrul meu, Întunecându mă. Trecură câteva clipe lungi. Voiam să mă ridic de pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
clipa În care am simțit o fierbințeală pe obraz. Am deschis ochii surprins și am văzut-o pe Neli cu o față Încețoșată, plângând cu lacrimi adevărate. M-am Înspăimântat. De-atunci am renunțat la jocul acela, care-mi provoca fiori negri. De fiecare dată când ne jucam, observam la Neli o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care aveam impresia că, uneori, se aprindea În palmele ei micuțe. Și totuși niciodată nu mi-a plăcut Neli. Unele obiceiuri mă exasperau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Plaja era foarte Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe catalige... - Și ochii, ce culoare au ochii? - Căprui spre galben sau un verde pal, cam așa ceva. - Al meu, continuă Olga să-i creioneze portretul partenerului său, are ochii negri, tăciune, nu alta. Și sărută tu, de mă trec toți fiorii din călcâie până în creștet. Și-i vorbărereț...! Dar al tău? - Nu m-a sărutat până acum niciodată așa că... E foarte tăcut! Aș putea spune chiar că e timid, dar acest lucru nu mă deranjează. Uneori în tăceri sunt mai multe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fulgerată de un gând: dacă a doua zi Victor ar fi uitat acele cuvinte atât de așteptate de ea: - Da, Victore, vreau! Sper să nu greșim nici unul dintre noi. - Speri!? spuse el mimând alarmat surprinderea Olgăi, ceea ce îi dădu acesteia fiori reci. Speri, repetă el? Trebuie să ai certitudinea, pentru că altfel... Și îmbrățișându-se, izbucniră amândoi într-un râs de nestăpânit, după care, el continuă: - Eu vreau o soție fidelă, bună gospodină, să mi aducă sub acoperișul casei o droaie de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acolo, stupefiat, incapabil de cea mai mică mișcare. O văzusem cu ochii mei trecând prin fața mea, risipindu-se. Era o ființă în carne și oase sau o fantomă? Visasem, fusesem treaz? Mă străduii să-mi adun toate amintirile. Degeaba. Un fior neobișnuit îmi trecu prin șira spinării. Toate umbrele citadelei de pe munte păreau că s-au animat pe neașteptate; poate că această fetiță era unul dintre anticii locuitori ai orașului Rey. Peisajul căpătă un aspect familiar: odată, în copilărie, chiar venisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
geniu, Mihaela Tatu e vedetă. Birlic e geniu, rudimentarul Mitoșeru e vedetă. Mozart e geniu, Nicoleta Voica, vedetă. Și-atunci? Cei ce se zbat să devină vedete, ca și cei care Îi decretează astfel, peste noapte, ar trebui să simtă fiorul amar al ratării și al ...anonimizării de esență. Dar Dumnezeu i-a ferit de chinul autoestimării ; În mintea lor , să zicem, Nicoleta Luciu Îi e superioară Luciei Sturdza Bulandra, deoarece ultima nu apare la tv și prin reviste. SÎc! Văd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
n-a scos o vorbuliță măcar. Erau foarte cuminți și de-a dreptul devotați, așteptând cu cea mai deplină încredere ca salvarea să le vină de la mine. Firesc, în timp ce le vorbeam și-i vedeam cum mă privesc, am simțit cum fiorul emoției de Mare Erou Civilizator MEC mă cuprinde, iar discursul meu s-a articulat din ce în ce mai convingător. La sfârșit, am cerut câtorva, inclusiv unuia mai isteț din zona magaziei, să mergem și să-mi arate locul unde erau depozitate substanțele cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi descoperit pentru a demasca, totul, adică ceea ce încă nici nu se născuse concret între mine și Iozefina. Și totuși, ceea ce se derula între noi, speram să nu fie numai iluzie. Pe de altă parte, mă luau o mie de fiori reci când mă întrebam: Dacă toate întâlnirile astea sunt aranjate de cineva, habar n-ai de cine? În definitiv ce puteam răspunde pe moment? Cu siguranță că în dosul acestor întâlniri putea fi cineva sau nu putea fi nimeni. Că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acea după-masă îi cunoscusem fetele, pe Relia, tot contabilă la un combinat de industrie alimentară, și pe sora ei mai mică, pe care soții Paloș o avuseseră după o pauză de aproape 20 ani. Încă de la începutul prânzului, mă cuprinseră fiorii la adulmecarea acelei atmosfere de armonie și de liniște din familia pe care abia o cunoscusem în acea zi. Pe moment, dacă era să dau o notă atmosferei din familie și dacă existau note peste 10, i-aș fi dat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
stați voi cu gurile căscate la mine hă, hă, hă - a încheiat Pâcu vorba. Și unde-i nădușala, moș Pâcule? - a întrebat Mitruță. Na-ți-o bună că ți-am dres-o! Ai răbdare, băiete. Tu crezi că așa vin fiorii, ca și cum ai bate din palme? Nuuu. Au timp să se arate și fiorii, numai că Costache aista, sau poate Hliboceanu, au uitat că povestitorul trebuie să aibă stuchit la torcătoare că altfel se rupe firul. Am uitat, Pâcule, uita-m
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vorba. Și unde-i nădușala, moș Pâcule? - a întrebat Mitruță. Na-ți-o bună că ți-am dres-o! Ai răbdare, băiete. Tu crezi că așa vin fiorii, ca și cum ai bate din palme? Nuuu. Au timp să se arate și fiorii, numai că Costache aista, sau poate Hliboceanu, au uitat că povestitorul trebuie să aibă stuchit la torcătoare că altfel se rupe firul. Am uitat, Pâcule, uita-m-ar boalele. M-o furat povestea ta și pace - a răspuns Costache de lângă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
titirez. Că l-o văzut pe dracul. Căpitanul nu avea copchii...” Măi Pâcule, așa-i că tu ai fi vrut să fii în locul lui Vasile Căpitanu? - a întrebat moș Dumitru. Se vede treaba, Dumitre, că încep să-ți dea târcoale fiorii... Apoi ce să mai zic de cei tineri, dacă pe tine moșneag te furnică pe șira spinării? În acest moment, Măriuța și-a arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o făcut caprariul cu ceaiul acela. Te pomenești că de atâta tremur l-o fi vărsat pe jos - a răspuns Mitruță pentru toți. Așa-i că o început să vă înghesuie fiorii? Cei întrebați nu au dat nici un răspuns, semn că așteptau cu nerăbdare ca Pâcu să povestească mai departe. El însă s-a apucat să mângâie ulcica cu gesturi delicate, de parcă ar fi mângâiat sânul unei femei... Apoi a dus-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la Ceruri, întâi pe Vasile Căpitanu și apoi pe Ion Prispă... Dar...” Dar ce, moș Pâcule? - a întrebat repede Mitruță Ogaș, care sorbea fiecare vorbă a lui Pâcu. Află, măi mânzule, că tu ești primul care și-a revenit din fiorii povestirii... Celorlalți încă le mai lasă gura apă după căpităneasă. Apoi să nu crezi că mie nu mi-a lăsat gura apă când ai vorbit de căpităneasa cea plină de incuri, dar sunt curios ce s-a mai întâmplat după ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-l lovesc și eu. Dumitru însă, mai vonic ca mine, m-o prins de mână și mi-o spus scrâșnind:” Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” Da’ aceea era pricină de așa o încrâncenare, moșule? - a întrebat Hliboceanu, cuprins de fiori. Era! Și cum îți spuneam: Dumitru mi-a zis printre dinți: „Stai cuminte, că te omor, Pâcule!” „De ce să mă omori Dumitre? Ce ți-am făcut eu ca să te mânii atât de tare?” „Mie nu mi-ai făcut nimic, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bucată de cale, dar nici vorbă să-l zărească... „Doamne! Unde poate fi? L-o fi înhățat vreo jivină!... Hliboceneee! Mă auzi, Hliboceneee! Răspundeee! - a strigat Iordache cu înfrigurare. Nici un răspuns însă. A mai strigat de câteva ori, dar, degeaba. Fiorii unei primejdii necunoscute au început să-i alerge pe șira spinării...Unde-i? Ce i s-o întâmplat?” Hliboceneee! Hliiiboceeeneee! - a început să scâncească Iordache, retrăgându-se înspăimântat spre șirul de sănii... A alergat cât a putut, dar nici urmă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]