2,868 matches
-
născuți, doar Ana mai era în pătuțul ei, plângea... Magdalena-și întinde brațele goale și-și primește cu dragoste copila la piept. Ana tace și caută cu gurița sânul hrănitor al mamei. Cu poftă suge seva groasă dăruită de trupul firav al mamei, care răsuflă ușurată. O lacrimă cade din ochii Magdalenei pe fața gingașă a fetiței care tresare și se cuibărește mai adânc la sânul ei. - Ce frumoasă ești, păcat că tatăl tău nu te vrea, ce-o să mă fac
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
sobei răzând zgomotos. Ana dormea în pătuțul ei improvizat aproape de mama ei înveșmăntată în pelincile dăruite de colegele de salon și de doamna care a dorit s-o înfieze. Un bărneț era înfășurat în jurul ei cu grijă protejându-i trupul firav. Așa se înveșmântau copiii în acele vremuri. Se spunea că pruncii se sperie de umbra mănuțelor și de aceea copiii erau strănși într-o păturică și legați cu un bărneț, somnul lor devenea liniștit, erau ca fluturii-n crisalide. Patru
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea, Aș vrea s-aud iar vocea ta, Cântând ,încet frumoase melodii. Aș vrea de
AȘ VREA, DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383131_a_384460]
-
pentru foto opp., clamau gălăgios interzicerea totală a fumatului în locurile publice, apăsând grosier pe coardă emoțională. Presiune mare pe deputații doctori, care au votat la înghesuiala tot ce li s-a cerut, și încă ceva pe deasupra. Timorați, cativa reprezentanți firavi ai industriei tutunului, au fost arătați cu degetul, agresați verbal și postăți pe Facebook, să-i vadă nația la „așa, nu!”, alături de imagini din clubul recentei tragedii. Indignații au cerut evacuarea tutungiilor din sală, președintele comisiei a refuzat și atunci
Scopul chiar scuză orice mijloace? [Corola-blog/BlogPost/92429_a_93721]
-
uneori, transpare pân-la noi, o șoaptă strălucindă: „Ce liniște crepusculară este azi!” Da, și-avem a reține, că ori de câte ori îi vom lectura versurile, paginile de proză sau de jurnal, din mantia amurgului plumburiu, va străbate, unduind înspre noi, și-o firavă, dar binefăcătoare liniște crepusculară. Astăzi, acum - la 135 de ani de la nașterea sa - și-ntotdeauna! Să-ți rămână amintirea floare înmiresmată în crepuscularul înnobilării! Livia Ciupercă/UZPR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
poate, cine știe, arhivele CNSAS. Nu de alta, dar viitorul general de Securitate Nicolae Pleșiță, colaboratorul lui Carlos “Șacalul” la dinamitarea sediului postului de radio „Europa Liberă”, își făcuse deja cu brio ucenicia în munții Făgăraș și ai Muscelului, zdrobind firavele încercări de rezistență armată anticomunistă. A intrat Ilie Cătărău în legendă? Cu siguranță, da. Va rămâne cunoscut mai puțin ca student naționalist și mai degrabă prin latura sa de agent dublu sau triplu, dar și într-o ipostază la fel de credibilă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
județului de faimă europeană, Vaslui. Situat pe o colină, cu privirea ațintită spre satul copilăriei mele aflat pe drumul de costișă. Ca și în toamnă, amintirile năvalnice se lovesc de noile construcții. Fără ecoul cuvenit. Doar ici-colo câte o urmă firavă a Vasluiului de altădată. Așa a vrut marele conducător. Ciuruitul de serviciu. Să fie totul betonat ! Natura a fost izgonită din oraș. Noroc cu actualul primar, specialist în conducerea arboretului, ce se străduiește, cu echipa sa, să îmblânzească betoanele cenușii
și cu SERGENTUL, ZECE !…(file de jurnal paranormal) [Corola-blog/BlogPost/93402_a_94694]
-
în ultimii ani a accentuat dependența multor instituții media de clienții mari de publicitate, consecința fiind adeseori sacrificarea interesului public și a libertății editoriale în favoarea promovării unui mesaj favorabil unor diverse entități private. Reacția breslei la aceste abateri este destul de firavă. Ineficiența, slaba organizare și lipsa de reprezentare a structurilor asociative ale breslei sunt un simptom al puternicei divizări care afectează comunitatea media românească. Chestionarul cu care portalul nostru v-a obișnuit, a încercat să afle de această dată, care sunt
Sacrificarea independenței editoriale și a interesului public [Corola-blog/BlogPost/93424_a_94716]
-
am fost elev cândva... La școală. M-am dat un pas îndărăt. Omul, încărunțit prematur, nebărbierit, își dezvelea gingiile albicioase cu destui dinți lipsă. Mi-era greu să-l recunosc. Numele lui îmi aducea însă în memorie imaginea unui băiat firav, palid, cu părul blond tuns pe oală, îmbrăcat modest, posibil unul dintre descendenții moldovenilor ce se refugiaseră în Banat când cu foametea de le sfârșitul anilor ’40, mulți se stabiliseră la Umileni, unde pe vremea aceea se mai găsea de
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
ani din Timișoara, transformat în Universitate în anul 1962. Era un ins de statură medie, îmbrăcat pe atunci modest, uneori chiar ponosit, purtând mai mereu cu sine o geantă de mușama, sub a cărei greutate își înclina în mers umerii firavi. Avea o față prelungă, cu bărbia proeminentă, deasupra căreia gura i se arcuia într-un zâmbet discret. Părul, ușor ondulat, i se retrăsese la colțurile frunții, dându-i personajului o alură de om înțelept, ceea ce și era, de fapt. Estetician
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului mă pregătesc pentru plecare pe cerul toamnei azuriu mi-e ghid un stol de zburătoare și-o adiere vizitiu trăsura norilor gonește pe larga zorilor cărare soarele blând își risipește firave raze prin răcoare privesc tabloul de sub mine un vast pastel de toamnă plină al dimineților senine redefinite de lumină pădurile își cern povara de frunze cu destin grăbit să deie semn ”trecută-i vara!” și-adorm pe patul ruginit condorul
DRUMEŢIE ÎN ÎNALT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383228_a_384557]
-
Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă, Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea, Aș vrea s-aud iar vocea ta, Cântând ,încet frumoase melodii. Aș vrea de
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
Aș vrea să fiu anonimul care-ți lasă flori, Și gânduri bune sa-ți așez pe prispă,Aș vrea să fiu privighetoarea zorilor târzii,După lungi pribegii,întors acasă.Aș vrea să mă mai dezmierzi,Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave,Aș vrea să nu te mai întorci,Să stai,să-mi spui că mai rămâi.Aș vreas-aud iar glas de clopoței,În noaptea sărbătorilor de nea,Aș vrea s-aud iar vocea ta,Cântând ,încet frumoase melodii.Aș vrea de
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
paranoia nu este obligatorie internarea, e lumea plină. Nici eu nu eram schizofrenic! Îl tratezi după metode proprii, prin mijlocirea Doctorului. Bătaia vindecă tot. Frica. Chiar Doctorul îl snopește, a fost campion la lupte. Romancierul, cândva un dandy, e prea firav pentru a răspunde. Dar viclean: nu protestează: așteaptă un moment potrivit pentru a fugi. I-l pregătești. Nu, unde să se ducă? Atunci va rezista, poate Doctorului i se va întâmpla ceva. Un infarct provocat de indolența pacientului, exasperantă. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o iute privire de Înțelegere Între cei de față. — Dacă vei avea răbdare o clipită, vei Înțelege de Îndată, messer Alighieri, zise spițerul arătând spre fundul sălii, unde vânzoleala părea să se Întețească. De câteva momente se auzea un sunet firav de darabană, lent și senzual, acompaniat de freamătul metalic al unor mici țimbale de bronz. O figură feminină Își făcuse apariția, În mijlocul ovațiilor celor prezenți. De Îndată, o pădure de mâini și de trupuri, de jur Împrejur, se apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
văzu, În centrul claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci, Noffo Dei se confrunta cu morții. Acum, când se mișca printre cei vii, părea Împiedicat, ca și când s-ar fi simțit nelalocul lui. Dante se opri lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ucis! strigă Dante. Apoi se opri. Sau... nu cumva femeia cunoaște secretul transmutării aurului? Asta v-a sustras? Călugărul nu răspunse. Pentru o clipă, păru pe punctul de a dezvălui altceva, dar apoi, cu un gest brusc, Își Îndreptă umerii firavi. O expresie de marmură Îi coborâse din nou peste chip. — Asta voiam să Îți spun, declară el ridicându-se. Suntem Încredințați că cererea noastră va fi primită cu solicitudine. E ultima ocazie de care dispui de a Îndrepta opinia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
destul timp să ajungeți la cea mai Înțeleaptă concluzie. Nu mă Îndoiesc că așa se va Întâmpla. Succes... Urarea bășcălioasă de la sfârșit a lui Zoran m-a scos din sărite: tipul afișa o siguranță de sine lipsită de cel mai firav echivoc. Ce-i dădea dreptul să se simtă În asemenea măsură stăpân pe situație? Fiindcă se purta ca atare și era exclus să nu se bazeze pe ceva; oamenii ca el nu sar niciodată la cap dacă nu le centrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dat, am fost pe punctul de a mă da bătut. Cele câteva cuvinte Îmi sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag asemănător cu timbrul Magistrului, și nici repetatele Înregistrări pe banda reportofonului nu erau de natură să-mi fortifice rămășițele firave de optimism pe care Încercam să le conserv cu orice preț. Cu prețul Încăpățânării disperate chiar. În același timp, nu Înțelegeam de ce Eveline nu recurgea la soluția simplă și sigură a Înregistrării glasului lui Wagner pe reportofonul cu care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e totuși o juxtapunere oarecare de litere? De ce G-ul e În centru și nu la locul lui, adică ultimul? Poate, combinate cumva, aparent inocentele litere rezervă cine știe ce surpriză, maschează un cifru, o cheie, o sugestie, un indiciu oricât de firav... După ce le-am Învârtit În toate felurile și le-am Îngemănat metodic câte trei, câte patru, câte șapte - „combinări de n luate câte k”, Îmi suna În creier glasul enervant al profesorului de matematică din liceu, nu-mi prea plăcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu mai văzuseră, cărunt, cu pieptul gros și lat, cu strașnici, negri ochi și buzdugan forjat. — Cine sunteți și unde mergeți? - bubui din nou glasul. — Călugări moldoveni suntem și, dacă nu îi cu bănat, ne ducem acasă - grăi cu glas firav Metodiu. — Moldoveni? - se mai înmuie glasul. Cum dovediți? Păi nu vorbim aceeași limbă cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
s-a născut la 10 noiembrie 1582 în satul Galatasaray, de pe coastele Anatoliei, într-o familie de turci pașnici, nevoiași (anul. acesta se împlinesc 400 de ani de la nașterea luiî. De mic ia cunoștință cu vicisitudinile vieții, fiind silit, datorită firavei sale constituții, să urmeze școala primară. Este pasionat de istorie și numismatică. în 1601, în urma bătăliei de la Szeghedin, primește o bursă de studii la Viena. Reîntors în țară, înființează „Mișcarea adevăratei propășiri otomane” (MASOKÎ, acționând pentru o mai dreaptă înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu micile rețineri de mai sus, să ne închinăm încă o dată măreției Tale. — Amin! - spuse Iovănuț. — Și dacă, mărite Doamne - grăi inspirat Metodiu, cu ochii în tăria cerului - vei socoti de cuviință de-acum înainte să pui pe umerii noștri firavi alte și alte greutăți, cu gânduri și țeluri pe care numai Tu, în nemărginita-ți dreaptă judecată, le cunoști, adă aceste poveri mai mult spre mine decât spre mai în puterele meu tânăr frate Iovănuț, căci de m-oi gârbovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea și dădea ortul popii viața. Cu excepția lui Covaliov care trăgea la rame de-i ieșeau ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții firavi ai fetiței. Covaliov surâse cu mândrie de tată, apoi răspunse oarecum rușinat: — Știucî. — Cum? - făcu Vulture. — Știucî - zise Covaliov. în ziua când s-a născut, am prins o știucî foarte mare și m-am gândit că dacă îi zic așe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]