119,707 matches
-
-și tot schimbă locul, dezorganizînd cu bună știință textul o fac cele două dedicații, pe două romane despărțite de doi ani: "aștern gîndurile mele pe țărîna și ciolanele tale, tată, pentru că astăzi ești orb și mut și surd și neînțelegător. Fiul tău." și "descoperit, pentru salut, închin această carte lui Ferdinand Sinidis, lui și numai lui. H.Bonciu." O negustorie, așadar, cum Bonciu cel adevărat (care?!) făcuse, cu umbrele și perdele. Umbrele, fiindcă sub scăfîrlia personajului cu nume de mumie încap
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
dincolo de bine și de rău - fascinat de posibil. Astfel, el construiește în virtual, cu o accentuată conștiință a ipoteticului. Așa încît, la origini, diferențele dintre I.L.Caragiale și Mateiu Caragiale nu vor fi fiind atît de mari. Numai că dacă fiul își pune o mască pentru a se salva, și masca e tot mai ornamentală spre a deveni finalmente iluzie, tatăl își supune prezența unei conștiințe estetice care dă artificiului (și nu ornamentului) consistența lumii, ba chiar iluzia adevărului. Primul e
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
la răscoala din 1863 împotriva ocupantului rus, confiscându-i-se totodată întreaga avere. Calman permite familiei Iampolsky să continue a locui în conacul moșiei, chiar și după amnistierea contelui și întoarcerea sa. Helena, fiică a contelui, prietenă cu Miriam-Lieba. Lucian, fiu al contelui, sosit în ascuns la moșie, deși fusese condamnat în contumacie la moarte, ca participant și el la răscoală. Miriam-Lieba s-a îndrăgostit de dânsul. Ioheved și Șeindl, alte fiice ale lui Calman Iacobi. Întâlnirea Helena și Miriam-Lieba patinau
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
era. Dacă trecem munții în Ardeal, dăm, la Bihor, peste Teodor Maghiar (primul rector din România precomunistă, comunistă și postcomunistă care a introdus metoda dinastică de transmitere a funcției supreme în Universitatea de stat, ca și în cea particulară, întronîndu-și fiul, după ce a devenit senator în 2003), fost și el membru al Consiliului Județean PCR Bihor. Cariera universitară îl leagă pe Maghiar de Zamfir Dumitrescu, actualul președinte al UAP și deputat, fost membru în Comitetul Executiv al UASR și secretar al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
versuri despre Muntenia: "Bălaurii-nhămați zboară ca vântul/ Precum striga-i mână și-i duce/ într-un ceas cungiură pamântul/ Muntenesc șsubl. meaț, dar' nice-o rază-i luce/ De-a-și găsi fiiul dorit". E fragmentul în care vrăjitoarea Brândușa își caută fiul, pe Parpangel, apelând la doi balauri înaripați. Frapează însă durata (un ceas), cam mică pentru un scenariu realist, dar prea îndelungată într-o paradigmă a basmului. Calul lui Harap Alb ajunge la Soare într-o clipă. Nu mai mult. Exact
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
o poveste despre o poveste. Foarte postmodern, nu? Păcat că Tod Solodz făcuse înainte un fil mult mai bun pe această temă... Oricum, la Burton, "povestașul" e un bătrân fost comis-voiajor, interpretat de veteranul Albert Finney. El și-a sufocat fiul, Will, un jurnalist (Billy Crudup) cu tot felul de narațiuni care mai de care mai bizare, iar acesta nu le mai crede demult, ba chiar s-a plictisit să le tot audă. Revenit în S.U.A. pentru a-și revedea tatăl
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
ortografiei fonetice face excepție în cazul propriului nume, lingvistul primește răspunsul printr-o glumă cu destul substrat: "Scriindu-mi numele așa cum știi, arăt lumii că mă cheamă ca pe... Alexandru cel Mare, care era și el Alexandru Philippide, adică Alexandru, fiul lui Philippos". Devine util a spune acum că printre "autobiografiile de împrumut" figurează și aceasta, fiul însușindu-și fictiv și cultural butada tatălui. Iată cum unul dintre cele mai celebre poeme, Monolog în Babilon, se colorează și se nuanțează biografic
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
substrat: "Scriindu-mi numele așa cum știi, arăt lumii că mă cheamă ca pe... Alexandru cel Mare, care era și el Alexandru Philippide, adică Alexandru, fiul lui Philippos". Devine util a spune acum că printre "autobiografiile de împrumut" figurează și aceasta, fiul însușindu-și fictiv și cultural butada tatălui. Iată cum unul dintre cele mai celebre poeme, Monolog în Babilon, se colorează și se nuanțează biografic, cu accent pe sentința "Cunoașterea e tot o cucerire". Și precocitatea într-ale studiului este, uneori
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
tîrziu ca individ solitar: "Un Robinson cu insula în suflet"). Ordinea și disciplina bibliofilului în devenire îi sînt insuflate mai ales de tată, "un grec cu suflet gotic", cum are să-l numească G. Călinescu pe "bătrînul filolog". Părintele, ca și fiul - poet mai tîrziu, trăiește izolat între cărțile lui, avînd oroare de orice impostură ori frivolitate, de orice indiscreție, de prostul gust de a-ți afișa problemele personale "în piața publică". Aerul acesta curat și rece de intelectualitate pură străbate și
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
în cheie ironică, în "stil Topîrceanu", îngăduie măcar o clipă sufletului să surîdă. E poate singurul popas relaxant într-un atît de grav și cu adevărat vast itinerar spiritual. Și, cum există printre literați un puternic "clan Caragiale", cu tată, fii și înaintași, s-ar putea prefigura printre cărturari, fără prea mari concesii, și un valoros "clan Philippide".
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
o supune atenției, că Dumnezeu poate totul, dar nu să și anuleze trecutul: El poate face, de pildă, ca Roma să nu existe, dar nu și ca ea să nu fi existat niciodată. El îi poate da lui Iov alți fii și alte fiice, dar cei morți rămân în sânul celor moarte. Felicitările și dragostea cititoarei care sunt, pentru un număr care atinge splendoarea, și care se află pe piață exact la momentul potrivit, la vremea când multă lume se spovedește
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
folosi de toate relațiile pentru a obține sprijinul organizațiilor umanitare și viza pentru America, va munci și va face orice pentru bani o dată ajuns în New York (va fura inclusiv), se va umili și toate acestea în numele vieții și al sănătății fiului său. Pentru copil el este un erou și temerile și slăbiciunile tatălui nu fac decât să-l umanizeze. Este autoritar dar afectuos, are slăbiciuni dar și curajul omului disperat, în fine, este frumos și elegant, iar copilul este înnebunit după
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
provocator din șolduri coridorul, s-a ajuns la suprimarea, prin cele mai aiuritoare formule, a câștigului suprem al democrației: libertatea cuvântului. O profesoară americană, mamă a unui tânăr de douăzeci de ani, îmi povestea îngrozită despre spaimele prin care trece fiul ei atunci când invită vreo fată în oraș: "Îți dai seama, dacă dă peste o apucată din astea care abia așteaptă să-l acuze de hărțuire?! Nici nu mă mir că băieții preferă compania băieților, măcar între ei lucrurile decurg mai
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
începând cu 1 mai 2004, așa că au folosit admirabil ideea de Europă Centrală. în acel moment, Europa Centrală semnifica ruperea cu trecutul comunist, și nicidecum nostalgia după Mitteleuropa prăfuită a lui Franz-Jozef și-a lui Svejk. Dar limba cleioasă a fiilor lui Ceaușescu nu se putea opri brusc din melițat. Precari la capitolul pregătirii științifice, cretinizați de atacurile furibunde ale ideologicului, timorați de permanentele situații umilitoare în care erau puși, istoricii români s-au dovedit incapabili să furnizeze politicienilor argumentele care
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
cu prisosință să fie scos din uitare. Nu dintr-o posibilă modă a restituirilor ci din respectul cuvenit valorii ar trebui să ne punem această problemă. Relansarea s-ar putea realiza printr-o mare expoziție retrospectivă în București, pe care fiul său, profesorul arhitect Sorin Vasilescu o plănuiește de multă vreme. Implinirea acestei binevenite idei întârzie însă și ignorarea persistă asupra unui nume pentru care arta s-a scris cu majusculă. Aurel Vasilescu l-a avut ca maestru la Școala de
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
cunoaștere a pictorului și la și mai redusa lui mediatizare. Un film documentar a fost realizat de curând și a fost difuzat la televiziune iar o mică expoziție, aproape confidențială, i-a fost consacrată la Târgoviște, după cum mi-a comunicat fiul său. Dar mai este foarte mult de făcut în sensul aducerii în actualitate a acestui artist remarcabil pentru care simpla expunere publică a operelor sale celor mai bune ar putea să-i revele imediat dimensiunile. Pictura lui Aurel Vasilescu este
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
nostru contemporan ". Cine să o facă dacă nu un biograf? Cunosc de la distanță marile dificultăți ale sănătății lui Emil Manu, imposibilitatea de a se deplasa, vârsta de peste 80 de ani, nu vreau să fiu ingrat, dar onestitatea mă obligă să fiu franc. Este, cred, o formă de respect. Rău scrisă, lacunară, insuficient documentată, Viața lui Marin Preda de Emil Manu e o biografie ratată, care ne lasă cu toate curiozitățile nesatisfăcute, cu toate interogațiile intacte. Personajul Marin Preda nu prinde viață
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
vedere teologic, acestă secvență evanghelică este fundamentală pentru că ea marchează sublimarea naturii umane și resorbția ei în imponderabilă divină, conversia cărnii în substanță spirituală, patimile nefiind decăt parcursul mistic al eliberării și al măntuirii universale prin jertfa de sine a Fiului, în lectura lui Gibson, de altfel atentă și chiar literală, aceleași episoade devin spectacol pur, un fel de performance/heppening, cu accente paroxistice din repertoriul boroco-expresionist. Citită în cheie spirituală, această deplasare spre spectacolul crud al cărnii, spre naturalismul extrem
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
Tu chiar crezi că poți să te joci cu mine așa cum faci cu păsărica aia care zboară pe loc deasupra cortului tău? Tu știi cine sunt eu? - Asta e, că știu, de aia am și vrut să fug. Tu ești fiul căpitanului Haralampije Opujiș din Triest. - Bine, acum la treabă. Poți ori nu poți să pui la cale îndeplinirea dorințelor? - În cazul tău nu pot. Dar știu ce poți să faci. Și-o să-ți și spun. La Țarigrad, într-un sanctuar
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
nostru contemporan ". Cine să o facă dacă nu un biograf? Cunosc de la distanță marile dificultăți ale sănătății lui Emil Manu, imposibilitatea de a se deplasa, vârsta de peste 80 de ani, nu vreau să fiu ingrat, dar onestitatea mă obligă să fiu franc. Este, cred, o formă de respect. Rău scrisă, lacunară, insuficient documentată, Viața lui Marin Preda de Emil Manu e o biografie ratată, care ne lasă cu toate curiozitățile nesatisfăcute, cu toate interogațiile intacte. Personajul Marin Preda nu prinde viață
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
bunicii, le-au petrecut în Bucureștii începutului de veac XX. Urgența acestei expediții în trecut și în necunoscut este dictată de destrămarea tot mai accelerată a memoriei mamei, ajunsă la anii înaintați ai senectuții... În loc să asiste neputincios la agravarea amneziei, fiul se decide să reconstituie acel trecut evanescent, tezaurizînd toate detaliile furnizate de povestirile mamei, de albumele de fotografii ale familiei, de informațiile documentare. Și pornește la drum - obținînd din partea mamei promisiunea că îl va aștepta pînă cînd se va reîntoarce
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
ale familiei, de informațiile documentare. Și pornește la drum - obținînd din partea mamei promisiunea că îl va aștepta pînă cînd se va reîntoarce din București. Amîndoi se țin de cuvînt. Mama reintră în posesia îndepărtatei sale copilării și tinereți, prin povestirile fiului care în Bucureștiul zilelor noastre a căutat (și pare a fi găsit) urmele unui topos real și imaginar în același timp. Acesta ar fi pe scurt subiectul romanului lui Christian Haller Muzica înghițită, o scriere bergsoniană, proustiană, nu doar sub
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
pentru a califica romanul dumneavoastră. El mi se pare construit în straturi succesive și această stratificare a elementului epic, care nu este o materie solidă, ci mai degrabă una difuză, intuitivă, se alimentează tocmai din rezervorul memoriei. La finele cărții, fiul - eul narator - care dorește să reconstituie din amintirile mamei universul copilăriei ei, se identifică în cele din urmă cu ea. Se produce o transfuzie de memorie, de la mamă la fiu, un fel de identificare a psyché-ului celor două personaje principale
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
intuitivă, se alimentează tocmai din rezervorul memoriei. La finele cărții, fiul - eul narator - care dorește să reconstituie din amintirile mamei universul copilăriei ei, se identifică în cele din urmă cu ea. Se produce o transfuzie de memorie, de la mamă la fiu, un fel de identificare a psyché-ului celor două personaje principale. Romanul este însă structurat și muzical - și am impresia că și elementele vizuale dețin un rol improtant în construcția așa-zis "epică". De pildă, figura penelor, a descrierii lor cromatice
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
că aceasta a fost una din marile însingurări ale mamei mele, pe care am încercat să o exprim și în roman. Mama este personajul principal, ea evoluează în cuprinsul cărții într-un sens ciudat: pe măsură ce își pierde progresiv memoria, amintirile, fiul ei află din ce în ce mai multe despre România așa încît, la finele romanului, el este cel care îi povestește mamei întîmplările pe care ea i le povestise odinioară și pe care acum le-a uitat, cel care îi descrie peisajele, ambianța, oamenii
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]