916 matches
-
pe zi, pe un fond de relaxare-decontracturare ce se asigură segmentar, poziționând copilul după cum urmează: - pentru membrele inferioare, relaxarea se obține prin flexia capului (bărbia în piept), concomitent cu flectarea brațelor pe torace; - pentru membrele superioare, relaxarea se obține prin flexia puternică a picioarelor, ce vor fi așezate pe abdomenul kinetoterapeutului; - spasticitatea crescută numai de o singură parte a corpului este combătută sau mult atenuată prin rotirea capului în partea opusă. Pentru relaxare, în general, se pot utiliza cu bune rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
cu cele două forme: - paraplegia; - tetraplegia. a) Hemiplegia spastică infantilă se caracterizează prin deficit motor al membrelor de aceeași parte a corpului, dublat de spasticitate. Forme de manifestare: membrul superior în adducție, cotul flectat, antebrațul în pronație, pumnul strâns în flexie, policele între degetele 2 și 3. Membrul inferior: contractat în extensie, șoldul în adducție și rotație internă, genunchiul extins, piciorul în echin. b) Diplegia spastică, forma paraplegică. Spasticitatea interesează selectiv membrele inferioare. Tabloul clinic înscrie adducția coapselor, picioarele în echin
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
selectiv membrele inferioare. Tabloul clinic înscrie adducția coapselor, picioarele în echin, ischio-gambierii sunt scurtați, bazinul este basculat anterior, iar în ortostatism copilul se sprijină pe vârful picioarelor. Tetraplegia afectează membrele superioare și inferioare, iar spasticitatea, totdeauna generalizată, blochează trunchiul în flexie sau în extensie, cu membrele superioare flectate pe trunchi, pumnii strânși; membrele inferioare în flexie sau, după caz, în extensie, cu adducția puternică a coapselor și laba picioarelor în echin. Tabloul clinic este completat de o deglutiție deficitară, vorbire tardivă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
este basculat anterior, iar în ortostatism copilul se sprijină pe vârful picioarelor. Tetraplegia afectează membrele superioare și inferioare, iar spasticitatea, totdeauna generalizată, blochează trunchiul în flexie sau în extensie, cu membrele superioare flectate pe trunchi, pumnii strânși; membrele inferioare în flexie sau, după caz, în extensie, cu adducția puternică a coapselor și laba picioarelor în echin. Tabloul clinic este completat de o deglutiție deficitară, vorbire tardivă și greoaie, intelect mai mult sau mai puțin afectat. II. Sindroamele extrapiramidale (diskinetice) se prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
având ca punct de plecare poziționarea în decubit ventral, cu preocuparea de a menține copilul în extensie prin ușor tapotament sub bărbie sau prin stimulare vizuală. Dacă șoldurile nu se extind, se execută o ușoară rotație externă a coapselor și flexia la nivelul genunchilor, iar palmele deschise vor fi așezate în mod pasiv pe sol. Ca modalitate de pregătire pentru postura păpușii se utilizează mingea mare. Copilul este în decubit ventral pe minge, cu palmele pe sol; treptat, KT îl conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
dobândirii stațiunii bipede, însă ambele în sens invers față de cea dorsală. Realizarea ortostatismului îi permite copilului să-și diversifice aria mișcărilor corpului și, implicit, ale coloanei vertebrale, care, în aceste condiții, dobândește treptat capacitatea de a executa în plan sagital flexia și extensia, în plan frontal - înclinarea laterală, iar în plan transversal - răsucirea. După Lapièrre (1986), mișcările la nivelul coloanei vertebrale sunt influențate de mai mulți factori: • forma corpurilor vertebrale; • indicele discului vertebral, care cu cât este mai mic, permite o
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
abducție 45°, palmele pe sol, coapsele flectate pe trunchi, gambele flectate pe coapse. ω KT este plasat la picioare, P și CP pe gambe, treimea distală, cu policele pe fața anterioară, iar degetele 2-5 pe fața posterioară. Acțiunea: extensia și flexia membrelor inferioare. Fig. VIII.9 Φ INDICAȚII METODICE: pacientul menține permanent regiunea lombară în contact cu solul; extensia membrelor inferioare se excută la început oblic spre KT, apoi treptat spre verticală; în timpul flexiei membrelor inferioare spre trunchi, pacientul poate ridica
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
2-5 pe fața posterioară. Acțiunea: extensia și flexia membrelor inferioare. Fig. VIII.9 Φ INDICAȚII METODICE: pacientul menține permanent regiunea lombară în contact cu solul; extensia membrelor inferioare se excută la început oblic spre KT, apoi treptat spre verticală; în timpul flexiei membrelor inferioare spre trunchi, pacientul poate ridica ușor bazinul de pe sol, dar fără a accentua curbura lombară; atenția este îndreptată spre menținerea lombelor paralel cu solul, iar în timpul exercițiului se acordă atenție respirației. υ Pacientul: în cvadrupedie, spatele menținut la
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
s. υ Pacientul: așezat pe sol, membrele inferioare ușor flectate, tălpile pe sol, mâinile prinse la ceafă, coatele în lateral. ω KT este plasat în spatele pacientului și îi sprijină cu gambele trunchiul, P și CP pe coate. Acțiunea: pacientul execută flexia coapselor pe abdomen, însoțită și de flexia și extensia alternativă sau simultană a gambelor, timp în care KT execută o ușoară presiune pe coate și pe coloana vertebrală. Fig. VIII.11 a, b, c Φ INDICAȚII METODICE: acțiunea începe cu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
inferioare ușor flectate, tălpile pe sol, mâinile prinse la ceafă, coatele în lateral. ω KT este plasat în spatele pacientului și îi sprijină cu gambele trunchiul, P și CP pe coate. Acțiunea: pacientul execută flexia coapselor pe abdomen, însoțită și de flexia și extensia alternativă sau simultană a gambelor, timp în care KT execută o ușoară presiune pe coate și pe coloana vertebrală. Fig. VIII.11 a, b, c Φ INDICAȚII METODICE: acțiunea începe cu extensia alternativă a câte unui membru inferior
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
care palmele pacientului alunecă ușor pe masă, cu capul și gâtul în extensie voluntară. Fig. VIII.14 υ Pacientul: pe genunchi, brațele întinse înainte. ω KT este plasat în lateral, P pe regiunea dorsală, iar CP sprijină brațele pacientului. Acțiunea: flexia copaselor pe gambe, pentru a trece în așezat pe călcâie, concomitent cu extensia capului și a gâtului, timp în care KT exercită presiuni pe regiunea dorsală. Fig. VIII.15 a, b Φ INDICAȚII METODICE: în timpul executării flexiei copaselor, KT urmărește
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
brațele pacientului. Acțiunea: flexia copaselor pe gambe, pentru a trece în așezat pe călcâie, concomitent cu extensia capului și a gâtului, timp în care KT exercită presiuni pe regiunea dorsală. Fig. VIII.15 a, b Φ INDICAȚII METODICE: în timpul executării flexiei copaselor, KT urmărește să mențină trunchiul în poziție dreaptă; pacientul menține capul și gâtul în extensie. υ Pacientul: în decubit dorsal, cu un săculeț cu nisip în regiunea dorsală, brațele în abducție, picioarele flectate, plantele pe sol. ω KT este
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
υ Pacientul: în decubit dorsal, cu un săculeț cu nisip în regiunea dorsală, brațele în abducție, picioarele flectate, plantele pe sol. ω KT este plasat în lateral, P sub spațiul popliteu al ambelor picioare, CP pe torace. Acțiunea: KT execută flexia coapselor pe trunchi concomitent cu ușoare presiuni pe torace. Fig. VIII.16 υ Pacientul: în decubit ventral, cu trunchiul în afara suprafeței de sprijin și brațele atârnate. ω KT este plasat în lateral, P la nivelul toracelui pacientului, CP pe bazin
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la nivelul toracelui pacientului, CP pe bazin. Acțiunea: KT - presiuni de jos în sus pe piept, pentru a conduce trunchiul în extensie, capul și gâtul sunt menținuți în extensie. Fig. VIII.17 Φ INDICAȚII METODICE: exercițiul este continuat și cu flexia trunchiului; atenție asupra respirației pe tot timpul executării acestui exercițiu. Kinetoterapia în discopatia lombară joasă tc "Kinetoterapia în discopatia lombară joasă " Afecțiunea se caracterizează prin procesul de degenerescență discală, prin care nucleul își pierde omogenitatea fibroasă și se îngustează, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
sau din mers. Menținerea poziției alungite a coloanei vertebrale se realizează prin atârnat la scara fixă, pacientul trebuind să execute și mișcări ale membrelor inferioare, atenția rămânând însă concentrată asupra alungirii coloanei vertebrale. Pentru pacienții a căror activitate profesională solicită flexia trunchiului și mișcări complexe ale membrelor superioare, în special pentru antebrațe, pumn și degete, programul de kinetoterapie profilactică trebuie orientat spre consolidarea funcției de bază a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigură retroversia trunchiului la nivelul articulației coxo-femurale. Se urmărește ca în
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
complexe ale membrelor superioare, în special pentru antebrațe, pumn și degete, programul de kinetoterapie profilactică trebuie orientat spre consolidarea funcției de bază a sistemului vertebro-ischio-gambierilor, care asigură retroversia trunchiului la nivelul articulației coxo-femurale. Se urmărește ca în situațiile fortuite, de flexie a trunchiului, acesta să fie menținut cât mai drept, cu privirea spre înainte. 2. Dacă mobilitatea unor segmente vertebrale este redusă, se apelează la asuplizarea coloanei vertebrale în totalitate. Această acțiune nu trebuie să constituie un obiectiv major - ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
Recuperarea în discopatiile lombare joasetc "Recuperarea în discopatiile lombare joase" υ Pacientul: în decubit dorsal, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip, genunchii flectați. ω KT este plasat în lateral, P pe un genunchi, CP pe ceafă. Acțiunea: KT execută flexia coapsei pe trunchi concomitent cu flexia capului, bărbia în piept. Fig. VIII.18 a, b Φ INDICAȚII METODICE: pacientul își îndreaptă atenția asupra segmentului lombar, pentru a-l menține în contact cu solul; se repetă acțiunea și cu celălalt picior
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
în discopatiile lombare joase" υ Pacientul: în decubit dorsal, capul sprijinit pe un săculeț cu nisip, genunchii flectați. ω KT este plasat în lateral, P pe un genunchi, CP pe ceafă. Acțiunea: KT execută flexia coapsei pe trunchi concomitent cu flexia capului, bărbia în piept. Fig. VIII.18 a, b Φ INDICAȚII METODICE: pacientul își îndreaptă atenția asupra segmentului lombar, pentru a-l menține în contact cu solul; se repetă acțiunea și cu celălalt picior. υ Pacientul se află în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
se repetă acțiunea și cu celălalt picior. υ Pacientul se află în aceeași poziție inițială. ω KT este plasat în lateral, P pe ambii genunchi, cu degetele 2-5 în spațiul popliteu al piciorului opus, CP pe gât. Acțiunea: KT imprimă flexia coapselor pe trunchi concomitent cu flexia capului și cu ridicarea omoplaților de pe suprafața mesei. Fig. VIII.19 υ Pacientul: în așezat, genunchii în abducție, brațele întinse așezate pe fața anterioară a gambelor. ω KT este plasat în spate, P și
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
picior. υ Pacientul se află în aceeași poziție inițială. ω KT este plasat în lateral, P pe ambii genunchi, cu degetele 2-5 în spațiul popliteu al piciorului opus, CP pe gât. Acțiunea: KT imprimă flexia coapselor pe trunchi concomitent cu flexia capului și cu ridicarea omoplaților de pe suprafața mesei. Fig. VIII.19 υ Pacientul: în așezat, genunchii în abducție, brațele întinse așezate pe fața anterioară a gambelor. ω KT este plasat în spate, P și CP pe umerii pacientului, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
regiunii cefalo-dorso-scapulare, timp în care pacientul alunecă palmele pe sol. Fig. VIII.20 a, b υ Pacientul: în așezat, genunchii flectați. ω KT este plasat în spate, P și CP pe câte un genunchi. Acțiunea: KT conduce un genunchi în flexie pe trunchi, în timp ce pacientul extinde piciorul liber, ajutat fiind de către KT. Fig. VIII.21 Φ INDICAȚII METODICE: flexia piciorului, executată de KT, este simultan însoțită de extensia piciorului; acțiunea se excută lent, urmărind ca piciorul liber să mențină contactul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
așezat, genunchii flectați. ω KT este plasat în spate, P și CP pe câte un genunchi. Acțiunea: KT conduce un genunchi în flexie pe trunchi, în timp ce pacientul extinde piciorul liber, ajutat fiind de către KT. Fig. VIII.21 Φ INDICAȚII METODICE: flexia piciorului, executată de KT, este simultan însoțită de extensia piciorului; acțiunea se excută lent, urmărind ca piciorul liber să mențină contactul cu solul. Se repetă și cu celălalt picior, spatele este menținut drept, fiind sprijinit de toracele KT. υ Pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
dobândește capacitatea de a executa mișcările fără a declanșa durerea. υ Pacientul: în decubit dorsal, coapsele flectate pe trunchi, gambele flectate pe coapse, brațele pe lângă corp. ω KT este plasat la capul pacientului, cu mâinile pe genunchii acestuia. Acțiunea: accentuarea flexiei coapselor pe abdomen, cu apăsarea lentă pe genunchii pacientului. Fig. VIII.27 Φ INDICAȚII METODICE: prin acest exercițiu se solicită musculatura abdominală; KT trebuie să acționeze cu multă prudență, lent și precis localizat, până la limita durerii. υ Pacientul: în decubit
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
forței muscularetc "Redobândirea masei și forței musculare" Musculatura abdominală, cunoscută și sub denumirea de „centură musculară”, este alcătuită din mușchii anteriori (marele drept și piramidalul), cu acțiune flexoare, mușchii antero-laterali (marii și micii oblici), care sunt flexori și rotatori în flexie laterală, și mușchiul transversal abdominal, care exercită presiune asupra viscerelor. Tonifierea acestor grupe musculare se realizează numai prin exerciții izometrice, ce pun sub tensiune aceste grupe musculare în condiții statice. Exerciții pentru membrele inferioare υ Pacientul: în decubit dorsal, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
abdominal, care exercită presiune asupra viscerelor. Tonifierea acestor grupe musculare se realizează numai prin exerciții izometrice, ce pun sub tensiune aceste grupe musculare în condiții statice. Exerciții pentru membrele inferioare υ Pacientul: în decubit dorsal, cu membrele inferioare în triplă flexie și cu tălpile sprijinite pe perete sau pe scara fixă. ω KT este în lateral, P și CP pe genunchi, și acționează prin: - flexia coapselor pe trunchi, menținând genunchii flectați; - flexia coapselor pe trunchi, concomitent cu flexia capului și gâtului
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]