2,299 matches
-
în absolut. Îmi urcă seva-n trup, solemn Vărsând în ochiul meu lichid, Rășina dulce a unui lemn De porți cu care mă deschid. Apoi grăbit prin timp s-apuc Îmi pipăi rana-n colțul ierbii Și cânt durerea-n fluiere de nuc Când la izvor se adapă cerbii. Doar tu rămâi mereu mirată Când ți se coc în vrajbă nurii, De vise dulci abia furată Ca salcia la marginea pădurii. Referință Bibliografică: De vise furată / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare
DE VISE FURATĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353477_a_354806]
-
și cu luceafărul în capul meu, în valea Bucovului cântau brotăceii, un adevărat concert în luncă, undeva prin vecini la o casă părăsită cânta o cucuvea care mă speria de câte ori o auzeam, iar pe ulițele satului flăcăii cântau doine din fluier sau din gură. Deși eram obosit de alergătura de peste zi, adormeam greu. Gândurile mele fugeau aiurea, explorând cerul cu minunățiile lui sau viața de noapte a naturii care parcă se deschidea misterelor... Într-un târziu am adormit și m-am
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
prag de secol XXI, introspecție atemporală a sufletului românesc bântuit de-a lungul istoriei de toate bolile politicii europene și americane, dar care totuși a rămas aici, pe plai mioritic să-și cânte jalea, dorul și chiar visele, uneori din fluier, alteori din caval sau când nu le-a avut pe acestea a cântat dintr-o frunză pe care se odihneau două stele, doar cu încredearea în Dumnezeu. Sunt de acord cu afirmația Domnului SCRIITOR Ciubotaru din ultimul capitol al cărții
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
atare. Aceste întreceri se făceau evident în aer liber și erau “acompaniate” de galerii cu o muzică din tot felul de instrumente lucrate de ei, din os, lemn, din tije vegetale, din piele de capră, din pene de gâscă, tobe, fluiere, arcușuri din cozi de cal, era o muzică cu un aplomb stins, tânguitor, adesea asemănătoare cu strigăturile și urletele coyot-ului din preerie, cu fredonări legănate la refrene și răspicate, alertate, când invocau divinități care își întârziau indeplinirea feluritelor implorări, erau
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
m-am născut-Iubire! Altul mai presus pe lume nu-i! De-i plină Biblioteca mea de cărți Și prieteni am, e-adevărat, puțini, Cei mulți au pribegit pe alte hărți, Copaci cu Dorul după rădăcini... A dat melancolia printre sturzi, Fluierul lor în suflet îmi pătrunde- Te uiți la mine, ochii tăi sunt uzi Și cade rouă-n ierburile crude... DIA-LOGOS (Mi se-odihnește duhul...) Când scriu stă de vorbă Dumnezeu cu mine, Voi o să credeți că sunt nebun, În loc de sânge
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
În loc de sânge am cuvinte în vine Și trebuie pe toate să vi le spun... Preaplinul din inima mea își revarsă Răcoarea, să stâmpere setea din ploi, Uneori mi-e câmpia atâta de arsă! Dorul de Munte mă cheamă înapoi... Vrea fluierul, plânsul, în brațe să-l strâng, Tainele lui ne-nuntite rămân, Ce liniște sfântă e-acolo în crâng! Peste ea, Doamne, fă-mă stăpân... EU VĂD CUVINTE Nici tu nu m-ai crezut, ți-aduci aminte Când îți scriam cu
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]
-
întipărite câteva elemente definitorii pentru un mod de viață curat românesc, păstoritul și casa natală. Păstoritul, ocupație ancestrală a poporului român, este o expresie a vitalității, a hărniciei, a legăturii omului cu natura și cu frumosul artistic revărsat în glasul fluierului, al valorificării unui teritoriu binecuvântat de Dumnezeu: “Atunci îmi vin în minte bucolice scene/ Cu ciobănași șezând în culcușul ierbii,/ Cu spatele proptit de o tulpină rugoasă,/Mușcând din de brânză,/Privind la odihna fluierului...” (Până adorm, p. 45) Căsuța
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
frumosul artistic revărsat în glasul fluierului, al valorificării unui teritoriu binecuvântat de Dumnezeu: “Atunci îmi vin în minte bucolice scene/ Cu ciobănași șezând în culcușul ierbii,/ Cu spatele proptit de o tulpină rugoasă,/Mușcând din de brânză,/Privind la odihna fluierului...” (Până adorm, p. 45) Căsuța natală, cuibul copilăriei, impresionează prin frumusețe vegetală, cromatică vie și relaxantă: “Căsuța albastră, cu ochi de mușcate,/ Cu iederi suite pe poartă.” (Din lumea mică, p. 45) Liniștea vieții este însă stricată de un vârtej
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
în fața șanțului adânc care apăra zidurile, prin care curgea smoală aprinsă. Nu se vedea nici urmă de poartă sau de pod. Mama lui se transformă în femeie. - De aici, eu nu mai pot înainta. Am să-ți dăruiesc însă, acest fluier de aur. Când ești în necaz, nu trebuie decât să fluieri și Pădurea Neumblată va găsi o formă prin care să te ajute. - E fluierul tău! - Eu nu mai am nevoie de el, tu vei fi stăpânul acestei păduri dacă
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
în femeie. - De aici, eu nu mai pot înainta. Am să-ți dăruiesc însă, acest fluier de aur. Când ești în necaz, nu trebuie decât să fluieri și Pădurea Neumblată va găsi o formă prin care să te ajute. - E fluierul tău! - Eu nu mai am nevoie de el, tu vei fi stăpânul acestei păduri dacă vei reuși să învingi în fața lui Udor. Îți mai dăruiesc trei fire împletite din cosița mea, să le dai foc atunci când simți că te părăsesc
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
din aur, iar el se simți mai puternic ca niciodată și de neînvins. Acum mai rămânea doar să găsească o cale de a pătrunde în castel. Se învârti cât de învârti pe lângă șanțul aprins, după care hotărî să sufle în fluierul de aur. Imediat ce țiuitul subțire se împrăștie în pădure, se auzi un fâlfâit de aripi și un dragon verde apăru lângă Ionuț. - Care ți-e voia? Aripă-Verde o îndeplinește! - Vreau să ajung în turnul cel mai înalt, spuse Ionuț impresionat
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
știe că numai aurul poate să îi ia puterile babei. Bine că nu înțelege limba animalelor! Dar, vedeți voi, Ionuț înțelegea limba animalelor, așa că înțelese tot ce mieunase mâța. Problema era că nu avea la el nimic din aur înafara fluierului dăruit de mama lui. - Vino la bunica, îl chemă cu voce mieroasă bătrâna, să te îmbrățișez așa cum trebuie. - Acum are să-i vină de hac, râse pisica. Are să-i prindă cingătoarea fermecată, tocmai ca tatălui său, lăsându-l lipsit de puteri
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
cu degetele ei străvezii plasa fermecată, care căzu de îndată pe podea, eliberându-l pe Ionuț. Bătrâna vrăjitoare își înfipse mâinile în părul Sânzienei, aruncând-o la podea: - Am să termin cu voi amândoi pentru totdeauna! Atunci, Ionuț își scoase fluierul de aur, se apropie de babă, iar când aceasta deschise gura pentru a-și spune blestemul, i-l aruncă în gât. Vrăjitoarea începu să se zvârcolească pe jos, făcându-se din ce în ce mai mică, până se transformă într-o musculiță care își
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Se cunosc cazuri când cei răstigniți au rezistat și trei zile pe cruce... Dar corpul astfel chinuit și ajuns în această stare mai are de trecut un examen dureros. Dacă chinuitorii doresc ca totul să se termine mai repede sfărâmă fluierele picioarelor condamnatului cu niște ciocane de fier, cu ciomege sau cu pietre în momentul în care văd starea aceasta. Durerea insuportabilă pricinuită de acest tratament grăbește astfel sfârșitul bietului om, prin sufocare, pentru că cel în cauză simte o nevoie acută
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
tratament grăbește astfel sfârșitul bietului om, prin sufocare, pentru că cel în cauză simte o nevoie acută de aer în urma durerilor provocate la picioare și moare astfel incapabil să respire pe măsura nevoilor corpului. Pe de altă parte, aceste lovituri în fluierele picioarelor îi asigură pe cei care fac asta că acel om a murit, dacă nu reacționează în vreun fel. Apoi, dacă totuși chinuitorii nu sunt siguri, aceștia împung toracele sau inima celui răstignit cu o lance. Dar, pentru ca suferințele celui
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
și răgazul necesar să-i povestesc micuței câteva dintre legendele mărțișoarelor. Recunosc că mă încântă această perioadă din an, și, în fiecare primăvară, încerc să înfrumusețez pentru copii vechile legende. Bunăoară, în poveștile mele, zeul Marsias al vechilor traci, inventatorul fluierului, este un spirit bun, care, prin cântecele sale magice face să înflorească chiar și cele mai uscate flori, iar animalele să aibă mulți puișori. Pe de altă parte, Zeul Marte al romanilor, ocrotitorul câmpurilor și al turmelor, este un mag
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
atâtea ori potrivnice. Cântul ne arată în puritatea și frumusețea noastră sufletească, fiindu-ne transmis de strămoșii oieri, care au învățat să fluiere pe mai multe voci dintr-un singur lemn. Un lemn ce prinde viață, chiar dacă e doar un fluier fără găuri. Cu el poți da și după oi, te poti și sprijini în el, ba chiar poți găsi în el alinarea sufletului, ne spune maestrul. Pe mine mă încântă frumusețea fără greș a muzicii noastre țărănești. În primul rând
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
nostalgie, cu dor, cu jele chiar. Așa îți aduci aminte ce am fost și ce suntem, de fapt. La fel cum Năstăsiè, mama artistului, umplea lunca unde pășteau vacile cu cântecul său, Grigore umple, fără vreo orchestră, doar cu un fluier și cu un sunet de fond (un re sau un sol), el umple ogivele unei catedrale și sufletele noastre. Îți dai seama astfel, că fluiera sa e similară cu un singur tub din orga imensă a bisericii. Leșe știe însă
MAESTRUL GRIGORE LEŞE LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353234_a_354563]
-
stătătoare a vocii. Ea este zidită în ființa umană, spre a contura armonia sunetului necontenit plămădit în melodii de mii de ani în urmă, până azi. E de necontrazis crezământ faptul că Angea Moldovan l-a auzit de la frunza și fluierul ciobanului, de la toacă și clopot din turle de vechi așezăminte monahale, de la tulnice care-au dus în veacuri, din deal în deal, vestea, dragostea și alarma și de la gură de glăsuitor popular al cântecului, în care cultura, arta și tradiția
ANGELA MOLDOVAN. O ÎNTÂLNIRE CURMATĂ, AŞTEPTÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353232_a_354561]
-
pe iarbă afară. lumina zilei se preface în miere cercuri de-argint azvârlite pe sus, zâmbetul și farmecul din tine nu piere lacrimă-ană, unde te-ai dus? brazii nuntesc în vechea pădure, manole piere în lacrima ta, primăvara trece prin fluiere, cu pruncul în brațe tu alergi dup-o stea. luni, 10 martie 2014 Referință Bibliografică: lacrimă-ană / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1165, Anul IV, 10 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate
LACRIMĂ-ANĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353653_a_354982]
-
și coroane pentru mucenici, i-a luat locul completând numărul. În timpul nopții apa iezerului cu pricina s-a încălzit iar dimineața mucenicii erau toți vii. Atunci tiranul, considerând că este vorba de o vrăjitorie, a poruncit să li se zdrobească fluierele picioarelor. Și aceasta făcându-se, au fost urcați într-o căruță pentru a li se da foc pe malul unui râu. Unul din ei care mai era încă în viață, a fost lăsat pe mal dar mama lui, care asista
SFINŢII 40 DE MUCENICI de ION UNTARU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353678_a_355007]
-
muguri în pârgă și cerul nud, în albia zânelor curge lumină din razele soarelui de la sud. munții cu frunți de cezari s-au trezit îmbrăcați în strai înflorit, privesc feciorind tainic izvoare, venind din balade și rit. se-aude un fluier pe dulcele plai, se vede ieșind firul ierbii, sub umbrele-adânci de stejari se-adapă-n izvoare reci cerbii. fetele culeg floarea-reginei, având în ochi azururi alpestre se-ntorc izvoarele din povești, cu flăcăi și cai de căpestre. o, primăvara mea luminoasă, cu
PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1529 din 09 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353684_a_355013]
-
o ducea vreo verișoară mai mare ca să vadă cum se face claca la depănușatul porumbilor (la aceste adevărate șezători culturale de neuitat), asculta cu mare curiozitate poveștile bătrânilor, doinele și baladele ce le cântau rapsozi vestiți, acompaniați la caval sau fluier. Maroara învăța cu ușurință cântecele străbune, și nu se lăsa prea mult rugată, fiindcă îi plăcea să cânte (mai ales că bunul Dumnezeu o înzestrase cu ureche muzicală și o voce cristalină... asemănătoare cu sunetul clopoțeiilor de argint de la Mânăstirea
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
Pentru a scrie istoria acestui poem l-am extras pe Kafka dintre coperțiile propriilor cărți de care mă tem cum procedează dentistul și nu mă tem că paginile s-au rescris la loc cum renaște sunetul ca nou întru-un fluier de soc prin ecou. Pentru a scrie istoria acestui poem am întrebat nucul despre rădăcinile lui și mi-au răspuns urmele frunzelor din aerul respirat de Gib Mihăescu și firul de iarbă crescut până la nasul copilăriei când aurul frunzelor cădeau
INIMA MAMEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354215_a_355544]
-
T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1739 din 05 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului E iarăși octombrie! Iarăși au îngălbenit de rușine jumătate din frunzele verii și de dor jumătate din inima mea; o frunză galbenă, o frunză verde și fluierul ciobanului împletind o notă de pe pământ cu o notă din Rai. E iarăși octombrie! Iarăși se zgribulesc stelele pe cer și luna e mai strălucitoare, iarăși ploile îmi răcoresc pașii pierduți prin mirosul copilăriilor de fum de crengi și frunze
OCTOMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347154_a_348483]