1,681 matches
-
doi bani Și traficăm la greu mișcări de coapse Când bătrânii își fac semnul crucii Că ce lume au lăsat ei dimpreună cu ruga Ca urmașii s-aibă parte de seninul cerului Să nu mai ponegrească trecutul cu scrâșneli La foșnetul luminii să facă reverențe Să nu înainteze în pașii unui dans ratat Dându-și pe spate partenera Ca pe o viață mereu chinuită de tortură ... Referință Bibliografică: mondenități / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 802, Anul III
MONDENITĂŢI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352581_a_353910]
-
noastră. Mi-e dor de-un sărut ca o șoaptă, Suav, șovăielnic - ca vântul, Idilic, ca pâinea ta coaptă, Ce-mi arde pe buze cuvântul. Mi-e dor de-o atingere moale- De buze, de zâmbet, de sân-, De-un foșnet fâșneț - ca de poale Muncite de-o dragoste-n fân. Mi-e dor și de arșița mută- Vârtej care arde și scurmă, De patima noastră,-absolută, Ca flacăra cea de pe urmă. Mi-e dor de plăcerile-astrale, Când dragostea-n mreje
MI-E DOR… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352661_a_353990]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Scriitori > CUNOȘTINȚE (CAPITOL DE ROMAN) Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sub umbra nucului din curtea Stelei, în liniștea întreruptă doar de cântecul greierilor sau de foșnetul frunzelor de nuc la adierea vântului, Rodica a scris multe file de jurnal în caietul său. Acum, chiar nu avea chef de așa ceva. Gândurile o duceau la oraș, la trepidația acestuia, la traiul ei de 34 de ani pe care
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
ceva numai cu medicul, dar Eugen nu observase când se deplasase acolo. Acum a înțeles-o și a încuviințat cu un semn al capului și cu privirea. Carmen s-a retras într-o liniște deplină. Nu s-a auzit nici foșnetul halatului și totuși... - A ieșit... Suntem singuri, domnule... doctor, șopti Iustin. Eugen rămase o clipă înmărmurit, privindu-l admirativ. Nu-i venea să creadă că auzul bolnavului a perceput totuși mișcarea pe care el nu a simțit-o deloc. Este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
copac se odihnește, Altul cengile-nvarteste: E un dans în colț de bloc, Șapte copaci la un loc; Cel mai ’nalt e mai vioi, Leagănă crengile moi Și-i îmbie pe cei șase, Să se-ntreca în grimase Și-n valuri de foșnet verde: Frunză în neant se pierde! Referință Bibliografica: DÂNSUL VERDE / Sofia Raduinea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1184, Anul IV, 29 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Sofia Raduinea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DANSUL VERDE de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353695_a_355024]
-
sufletească, dar și numele, Marin Voican-Ghioroiu ne spune: „am cules cu migală flori alese de pe Dealul Viilor, apoi le-am semănat în Grădina Raiului Folcloric spre a bucura pe dragii mei români cu melodii izvorâte din patimă și dor, din foșnetul frunzelor, murmurul izvoarelor, hăulitul fetelor, chiuitul flăcăilor la nunți și horele satului, să ofer iubitorilor de muzică populară câteva clipe de fericire pentru a nu uita niciodată limba, portul, tradițiile și plaiul nostru strămoșesc”. Activitatea sa reașează firesc și limpede
GHIOROIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354124_a_355453]
-
ridicat așadar la scurt timp, am ieșit afară și am plecat spre mare. Pe străzi nu era nici o țipenie de om, iar liniștea cosmică și târzie a serii se așternuse deja, făcând să nu-mi scape nici cel mai mic foșnet de frunză răscolită poate de vreo rozătoare nocturnă. Mai apoi am început să aud pași în urma mea, pe care însă, nu aveam de ce să-i iau în seamă, căci Jaffo nu era locul evenimentelor neplăcute pentru mine, ci al unor
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
lui cerul pictat în zeci de nuanțe. Trecuseră deja trei zile de când Ana și colegii ei erau în tabăra la munte... Locul acela era atât de mirific și în jur era atâta liniște încât ai fi putut asculta adierea vântului, foșnetul frunzelor și tăcerea amurgului. Pentru Ana era locul perfect așa că s-a așezat pe o colina și privea fascinată cum în cer stelele se aprindeau, una cate una. - Ce faci Ana, iar visezi? Ana se întoarse ușor și privi zâmbind
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]
-
a toamnă, la Școala Gimnazială Movila Miresii din județul Brăila este multă bucurie. Este ziua în care se sărbătoresc patronii spirituali ai acestei școli, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, zi căreia i se acordă solemnitatea cuvenită. Cu pași grăbiți, sub foșnetul covorului de frunze arămii, elevii movileni, mici și mari, îndrumați de profesorii lor, au oferit un program deosebit în cinstea evenimentului mult așteptat. Cuvântul de început a aparținut directorului școlii, prof. Mirela Brezuică, din care cităm: ,,Ziua școlii este un
PICURI RUGINII PE-AL TOAMNEI OBRAZ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354551_a_355880]
-
Calusării Auzi cum trec, coboară dinspre daci Cu pașii lor împletiți în memoria ierbii Cu glasurile lor cărări de amurguri și zări Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste Nici un foșnet... Doar pacea răsfrantă-n rășini Ceață din trupuri se risipește Din sceptrul cântecului răsar lumini Se dezlănțuie dânsul! Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot Furtuni de ropote calea-și deschid Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea cu batele lor opresc vântul
CALUSARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354647_a_355976]
-
largă lume Mulți trăiesc singuri, neștiuți, alții cu renume Pe toți ne tulbură amintirea acelui început Și dorul pământului sacru pe care ne-am născut Ne înduioșează cântecele despre tata și mama Despre iubirile vinovate sau pure, fapte de seamă foșnetul vântului prin pădurile, câmpiile noastre Valurile mării, focul gândului ce coboară din astre Dar când e vorba de dăruire și dragoste de țară Vâltoarea din sângele strămoșilor ne împresoară Si toti că unul ne adunăm cu dârzenie mare Să veghem
DACIA REGASITA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354645_a_355974]
-
Petcu Publicat în: Ediția nr. 450 din 25 martie 2012 Toate Articolele Autorului N-o să știi decît ce se cuvine din privirea luminoasă a celui care a trecut prin "ușa fără ușă", sau poate din auzite ce se află dincolo de foșnetul unui chibrit aprins dacă vei urma filele din calendar chiar și împotriva unei mări goale, altfel spus, dintre cele multe alegem doar ceea ce ne zidește, cele de ființă în formă de cruce deși printre zăbrele, vîntul trimite în odaie frunze
CONŞTIINŢA IREVERSIBILULUI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354698_a_356027]
-
munți golași sau împăduriți, cu fânețe riguros parcelate, pe care se profilează odăile, căsuțe tradiționale din lemn folosite ca loc de adăpost de proprietarii terenurilor. Apa care curge paralel cu șoseaua este foarte limpede, având chip de zăpadă topită și foșnet de pădure. Brazii care cresc pe unul din malurile ei își apleacă din loc în loc crengile gata să o atingă în semn de venerație și dorință de contopire. Ne rețin atenția câteva formațiuni. Pe malul ei două stânci gemene între
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
o pereche de balerini pe scena „Teatrului Mare” din Moscova (Большой Tеатр) într-un vals interpretat de balerini în „Lacul lebedelor”. Stolurile de porumbei se îngrămădesc la picioarele vizitatorilor ce-și deschid pungile cu grăunțe cumpărate de la chioșcurile specializate și foșnetul aripilor lor mereu în mișcare simbolizează viața plină de neprevăzut, de situații instantanee, când trebuie să te ridici mereu de la pământ, indiferent care ți-a fost motivul coborârii. Pașii mă duc ireversibil spre acel simbol al Copoului și de mândrie
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > OMULE ÎN CE CREZI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1028 din 24 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului O ploaie rece din lacrimile amare cade năprasnic purtată în nori de plumb în vânt atingi uzi foșnetul de frunză durerea ascunsă în cuvânt cad picături cad patimi cum oare suntem noi loviți ce taină tu omule în ce crezi în zei mituri sau datini norii cei grei aduc iar patimi suferi rostești în tine Creator. Referință Bibliografică
OMULE ÎN CE CREZI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347199_a_348528]
-
și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în foșnet înfricoșător. A încercat să fugă, dar picioarele-i erau grele și se forța să facă fiecare pas. S-a oprit năucit. Nu putea să mai plângă și nu înțelegea ce se întâmplă. A deschis gura să țipe, dar în acel
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
PATRU MÂINI. CRONICĂ LITERARĂ LA CARTEA: MELANIA CUC ȘI MENUȚ MAXIMINIAN: "CARTEA CU COPERȚI DE STICLĂ" (CEZARINA ADAMESCU) Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului MELANIA CUC CARTEA CELOR PATRU MÂINI. UN FOȘNET DE LUMINĂ ÎN DEGETE FLĂMÂNDE Melania Cuc & Menuț Maximinian, CARTEA CU COPERȚI DE STICLĂ, SEMĂNĂTORUL, Editura online - noiembrie 2011 “Totdeauna am crezut că există un alt început” -Melania Cuc- Este îndeobște cunoscut că un jurnalist e cu atât mai bun
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
baghetă dirijorului Dimitrie Dinicu. În spatele meu, Nineta Ducă, cu pălăria ei înflorata, cumpărată de la Paris, părea o zeița gânditoare. Din când în când, Olga Brăiloiu își răcorea obrazul cu un evantai chinezesc. Notele muzicale alunecau pe lângă noi, se interferau cu foșnetul rochiilor și apoi se întorceau în vibrațiile coardelor viorii, stăpânite cu măiestrie de tânărul George. Într-un colț, singuratica, regina Elisabeta privea la nepotul meu cu nostalgie. Probabil, se gândea la pierderea fetiței ei de numai 4 ani. Alături, Elenă
FELIA DE PEPENE GALBEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357373_a_358702]
-
apă îl făcea să le ocolească cu prudență. Pe drum se gândea la amenințările lu Roșagă. „Ce-o să-mi facă!? Îmi ia caii de la bicicletă... pe care n-o am”. Începuse din nou să picure. Grăbi pasul. Din stanga auzi un foșnet. Și atât. Dimineață tot orașul vorbea de această întâmplare. Internat în spital Piti nu-și mai aducea aminte de nimic. Doar avocatul Niță a spus pe la prieteni că în seara aceea a jucat poker pe bani mulți în biroul președintelul
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
prin frunzișul falnicilor arbori ai pădurii. O marcă cu tuș încă proaspăt pe ștampilă, condamna la pierire un arbore semeț. Cu lacrimi în ochi i-a șoptit mângâitor „Curaj găină că te tai” iar copacul i-a mulțumit printr-un foșnet stârnit de o adiere a zefirului dimineții. Mici atenții reciproce. Poate doar închipuite. Dar câte nu pune un îndrăgostit în cârca iubitei sale? Kurt era îndrăgostit de natură, Dumnezeul lui. Un iubitor al naturii găsește întotdeauna o vorbă de duh
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
SEARĂ...2 Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 534 din 17 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 2 Caut răcoarea după-amiezilor de vară, când timpul se oprește pentru câteva minute, încremenit în eternitate. Mai răzbate din când în când un foșnet plăcut, o piatră zdrobită sub talpă, un tril chemând asfințitul. Se apropie de mine un gând stingher. Îl las să mă macine, să îl simt până în creștet și-apoi voi ști dacă îl ascult. E simpla nevoie de spațiu, de
GÂNDURI DE SEARĂ...2 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358324_a_359653]
-
ale cadrului natural pur-românesc. Se definește pe șine, realizându-și autoportretul, cu fervoarea și efervescenta creatoare a unui suprarealist, împrumutând accente fauvistice (culori țări) și creând magia omniprezentă într-o creație populară: „Din limpezi izvoare îmi iau apă vie/ Și foșnetul frunzei din codru mi-e cantul/ Iar soarele toamnei și mustul mă-mbie/ Să dărui cu dragoste, veșnic, Pământul.” (Sunt). Utilizând (așa după cum era și normal) instrumente lirice menite să sensibilizeze, să atragă, să inducă starea de reflecție asupra adevărurilor
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
-i pierdută: eșec, n-o gândesc! Cum cred, după noapte, că vine iar ziua, așa cred că viața-i dar dumnezeiesc! (02.02.2010, Madrid, Polvoranca) Locul tău Murmurul apelor, mă duc în largul mărilor... Prospețimea aerului, în înaltul Cerului... Foșnetul pădurilor, în inima munților... Strigătul pământului, la glasul străbunilor... Semeția munților, la mândria Moților... Iar lanul câmpiilor, la truda țăranului... Mai stai, nu pleca!... Locul tău e-aici, ...unde-i Țara ta.” (Iunie 2010, Madrid, Polvoranca) Sărăcie, sărăcie... Sărăcie, sărăcie
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache merg spre oaza de liniște visată. uit să fiu ce nu sunt și-mi învelesc tălpile cu iarbă. zgomotul pașilor devine foșnet. calc sămânța cuvintelor. îmi este bine așa. nu mai privesc marginile drumului. merg fără oprire până la capătul răbdării. cineva încearcă să-mi muște călcâiele. șarpe sau viperă...nu contează. veninul e același. întreb colbul din copita armăsarului-vis, de ce. răspunde mâna
OAZA DE LINIŞTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358037_a_359366]
-
se petrece cu o anumită intensitate, până la a-și dizolva prezența în real, într-o comuniune totală cu lucrurile, pentru a deveni instanță impersonală și abstractă, înger: “Nu mai am înveliș/ nu mai am înfățișare,/ nu mai am miez de foșnet./ [...]/ Am rămas un înger...” (p. 38). Liedurile, erotice sau melancolice și meditative definesc în 40 creații netitrate, doar numerotate, tot atâtea stări - iubirea, solitudinea, emoția, amintirea etc., unele chiar obsesia unei priviri, a unui chip, ca de pildă: “În fiecare
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]