1,019 matches
-
pentru un scurt-metraj dacă aș Înțelege mai bine unde bați, obiectă Grințu. Aveau program de voie până la stingere. În spatele fostului conac boieresc care adăpostea sediul comandamentului unității lor, În parcul uriaș, parc dendrologic la origine, se auzeau voci groase, pași foșnind pe tecile uscate ale salcâmilor roșcovani și se vedea ici-colo, În Întunericul dens, jarul roșu al țigărilor scânteind. * (BARDĂ,BAROS, BALTAG SAU BAIONETĂ) Stimate domnule profesor, probabil că vă mai amintiți În ce fel am făcut cândva cunoștință și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
câmp abia semănat, ajunge În marginea pădurii Golovna. Este o după-amiază de duminică. Își vătuiește urechile cu un anume fel de liniște (ciripit de păsări, vânt ușor printre frunzele abia născute, crengi uscate și frunze din toamna trecută trosnind sau foșnind sub picior). Început de mai Într-o pădure bătrână din câmpie. Cuvintele „potecă, ierburi Înalte, poiană, păsări“ sunt evident inutile, neputincioase, stupide, În vecinătatea acestor forme, culori, spații, mișcări de aer și legături ale trupului cu ele. Modul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
frunzele copacilor din Cișmigiu! Parcă e același freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, când rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineții, pe aleile mai dosnice, care adăposteau zeci de... plimbăreți! Și ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide foșnesc parcă mai puternic și mai nostalgic decât cele încă verzi... Poate unde știu că sfârșitul li-e mai aproape... În umbra destrămată de toamnă a parcului, toți copacii ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutură viața de o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
clasă. Am închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi fost teamă să nu-mi trezesc amintirile adormite, de acum douăzeci de ani, care parcă pluteau ușor... aidoma unor fantasme din vremuri de poveste... Aurul roșu al amurgului poleia frunzele ce foșneau nostalgic, oglindindu-se în geamurile sclipitoare și murmurau, parcă înfiorate de această duioasă despărțire, cel mai trist "bun rămas"!
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ascuțit. Urmărindu-i privirea speriată Khwaja-Sara ia cuțitul și-și trece degetul noduros peste lamă. — Nu mă puteți opri aici, murmură Pran răgușit. Vreau să plec. Am fost adus aici împotriva voinței mele. Vorbele lui au fost o mare greșeală. Foșnind din mătăsurile cu care era îmbrăcat, Khwaja-sara se ridică brusc în picioare, rotind amenințător cuțitul. — Voință, spui? scuipă el vorbele, împrăștiind betelul pe fața lui Pran. Voință? Voința ta n-are nici o importanță. — Vă rog... — Nu ai nici măcar dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ascultător, PC începea să-și imagineze scene cu porci, ca în teatrul de umbre, în timp ce se odihnea, întins sub plasa de țânțari, după paradă. Degetele i se transformau în rânduri de călăreți, aliniate între steaguri, la începutul unei întreceri. Gonacii foșneau prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i s-a tras... —Indiscutabil! Îmi cer scuze. Doctorul Noble resimte vizita mătușii la fel de greu ca și Jonathan. În afară de mirosul greoi, mai sunt acele vocale indisciplinate care alunecă pe palatinul ei aproape nestăvilite, ca și obiceiul ciudat de a-și foșni fustele aspre și de a le face să troznească sub șezutul ei când se foiește în scaun. Deși femeie, nu are nimic de floare, cu atât mai puțin de orhidee. Reușește chiar să deranjeze. Nici cu maică-ta nu semeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mătușa Berthilda se trădează din priviri că vrea să recurgă la un tertip. — Da, aprobă ea. Noble adoptă o atitudine care, dacă ar exista un Ghid de Expresii Faciale Corecte pentru Domni, ar fi înregistrată la „privire bănuitoare“. Cu fustele foșnindu-i semnificativ, mătușa Berthilda se foiește în scaun. — Există un loc unde aș putea vorbi cu Jonathan între patru ochi? Vizibil ușurat, doctorului Noble sugerează o plimbare pe terenurile școlii. Bătrâna îl prinde pe Jonathan de braț, învăluindu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
margini dulcege. Sunt flori și calme cristaluri, iar într-o caleașcă am fluturi și-un gong argintat să ne bată în ritm de coapte săruturi. Te caut în ziua plină de cuvinte Te caut în ziua plină de cuvinte. Silabele foșnesc în cercuri calme, am pus săruturi mici la tine-n palme și stau lipit de sânii tăi...Cuminte. Voi încerca aceeași întrebare: la ce-i bun rostul care se petrece? De ce să suferim, când lină trece, din azi în mâine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
clipa trece șovăielnic Iar tăcerea în suflet se împlântă Apune-încet pe lacul de-ntuneric O rătăcire amăgitor de sfântă în liniștea ce acum se scurge Ca o lumină prin umbrele subțiri Nu mint ochii când sufletul mai plânge Atâtea gânduri foșnind de amintiri Când e durerea un soare scăpătat Ca o enigmă sufletul pătrunde Nu mint ochii că el s-a adăpat Din apele uitării fără unde Nu mint ochii, nici ceasul de nisip Când visele mai șerpuie-n perdele Am sa
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Frumuseții Esențiale, unde urmează să locuiesc mulți ani. Aici voi afla că împăratul Hsien Feng nu își va distribui niciodată esența în mod egal între soțiile sale. Palatul Frumuseții Esențiale e înconjurat de copaci bătrâni. Când bate vântul, frunzele lor foșnesc. Sunetul îmi amintește de versul meu preferat: „Vântul își arată trupul printre frunze tremurânde“. Încerc să localizez poarta prin care am intrat. E în partea de vest și pare să fie singura intrare. Clădirea din fața mea seamănă cu un templu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se odihneau în clasă, absenți mental la lecții. Colac peste pupăză, profesorii le pretindeau să învețe carte. Aneta Gărgăun ne trimitea să școlarizăm elevii din Humosu. Toamna era frumoasă. Departe de orice zgomot, la hotarul dintre moarte și viață, luminișurile foșneau într-o liniște de rai. De-a lungul pîrîului, cătunul deșira cîteva case; rîpa lui era plină de mormane de gunoaie; pe sub bozii, un hoit de cîine infesta aerul. Departe de neliniștile civilizației, în această mirifică pace se pătrundea pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
e, ca să nu ne facem de râs când ne-o veni rândul.” Rudarul nu se grăbi să răspundă. În tăcerea care urmă, Blondul avu timp să bage de seamă că soarele Își Îmblânzise puterea și că frunzele plopilor tremurau și foșneau ușor. Gropanul era tot nevolnic și tresărea, fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-aia nu vă mint. Aș putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mistuiți. În așteptarea Întâlnirii cu nemaivăzut de fioroasa căpățână ce avea să-i Înghită ca pe niște musculițe, grozăviile de care se loveau În goana lor li se părură blânde și aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc!” strigă Daie Gulu, țigan alb, mâncător de copii și nemuritor, Întinzând mâna către ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre acel presupus gest. Tot ce știa era că la un moment dat zgomotele cazarmei Încetaseră brusc, În vreme ce din cer Începuseră să cadă din nou fulgi de zăpadă ce foșneau ușor și pașnic. Liniștea lăsată deodată și vraja stârnită de căderea zăpezii Îl duseseră atunci cu gândul pe Monstrulică pe vremea când i se spunea Ectoraș. Toți elevii de gimnaziu din Satul cu Sfinți se aflau pe câmp, sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de sfere aurii Ca raza lunii peste rotundele tipsii. și râul nostru are adânc mai diafan, și pare mai albastru văzduhul udeștean, De când, în ziua plină de miei și porumbei, Au picurat într‐însul, albaștri, ochii ei. Când vântul calm foșnește în satul meu natal Se‐ndeasă iarba țării să‐i facă loc sub șal; Din rădăcini când mișcă vântoasa codrii deși Se‐ndeasă plăieșite în somn și vechi plăieși. II Binevoiți, lăuta mai dați‐mi‐o să cânt... Mereu și mai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Înainte de toate, probabil castelul o să cadă în următoarele două sau trei zile. S-ar putea întâmpla chiar și mâine. — Mâine! Cei doi vasali îl priviră pe Kanbei cu ochi mari. Chipul său strălucea alburiu-difuz în reflexele apei limpezi. Trestiile uscate foșneau lângă maluri. Mori și Kuriyama se opriră speriați. Vedeau o siluetă stând între tulpini, pe malul opus. — Cine e? A doua surpriză fu altfel decât prima. Omul părea să fie un general inamic important, dar singurul său însoțitor ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu făcuseră mai nimic altceva decât să se înghesuie prin felurite campamente, se ridicară imediat pentru a se dispune în coloane. Rânduindu-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea îndepărtată. Din curtea capelei închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, în razele piezișe ale soarelui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu cântecele păsărilor, dar, în ziua aceea, nu se auzea nici un ciripit. În timpul dimineții, armatele inamice - aripa stângă a armatei lui Mitsuhide și aripa dreaptă a lui Hideyoshi - se aliniaseră pe ambele maluri ale râului. Din când în când, stufărișul foșnea în vânt. Deși se vedeau vârfurile prăjinilor de la steaguri, pe amândouă țărmurile nu se zărea nici un om sau cal. Pe malul de miazănoapte, însă, cei cinci mii de oameni aflați sub comanda lui Saito Toshimitsu, Abe Sadaaki și Akechi Shigemoto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neglijent în această privință. Simțind, foarte probabil, că era inevitabil, își înghiți mândria și se înclină. Hideyoshi părea și el să dea din cap aprobator la adresa lui Katsuie. Acesta își smuci într-o parte gâtul scurt și gros și se întoarse, foșnindu-și hainele, la locul său. După aceea, arăta destul de furios ca să scuipe. Niwa, Takigawa, Shonyu, Hachiya, Hosokawa, Gamo, Tsutsui și ceilalți generali își aduseră omagiile. Apoi, se îndreptară spre sala de banchet folosită pentru solemnitățile de acel gen și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
O săgeată se înfipse în umărul lui Shosuke. În timp ce privea sângele proaspăt care-i curgea peste mânecă, își smulse din trup săgeata cu mâna lui. Apoi, se întoarse din direcția de unde fusese trasă. Vedea apropiindu-se o mare de coifuri, foșnind prin iarba de bambus, ca o turmă de porci sălbatici. Shosuke folosi timpul care-i mai rămăsese pentru a le vorbi, încet, tovarășilor săi: — Am luptat în toate felurile cu putință și nu avem nimic de regretat. Alegeți-vă fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se aprindeau lămpile. Curtenii veniți în vizită plecaseră și nu mai rămăsese nici un oaspete. Hideyoshi făcu o baie, apoi, în timp ce se întâlnea cu Hidekatsu și Maeda Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie indiană, iar prin aer pluteau râsete sonore de femei tinere. Hikoemon nu intră imediat, ci, mai întâi, își clăti gura și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, în formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind în briza râului. — Du-te să afli cine sunt, îi ordonă Hideyoshi unui vasal. Omul se întoarse repede, cu răspunsul: — Este Ishida Sakichi. Hideyoshi își lovi ușor șaua. — Sakichi? Ei, ei, altul nici nu putea să fie, spuse el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lichior și câteva mere rumene. “Asta-i mâna Zânei sau a Sevastiței... După ce am mulțumit Celui de sus pentru tot ce mi-a dat în această zi, m-am întins în crivat... Am tras cerga peste mine. Ceva însă a foșnit în faldurii ei. Am pipăit până am dat de o hârtie împăturită frumos. Am desfăcut-o cu înfrigurare... “Aprinde lampa, amice, că nu ai vederea pisicii” - m-a luat în primire gândul de veghe. Când am reușit să fac acest
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]