1,549 matches
-
ca și liberalii că reforma este necesară. Sophie oftează și, continuând să o țină de mână pe Yvonne, își tamponează obrazul cu batistuța. Ce agasantă după-amiază ! Iar răurile fac să o suporte tot mai greu pe fetița care i se foiește în poală. Yvonne nu pare să găsească agreabil să stai în brațe la Muti. Nu se cuvine să îți lipești obrazul de Muti, pentru că îi strici fardul, nu ai voie să o apuci de cap, pentru că imediat și-l trage
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-a sugerat că este aglomerat de treburi. Știi foarte bine, după ce ai stat o viață cu un om, îl citești dintr-o privire... — Asta așa-i ! Io, numa ce-mi strâng țoaștele, că lighioana bătrână și-ncepe să se foiască-n pat ! Ș uite-așa se uită după mine ! Săraca lighioană bătrână, deloc nu-i mai place de la un timp să mă vază că plec ! Pleeeci și mă lași singur, începe. Ai grijă să nu vii târziu, că mă sperii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
n-aș fi crezut să fiu silită, tocmai într-o asemenea zi îngrozitoare, la atâtea eforturi... Ah ! Am și o durere de cap, înfiorătoare... Ivona se lasă pe un scaun și își apasă palmele pe tâmple. Vica umblă prin țoașcă, foindu-și pungile goale de plastic. Se duce târșâit până la bucătărie și vine cu un pahar cu apă. — Haidi, haidi ! Ia-o dacă-ți zic ! Haidi, înghite-o, și dacă peste-o juma de oră mai ai ceva, să... Haidi, Ivona
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a Întrebat de tovarășul GÎrbu, administratorul mort recent, așa, la intervale de 5 minute? Prima dată, ochii i s-au căscat pe chipul prelung, uscat. A doua oară i s-au căscat și mai tare și a Început să se foiască neliniștită În scaun. A treia oară și-a pierdut cumpătul și s-a ridicat În picioare. Domnule, e mort, ce nu Înțelegi? Cum vrei să se mai Întoarcă? a zis ea aproape țipînd. Iar ultima dată cînd straniul și sîcÎitorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are cum să fie prilej de evenimente. Însă azi e o zi specială. La raportul de dimineață din careul unității ni se spune că trebuie să vină secretarul de partid să ne vorbească. Există o nervozitate ușor depistabilă - cadrele se foiesc, li se Învîrt ochii ca niște mărgele, rîd, dar rîsul lor are ceva fals. Apare Într-un tîrziu acest ins pe care Îl așteptăm de parcă am fi rudele miresei și el naș. Fiind un om atît de important, ne-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cineva Își taie unghiile și, prin sonorul televizorului, unghiera se aude ca o insectă, mirele, vecinul din patul de la etaj, scrie pe genunchi o scrisoare - expresia de concentrare i se desăvîrșește cînd vîrful limbii Îi iese printre buze. Toată lumea se foiește și În cele din urmă fiecare Își găsește ceva de făcut, Într-un perimetru de cel mult o jumătate de metru pătrat, șezînd pe băncuță sau valiză cu genunchii la gură. Și, oricît de tare ar zbiera la noi din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
primare sînt neacoperite. O vreme discutăm lucruri simple pe care și le spun oamenii care nu s-au văzut de mult, eu Încerc să nu abuzez de elasticitatea stomacului, avînd deja experiență. Dar Îl văd distras, Îi simt tensiunea. Mă foiesc În scaun, nu știu de unde să Încep sau ce ar trebui să spun, după ce consumăm formalitățile. — E nasol ce se Întîmplă, Îmi zice el brusc, privind În față prin parbriz. Nu știu cum se poate, dar e mai rău... Și așa ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
binele. Eu, bineînțeles, nu sînt cine cred eu că sînt, ci sînt cine crede ea că sînt. Povestește-mi, ce s-a Întîmplat? mă Întreabă ea aparent inofensiv. Îi văd dintr-o privire pe Moise și pe țăran cum se foiesc În paturi; fără nici o rușine, se așază mai bine, Își ridică pernele, spectacolul poate să Înceapă. Am reușit să o sun aseară de la telefonul public din holul de la parterul spitalului, iar la prînz a intrat pe ușa salonului. Se simte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am reușit să zic gîfÎind, În timp ce ea mă ajuta să-i strîng sînii cu putere ( În mod surpinzător, pipăiam o pereche de sîni mici și foarte geometrici), mă, lasă-mă, că n-avem timp, a zis și din cauză că se tot foia nu Înțelegeam dacă e cu fața sau cu spatele, hai odată, mă, prostule, mișcă-te... a zis ea, apoi a rîs tandru, dacă vede doctorul că m-am futut iar, mă trimite la pîrnaie... sau acu nu mă mai bagă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timp privirile cu un aer critic, alert, își pironi ochii pe Robin Osmore, fixându-l pe omul legii cu intensitate și cu o expresie de uimită curiozitate ironică. Osmore, conștient că e scrutat, începu să se simtă stânjenit, derutat, se foi pe bancă, privi în altă parte, apoi își întoarse iar privirea pentru a constata că micul animal continua să-l fixeze, expresia lui șmecheră, hazoasă, creînd o extraordinară impresie de inteligență care judecă, un spiriduș straniu, nicidecum un cățel. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pare rău. Și acum ce vrei, să plecăm sau să rămânem? Hattie se înspăimântase de aglomerația și atmosfera gălăgioasă a cabinelor, de îngrămădeala de femei de toate formele și dimensiunile, dezbrăcate (unele dintre ele goale pușcă), care făceau duș, se foiau și pălăvrăgeau între ele. Locul era atât de ticsit, de animat și de zgomotos - și-apoi nu-ți puteai păstra cabina, trebuia să-ți cari hainele într-un dulăpaș și să păstrezi cheia, să ai tot timpul grija ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe tampon. Peste gard, printre plopi, puteai să vezi cam jumătate de teren. Livada lui Mihalcea te împiedica să vezi cealaltă jumătate. Când jocul se muta în partea aia, gazonul rămas gol drept în fața lui Rareș ardea verde-mocnit. Rareș se foia pe tampon și rugina zgrunțuroasă i se lua pe pantaloni. Se auzeau zgomotele surde ale mingii lovite departe, peste colțul livezii, în timp ce portarul de la Astra, singur în fața porții, privea încordat, drept în soarele roșu al asfințitului, cu mâna streașină la
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Românești. Și dacă o să fie frumoasă, o vom publica în revista noastră... Nu mai era trambulina pentru motociclete în mijlocul terenului, ci estrada festivității de premiere într-o mare de rumoare și de stegulețe tricolore de hârtie. Călcau nepăsători pe gazon foindu-se în jurul estradei fete de la Liceul Elena Doamna, care nu văzuseră în viața lor un meci de fotbal, dar nici acrobațiile lui Anghel Datcu. Erau chiar și băieți care nu puseseră niciodată piciorul pe gazonul unui teren de fotbal... Rareș
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu ochelari, urcând scărița treaptă cu treaptă. Departe, peste zeci și zeci de capete, băiatul acela străin, înclinându-se din mijloc, întindea mâna și primea din mâna doamnei Mușat sulul de hârtie legat cu panglică roșie. Ultimul. Mulțimea deja se foia, într-un nor de rumoare, strivind gazonul de jur împrejurul estradei și pe toată întinderea terenului, îndreptându-se spre ieșire. Rareș! Rareș! striga de undeva Felicia, cu lacrimi în glas. Dar primii din mulțime treceau deja prin dreptul tampoanelor ruginite. Sporovăind, mulțimea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai degrabă obosit decât iritat: Ți-am spus, drăguță, că nu mănânc nimica. Îl privește ceva mai atent, dar tot nu-l recunoaște. Mata ești picolo aicea? îl întreabă pe Chițu. La distanță, la mesele de la intrare, ceilalți băieți se foiesc neliniștiți, dând semne că ar vrea s-o șteargă. N-ar strica să luați o gustare înainte de tărie, zice Chițu cu deferență. Hm! știți, previne ulcerul. Să vă aduc o felie de cașcaval cu puțin piper?... Afară, dincolo de fereastra înaltă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
iuțela ta de mână și nebăgarea de seamă a adversarului”... Furat de gânduri, locotenentul Făgurel abia a băgat de seamă că soarele le dădea binețe deja. Era o zi de toamnă plină. Toaibă l-a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur... Ațipise pentru o frântură de ceas și un vis l-a dus acasă... „Să ai grijă de Maranda, mamă, că o rămas singură singurică... Am să am grijă, dragul mamei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
asta. Cu cine crezi că stai de vorbă, sergent?! Păi... Păi ce? Aici crezi că te afli la mă-ta pe prispă? Aici ești pe front, unde fiecare minut înseamnă acțiune! Și cum răspunzi comandantului de grupă? ... Aud?! Limbosu se foia de pe un picior pe altul, privind pe furiș spre grupă. Hai, sergent! Raportează, așa cum m-ai învățat pe mine trântindu-mă în toți mărăcinii și prin toate bălțile.Hai, curaj! Săăă... trăiți, domnule sergent... sunt... sunt sergentul Limbosu... per... permiteți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că dacă trăiesc astăzi și pot merge pe picioarele mele apoi el m-o salvat... Îi o poveste lungă... Să-i dea Dumnezeu sănătate și zile multe, că bun suflet mai are!... S-a așezat la masa din cămăruța lui, foindu-se mereu pe scaun. Nu-i venea în cap cum să înceapă scrisoarea. Voia să-i spună lui Trestie atâtea! Dar cum? „Dragă frate, Întâi vreau să-ți spun că suntem sănătoși cu toții. Chiar așa; cu toții. Adică eu, Maranda și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
francezii au născocit tot felul de legende pe seama unor nume de localități. în legătură cu orășelul Foix, din apropierea Pirineilor, de pildă, s- a ajuns chiar la un popular joc de cuvinte, pornindu-se de la mai multe cuvinte, care se scriu diferit: „foi”, „foie”, „fois”, dar se pronunță la fel „foa”. Iată textul: „Când am venit prima dată în Foix, am vândut prima dată ficat de gâscă, dar este ultima dată când mai vând ficat de gâscă în orașul Foix”. Luna este numele pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
că astfel nu voi mai putea dezlega niciodată enigma acelui personaj. Probabil, însă, ei au luat tresărirea mea drept altceva, deoarece au devenit pe loc și mai amenințători. Își încordaseră mâinile la sân și, sub cămășile murdare, se simțeau reptilele foindu-se și mai tare. Mi-am dat seama că mă bănuiau pe mine de moartea îmblînzitorului. Le-am povestit atunci cum îmi petrecusem seara și au devenit foarte interesați când le-am spus despre individul care mă trăsese de limbă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de praf. Păianjenii își țeseau pânza mai departe nestingheriți. Când s-a lăsat însă noaptea și a început vântul, m-a cuprins o neliniște. O teamă. Așa din senin, așteptând să adorm. Cum să vă explic? Înlăuntrul așteptării începe să foiască uneori ceva. Auzi un sunet care te face să tresari și deodată vezi cum din așteptare se ridică un cap care se leagănă și se lățește, scoțând limba și apropiindu-se de tine. Atunci recunoști cobra. Era, poate, un semn
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
atunci când am mers de-a lungul liniei ferate, după ce-am coborât din mărfarul care m-a lăsat în plină noapte pe un câmp împădurit. De o parte pădure, de cealaltă tot pădure. Două pete lungi de întuneric în care foiau, poate, primejdiile, la fel ca în viața mea. Viață străbătută printr-un tunel. Dar acum, întrebarea care mă frământă era de altă natură. Câtă istorie mai știam? Mai puteam oare să judec un proces al lui Robespierre? Dacă puteam, însemna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaștină și, ascultând vântul, să încep să cânt. Fiara din mine ar râde atunci în hohote. N-ar mai trebui să lupte, căci melodia s-ar înfășura ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
săgeată neagră. Brazii, plantați cu mulți ani în urmă de-a lungul gardului, semănau cu niște străjeri întunecați care separau ulița de cimitir. Încât aveam impresia că mă găseam într-o altă lume. În afară de micile sunete scoase de insectele ce foiau prin iarbă nu se auzea nici un zgomot... 6. Ce vreau? Să-mi povestesc viața? Nu. Categoric, nu. Pentru a te dedica amintirilor, îți trebuie mai mult decât o vârstă înaintată, care să te îndemne la bilanțuri. Îți trebuie, îndeosebi, încrederea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deșert. Nu e caraghios? Pentru mine, nu există decât două soluții, băiete. Să nu mai știi ce vrei ori să nu te mai intereseze nimic. Se auzeau acum bătăile cavernoase ale pendulei cu ramă de sidef, din perete. Julius se foi, o vreme, stânjenit. Ar fi vrut să spună că orice șansă dispare abia după ce te dai bătut. Până atunci, poți să mai speri. Nu găsea, însă, vorbele cele mai potrivite. De aceea îi fu recunoscător bătrânului "stîlp al tavernelor" din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]