75,990 matches
-
desinențe specifice a unor nume moderne, împrumuturi relativ recente, pentru care uzul actual preferă formă de vocativ identică cu nominativul: "Eu am invatat carte, Oliviule" (AC 23, 1999, 2); "Băi, Ovidiule" (AC 52, 1998, 15). Ultima treaptă a inovației este folosirea vocativului pentru prenumele străine, ale unor persoane publice din alte țari: "Slobodane, fă-te-ncoa" (AC 12, 1999, 8). Vocativul marcat prin desinența al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
centrul atenției - si tururi speciale ale orașului de aur, cît și tururi ale expoziției ghidate de cîțiva dintre artiștii prezenți cu lucrări. Limpede - concepția de bază a expoziției a fost de deschidere, de spargere a unor tradiții anchilozate și de folosire cu dezinvoltura a tuturor "achizițiilor tehnice" în domeniu. N-au lipsit clasicele expoziții de carte de teatru și de scenografie și cele de fotografii. Intenția de a abandona tradițiile s-a văzut și în modul în care au fost acordate
Quadrienala de la Praga by Oana Serafim () [Corola-journal/Journalistic/17802_a_19127]
-
superlativului, ca act tipic al implicării afective a vorbitorului, dispune în orice limbă de mijloace expresive variate, care depășesc cu mult limitele formelor gramaticalizate. Pentru limba română au fost de mult semnalate și descrise mijloace precum lungirile de sunete, repetiția, folosirea unor construcții cu elemente lexicale expresive (uneori cu sens "dezagreabil" - groaznic de frumoasă), cu substantive adverbializate (frumoasă foc), cu propoziții consecutive tipice (frumoasă de pică) etc.; o prezentare sintetică a acestor procedee se poate găsi la Mioara Avram, în Gramatică
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
latura formală a limbii; în plus, alegerea dificultăților ar putea fi pusă în legătură cu specificul fonetic al fiecărei limbi. Inventarul încurcăturilor de limbă ar putea astfel reflectă spontan o ierarhie a dificultăților fonetice majore pe care vorbitorii nativi le percep în folosirea propriei limbi. Interpretarea conform căreia aceste încurcături sînt în primul rînd un exercițiu de pronunție e însă ușor idealizata: în foarte multe cazuri, jocul e doar o capcană, frazele fiind astfel construite încît pronunțarea lor rapidă, eventual cu micile erori
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
multe adverbe în -mente: dialecticamente, necesariamente, eminamente, pertinamente, sinceramente, imperiosamente, directamente, succesivamente, exclusivamente, productivamente, precizamente, realmente, legalmente, specialmente, artificialmente, socialmente, principalmente, materialmente, esențialmente, penalmente, generalmente, literalmente, moralmente ș.a. După aproape o jumătate de secol, constatăm că principalele tendințe observate în folosirea sufixului rămîn valabile: acesta caracterizează în continuare limbajul cult și nu este cu adevarat productiv - probabil și pentru că română dispune de procedeul simplu al conversiei, care îi permite să transforme în mod elegant și economic, fără adăugare de sufixe, adjectivele
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
e vreun dubiu că textul ei aparține lui Caraion. Este exclus și faptul că a fost redactat de un securist anchetator. E destul a-l compară cu declarațiile, reproduse în Jurnal, de la proces, unde mîna "grefierului" este evidentă. Cît privește folosirea acestor pagini că troc cu Securitatea, la plecarea din țară, eu insumi mi-am exprimat îndoiala: mai exact, am spus că nu văd cum s-ar putea vreodată dovedi acest lucru și că e mai bine sa descărcam conștiința poetului
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
de natură a crea o imagine morală urîtă lui Caraion. Că noi n-am vizat asta, mi se pare firesc și m-aș bucura de recunoașterea de către dl Florescu a faptului, daca exprimarea d-sale n-ar fi suspectă de folosirea improprie a verbului în cauză, care implică intenția. Din păcate, fie că vrem, fie că nu vrem, documentele pătează posteritatea poetului, si asa departe de a fi impecabila. Tocmai despre morală e vorba. Talentul lui Caraion nu l-a pus
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
care nu se ferește de iconoclastie, lovind fără cruțare în prestigii pentru multi intangibile. Despre opera wagneriana Parsifal, care s-ar afla "mereu în pericolul de a cădea în ridicol": "Pretextul literar este mai cretin decît se poate suporta. Această folosire a Evangheliei pentru emoționarea unor bețivani provoacă un rîs nebun". Că și: "Cassado e foarte bun, dar și-a pierdut vremea să dezgroape variațiunile lui Ceaikovski (ce autor castrat!), de o lungime iritanta și atît de neroade că pînă la
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
opere foarte diverse, relevând constantă artei combinatorii aplicate sunetelor (melograme, jocuri numerice, citatele muzicale, efectele descriptive, ironia romantică etc.). De la Josquin des Prez și universul sau numerologic de sorginte mistica până la recompunerea unor teme clasice la Tiberiu Olah sau la folosirea citatului în Simfonia lui Berio, Valentina Sandu-Dediu urmărește cu acribie și cu fine observații totodată, prezența elementelor manieriste și sensurile lor simbolice. Selecția operelor prin care își demonstrează teza include artă truverilor, creații proeminențe ale polifoniei renascentiste - bizarul Gesualdo, madrigalul
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
fantezia, ingeniozitatea să, cu alunecările de stări, cu ambiguitatea ce înconjoară confidenta este prototipul artistului ce îndrăgește semnificațiile ascunse. Iar alegerea lui Alban Berg că "exponent simptomatic" al manierismului secolului XX se impunea de la sine. Muzică adresată connaisseurilor, "programe secrete", folosirea consecventă a citatului muzical cu conotații ascunse etc. configurează o natură profundă și misterioasă. Din muzică secolului nostru autoarea alege că moment referențial sistemul relației text-muzică inițiat de Messiaen, pe care îl consideră legat printr-un arc peste timp de
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
Rodica Zafiu Folosirea articolului hotârît masculin antepus numelui la alte substantive decît numele proprii masculine nu e un fenomen nou (a fost descris de Iorgu Iordan, ca și în numeroase gramatici românești - Sandfeld și Olsen, Mioara Avram etc..). Extinderea cunoaște grade diferite de
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
Cum e cu putință ceva nou (1940); construcția reapare în mai multe puncte ale textului: "tema lui cum e cu putință ceva nou"; "istoria lui cum e cu putință ceva nou" (Introducere; sublinierile îmi aparțin). S-a arătat că în folosirea proclitică a articolului se manifestă tendința analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
lui Porto" - "România liberă" = RL 2026, 1996, 19), articolul enclitic mi se pare mai puțin firesc pentru sintagmele denominative în limbi străine - "rectorul său este membru în staff-ul lui International Maritime Lecturer's Association" (RL 2027, 1996, 10). Motivul folosirii articolului este tot imposibilitatea flexiunii; soluția apare însă ca prea comodă, chiar cam stîngace. Ca și în cazul de forțare (probabil voită) al unui nume de emisiune: n-au decît să formateze știrile, "Nadine Show" și toate celelalte pe calapodul
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
Karaoke Show"" ("Evenimentul zilei" = EZ 2246, 1999, 10). De altfel, unele din construcții rămîn marcate, tinzînd chiar să indice un fel de personificare a institițiilor: "cînd se va anunța "Lista lui NATO"" ("Academia Cațavencu" = AC 7, 1997, 3). în seria folosirilor marcate stilistic ale articolului ar putea intra și situațiile în care acesta precedă un nume comun cu valoare metonimică sau de substitut eufemistic, tratat însă ca nume propriu: sintagmele cu lui manivelă desemnează șoferii (""Neamu lu' manivelă" începe să intre
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
23 august, unde, pe lîngă conferința lui I. Vulcan, pe ordinea de zi s-au discutat probleme care îl interesau direct pe tînărul poet: - înființarea unei catedre de Limba și literatura română la Universitatea din Viena; - regulamentul pentru modul de folosire a bibliotecii "Asociațiunii"; - proiectul înființării unei tipografii a "Asociațiunii"; - proiectul tipăririi unor cărți de instrucție publică cu spesele "Asociațiunii". Așa se explică însemnările de pe manuscrisul poetului din primul an de studenție vienez: Prelegeri pentru Maramureș, la care se gîndea să
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
dorințelor încă nerealizate. Noua fizionomie interioară se împlântă din ce în ce mai adânc în viață. Până într-atât de adânc că se substituie eului însuși. Eul se transformă într-un program de viață abstract. Abstract și fictiv Cum să-mi explic această bizară folosire a latențelor din viața interioară? Cuvinte cu sensuri repetabile care ordonează viața aducând-o mereu înapoi către un scop stabilit inițial. Această constantă rațiune inițială devine o "înfățișare" dorită a fizionomiei interioare. Apoi înseși aparențele vieții "reale" trebuiesc închipuite pe cale
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
acestuia (mai frecventă pare, totuși, postpunerea), eventual înlocuindu-l (cînd el însuși e substantivizat). Dintr-o revistă culeg, de pildă, îmbinările (care nu spun multe despre funcționarea termenului, ci doar despre frecvența lui; mai interesantă ar fi urmărirea regulilor de folosire, de pildă a distanței față de aparaiția anterioară a elementului pe care îl însoțește): "instrumentul respectiv", "la vremea respectivă", "ziua respectivă?? "legea respectivă", "profesorii respectivi", "etichetele respective", "în limbile respective", "stadiul prezent al tratării problemelor respective", "anvergura realistă a episoadelor respective
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
de un foarte bun gust, de altfel - nu mă?surprinde...)" (RL 1507, 1995, 2); " Am citit cu mare luare-aminte numărul cu pricina, din care, întimplător, rubrica mea lipsea deoarece eram plecat din țară" ("Dilema", nr. 269, 1998, varianta pe Internet) -, folosirea ironică provine pe de o parte din afectarea neaoșistă, din folosirea unui termen popular în context cult, livresc - pe de alta, din sugerarea unui rol mai curînd negativ al obiectului despre care se vorbește, obiect nu numai al discursului sau
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
1507, 1995, 2); " Am citit cu mare luare-aminte numărul cu pricina, din care, întimplător, rubrica mea lipsea deoarece eram plecat din țară" ("Dilema", nr. 269, 1998, varianta pe Internet) -, folosirea ironică provine pe de o parte din afectarea neaoșistă, din folosirea unui termen popular în context cult, livresc - pe de alta, din sugerarea unui rol mai curînd negativ al obiectului despre care se vorbește, obiect nu numai al discursului sau al discuțiilor, ci chiar al unui gen de proces juridic. De la
Respectivul, împricinatul ... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17197_a_18522]
-
mult sau mai puțin analizabile; la fel, e firesc procesul de abstractizare a unui cuvînt de acest tip, care poate ajunge să exprime impersonalul, ca simplu pronume (cum o atestă evoluția istorică care a condus la fr. on). În română, folosirea cu valoare impersonală a substantivului om nu e gramaticalizată, dar apare destul de des în limbajul popular și colocvial. Găsim atestări de la Caragiale - de pildă în replica lui Iancu Zugravul, din Justiție: "să las prăvălia, care nu mai poate omul de
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
Nicolae Manolescu S-au înmulțit, în ultima vreme, polemicile pe tema folosirii unor cuvinte și expresii în presa scrisă și, mai ales, în mass-media. Polemici este, poate, mult spus. Mai degrabă, dispute. Ele nu au antrenat lingviști, ci ziariști și oameni politici. O discuție serioasă e cu atît mai necesară, cu cît
Democrația lingvistică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17239_a_18564]
-
între care arțăgos, bădărănos, clonțos, ghebos, mătăhălos, păduchios, porcos, rufos, zdrențăros). La lista elementor populare și familiare astăzi în uz s-ar mai adăuga bășcălios, bătăios, pontos, pricinos, drăcos, lenevos, țîfnos și multe altele. O particularitate a registrului familiar e folosirea sufixului -os ca adaos expresiv la o temă care este deja (și) adjectivală, sau pentru a substitui un alt sufix adjectival într-un cuvînt existent. Pentru prima situație se pot cita cuvinte ca șmecheros, format de la șmecher, cuprins în DEX
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
Rodica Zafiu Rapiditatea cu care limbajul informatic s-a răspîndit și s-a internaționalizat, o dată cu tot mai larga folosire a computerului personal și a Internetului, ne oferă o ilustrare contemporană a schimbării lingvistice, în care se manifestă fenomene generale precum formarea cuvintelor, evoluția sensurilor, împrumutul lexical și calcul sintactic, interferența registrelor etc. Un caz special al influenței reciproce dintre
Metaforele computerului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17264_a_18589]
-
și derutantă, elementele pragmatice - chiar, mai mult, puțin, tot, ceva - fiind reproduse fără suficiente date contextuale (în primul rînd fără indicații de intonație). Un asemenea caz apare chiar de la început: "Un an și am fost profesoară la Liceul Gheorghe Lazăr". Folosirea conjuncției și în construcție eliptică este marcată în codul oral printr-un puternic accent frastic: "un an și"; în scris acestă construcție e evitată, din cauza ambiguității ei, fiind substituită printr-o alta mai explicită, eventual prin completarea cu elementul indefinit
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
cu caractere cursive etc. în același text, nu e totdeauna clar indicată reproducerea replicilor, a discursului direct, nici măcar cînd locutorii alternează: "A venit acasă și a zis, dragă, plecăm pe vas. Cum plecăm pe vas? Uite așa, m-am săturat". Folosirea virgulei pentru a izola replica reprodusă de verbul de declarație - "a zis, dragă, plecăm" e, în scrierea românească standard, o greșeală evidentă; extinderea unor convenții de punctuație din alte limbi (cea mai probabilă e influența unei reguli de introducere a
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]