1,003 matches
-
în vorbirea orală, cât și în citire și scriere. Etapa de consolidare cere adesea reveniri în corectare, la etapele inițiale, mai ales, dacă se ține seama de principiul coarticulării în cuvinte, ceea ce schimbă adesea fonația și locul de articulare al fonemului. Toate greutățile se înving treptat și datorită tactului pedagogic al specialistului dar și psihoterapiei adecvate cazului, care treptat înlătură disconfortul, devine mai conștient de scopul acțiunii terapeutice. În activitatea de psihoterapie logopedică se acționează asupra întregii personalități a copilului, nu
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
la vârsta școlară prin deficit global în dezvoltarea și înțelegerea limbajului oral și ales în cel scris. Aceasta se manifestă sub formă articulatorie prin insuficienta discriminare fonetică cu dificultăți de pronunție a consoanelor, a grupelor de consoane și în perceperea fonemelor și a propozițiilor, cu disritmii în ceea ce privește melodica vorbirii. Sub aspectul lexicului au un vocabular activ sărac, cu dificultăți în evocarea cuvintelor, în angajarea dialogului, având un flux verbal neadecvat. În dislexia instrumentală percepția auditivă și vizuală este tulburată, iar ca
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și spațiu, aspecte ce nu pot fi separate. Dislexicul este caracterizat prin inversiuni de litere, silabe, cuvinte, cifre, unele din ele stabile, altele foarte labile, ca urmare a tulburărilor spațiale: sus-jos, stânga dreapta. El nu sesizează toate relațiile existente între foneme și nu le poate situa în timp (pronunțarea) și nici în spațiu (scrisul). În cadrul silabelor face inversiuni, demonstrând incapacitatea de a recunoaște ordinea consecutivă a literelor, iar în cuvinte face inversări de silabe ca urmare a faptului că nu poate
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
spune, de aceea, că Academia a dărâmat cu propria mână o parte din edificiul ridicat în curs de o sută și mai bine de ani.” Pe de altă parte, se încalcă principiul fonematic așezat definitiv la baza acestui sistem: un fonem - o literă: „Culmea adaptării între scris și limbă stă în aceea că pentru fiecare element simbolizat să ai câte un simbol. ” (A. Philippide) Ortografia din 1953 a generalizat scrierea sunetului î cu un singur semn grafic - litera î, indiferent de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului: această înțelepciune, nimicnicie, obligativitate, creativitate, făină, mătase etc. • Înscrierea adjectivului determinant într-o opoziție specifică masculinului, -Ø/-i, marchează apartenența la clasa masculinelor a substantivelor care denumesc cifrele (acest doi/acești doi), literele (acest m/acești m), sunetele și fonemele (acest r/acești r), notele muzicale (acest fa/acești fa). • Prezența dezinenței -i la pluralul adjectivului determinant al unor substantive pluralia tantum semnalează apartenența lor la genul masculin: Bucegi, ochelari etc. La același gen aparțin substantivele care denumesc lunile anului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate Înscrierea celorlalte pronume în opoziția singular (unu) - plural (doi, trei) se manifestă în planul expresiei la nivelul fonemului-terminație, în esență, același care se realizează ca morfem-dezinență în flexiunea substantivală: -u (unu - codru)/-i (doi - eroi). La formele de feminin, fonemele finale din structura pronumelui diferă, datorită structurii fonetice a termenului pronominal, de fonemele-dezinențe din structura substantivului: casă - una/case - două. Pronumele de cuantificare colectivă sunt pluralia tantum; sensului de plural îi corespund în planul expresiei dezinențele: -i (masculin), -ă (variantă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
însăși clasificarea tradițională trebuie pusă de acord cu caracterul specific al sistemului fonematic al limbii române. În acest sens, întrucât sufixele i și î (prin care se caracterizează verbele din conjugarea a IV-a:(a iubi, a urâ) reprezintă două foneme distincte: fin/fân, mină/mână, rimă/râmă, in/ân, dori, coborî, la primul nivel, descriptiv, referențial, al sistemului flexiunii verbului românesc, verbele se grupează în cinci clase lexico-morfologice: I. verbele cu sufixul infinitivului -a: a cânta, a lucra etc. II
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Verbe neregulatetc "Verbe neregulate" Rădăcina verbelor neregulate prezintă variații fundamentale în structura formală a diferitelor teme verbale, păstrând nealterată structura semantică (lexical-semantică) a formelor verbale încheiate. Variațiile formale ale rădăcinii ajung până la reducerea ei la lungimea „materială” a unui singur fonem. Aceste neregularități sunt, în marea lor majoritate, moștenite. În funcție de tipul și de gradul de neregularitate a rădăcinii, se disting, între verbele neregulate: • verbe cu neregularitate absolută • verbe cu neregularitate relativă Verbele din prima subclasă au în cursul flexiunii, pentru diferite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de verbele regulate. Aproape toate au structuri tematice monosilabice (consoană sau grup consonantic, urmate de o vocală sau un diftong: da, sta, bea, vrea), ceea ce face ca rădăcina lor să nu depășească, în structura multor teme verbale, dimensiunea unui singur fonem. Totuși, nu condiția „monofonemică” a rădăcinii acordă caracter neregulat flexiunii acestor verbe. Neregularitatea lor stă, pe de o parte, în apariția unei rădăcini dezvoltate în structura unor teme verbale (dăd-u, dădusem, dădeam etc față de d-a, d-înd, d-at, d-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în structura temei de prezent unul din sufixele -EZ-, -ESC-, |SC-:a (se) apropia - (mă) apropi-I, a încuia - încu-I, a jupui - jupo-I, a îndoi - îndo-I, a măcăi - măcă-I, a mârâi - mârâ-I. La cele mai multe din aceste verbe, dezinența se suprapune ultimului fonem al rădăcinii, dominându-l. La persoana a II-a singular, în afara lui -¹, ultrascurt (asilabic), cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI, în funcție de structura fonetică a rădăcinii, dezinența poate fi reprezentată de un I vocalic sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizate, la prezent, de omonimia pers. a III-a, plural = pers. a III-a, singular: (el, ei) cânt-ă, lucreaz-ă, coboar-ă. Prezintă aceeași dezinență (și aceeași omonimie) verbele din clasa 1.a., a tipului II de flexiune, dacă au ca ultim fonem al rădăcinii, consoana r: ofer-ă, sufer-ă etc. -Ø: verbele celorlalte tipuri de flexiune, cărora le este caracteristică omonimia: pers. a III-a, plural = pers. I, singular: (eu, ei) dorm, sosesc, urăsc, par, vând, prind; -u: (semivocalic): verbele a ști și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
poate fi: a. simplu; într-o relativă dependență de sfera semantică (lexicală sau gramaticală) a verbului-predicat și de apartenența acestuia la una din subcategoriile de mai sus, subiectul se realizează prin: • substantiv (locuțiuni substantivale), alte unități lexico-gramaticale sau elemente lingvistice (foneme, silabe etc.) întrebuințate substantival, sintagme substantivizate prin articolul demonstrativ cel, cea sau prin articolul posesiv-genitival a, al: „Dar legea ni-i deșartă și străină / Când viața-n noi cu greu se mai anină.” (N. Labiș) „Jupânul, negustor vechi, care cunoștea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că problemele de comunicare ale elevului au dispărut. Confruntându-se cu materia cuvântului pentru a învăța să-l scrie și să-l citească, copilul trebuie să fie, în primul rând, atent la mai multe lucruri: la cuvântul întreg, la fiecare fonem/grafem în parte, la spațiul grafic etc. De aici și dificultățile ce pot apărea în planul achiziției scris-cititului. Practică pedagogica arată, de pildă, ca școlarul întâmpină dificultăți în aplicarea regulilor de ortografie și de punctuație care, în procesul instruirii, sunt
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
țin, în general, seama de ritmul propriu de dezvoltare psihică al fiecărui copil în diagnosticarea și terapia acestor tulburări de limbaj. Una dintre cele mai frecvente tulburări de pronunție este dislalia. Manifestată că o incapacitate a copilului de a emite foneme, atât în vorbirea spontană, cât și în cea repetată, izolat sau în silabe și cuvinte, aceasta tulburare nu este întotdeauna de natură patologica. La copiii dislalici apar deformări în pronunția sunetelor, confuzii și înlocuiri ale sunetelor mai greu de pronunțat
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
întotdeauna de natură patologica. La copiii dislalici apar deformări în pronunția sunetelor, confuzii și înlocuiri ale sunetelor mai greu de pronunțat, o insuficiență diferențiere între sunetele sonore și cele surde etc. Dacă în vorbirea micului școlar este afectat un singur fonem sau foneme din aceeași grupa de articulare, vorbim de dislalie simplă sau monomorfa, cum este, de pildă, lambdacismul, caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului l, sau afectarea sunetelor din grupa velarelor (c-g) etc. Dacă sunt afectate mai multe grupe
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
natură patologica. La copiii dislalici apar deformări în pronunția sunetelor, confuzii și înlocuiri ale sunetelor mai greu de pronunțat, o insuficiență diferențiere între sunetele sonore și cele surde etc. Dacă în vorbirea micului școlar este afectat un singur fonem sau foneme din aceeași grupa de articulare, vorbim de dislalie simplă sau monomorfa, cum este, de pildă, lambdacismul, caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului l, sau afectarea sunetelor din grupa velarelor (c-g) etc. Dacă sunt afectate mai multe grupe de foneme
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
foneme din aceeași grupa de articulare, vorbim de dislalie simplă sau monomorfa, cum este, de pildă, lambdacismul, caracterizat prin omisiunea sau distorsiunea sunetului l, sau afectarea sunetelor din grupa velarelor (c-g) etc. Dacă sunt afectate mai multe grupe de foneme, dislalia este polimorfa (exemplu: sigmatismul, caracterizat prin denaturarea siflantelor, șuierătoarelor și africatelor), iar dacă copilul nu pronunța corect majoritatea sunetelor, dislalia este generalizată. Din observațiile realizate pe această categorie de logopați, am observat că cel mai des afectate sunt sunetele
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
si, nu în ultimul rând, ale nivelului intelectual. Deficiențele în percepțiile vizuale, auditive sau tulburările limbajului oral pot determina „pregătirea” incompletă a copilului pentru învățarea actului lexicografic. Reușită în activitatea de citire presupune diferențierea vizuală a grafemelor, discriminarea auditiva a fonemelor corespunzătoare grafemelor, stabilirea unei legături asociative conștiente între fiecare fonem și grafem, sinteză lexicala la nivel de silaba și cuvânt, citirea în gând etc. Pe de altă parte, însă, scrisul este o activitate motorire fină, complexă și diferențiată, a cărei
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
percepțiile vizuale, auditive sau tulburările limbajului oral pot determina „pregătirea” incompletă a copilului pentru învățarea actului lexicografic. Reușită în activitatea de citire presupune diferențierea vizuală a grafemelor, discriminarea auditiva a fonemelor corespunzătoare grafemelor, stabilirea unei legături asociative conștiente între fiecare fonem și grafem, sinteză lexicala la nivel de silaba și cuvânt, citirea în gând etc. Pe de altă parte, însă, scrisul este o activitate motorire fină, complexă și diferențiată, a cărei formare este laborioasa și de lungă durată. Dezvoltarea psihomotorie a
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
limbajului, consecințele acesteia observându-se în plan articulator, în planul vocabularului și al construcțiilor verbale. Astfel, sub aspect articulator, se constată o pronunție defectuoasă a consoanelor și grupurilor de consoane și o insuficiență discriminare fonetica, cu dificultăți în repetarea unui fonem, dificultăți de analiză și sinteză la nivel de sunete și cuvinte etc. Sub aspectul vocabularului, copilul dislexo disgrafic are, în general, un vocabular redus și dificultăți de evocare a cuvintelor. Se exprimă greoi, caută cuvintele, vocabularul este sărac și deseori
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cunoaște sensul cuvintelor). De asemenea, lipsesc mijloacele expresive, fluxul verbal e neadecvat, cu ezitări în realizarea unui dialog. Inventariind tipologia tulburărilor lexico grafice, putem aminti în acest context: 9 dislexo disgrafia specifică sau propriu-zisă, manifestată prin incapacitatea efectuării legăturilor dintre foneme și grafeme; 9 dislexo-disgrafia spațială sau spațio-temporală, care se reflectă în scrierea/citirea în diagonală, separarea cuvintelor în silabe, scrierea imprecisa etc.; 9 dislexo-disgrafia motrica, care apare ca urmare a tulburărilor de motricitate, ducând la abateri de la caligrafia scrisului (scrisul
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
a regulilor de punctuație. O altă tulburare de achiziție a limbajului pe care am întâlnit-o la copiii de vârstă școlară este întârzierea în dezvoltarea limbajului. Mergând de la forme simple, cănd elevii inversează sau simplifica grupuri consonantice la un singur fonem, sau înlocuiesc unele consoane, si, în general, limbajul este eliptic și sărĂcăcios, până la întârzierea severă (atunci cand persistă și după 5 6 ani). Se observă în limbajul acestor logopați un mare decalaj față de normalul vârstei cronologice în plan articulator, al vocabularului
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
de evocare a cuvintelor e foarte redusă. Frecvente sunt agramatismele, cu o simplificare a sintaxei și frazei. Caracteristic pentru disfazic e omisiunea terminațiilor, mai ales în cuvintele polisilabice, sau folosirea silabelor f\r\ semnificație, formate din dou\ sau mai multe foneme. Adeseori folosește, ca un substitut al limbajului verbal, mimica și gestica. Lectură și scrierea sunt masiv atinse. Acești școlari realizează cu multă greutate operațiile de analiză și sinteză fonetica la nivel de silaba, cuvânt și propoziție. Apar astfel numeroase denaturări
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
datorează unei imaturități școlare. Acești copii prezintă întârzieri în sfera proceselor cognitive de tip senzorial, care influențează negativ acuitatea perceptiva și receptarea adecvată, în special a stimulilor vizuali și auditivi. Uneori copiii nu pot percepe și diferenția la nivel de fonem grafem și nu pot stabili legături între simbolurile grafice. Toate aceste aspecte ale imaturității școlare (care intră fie în categoria tulburărilor de dezvoltare, fie în categoria dificultăților de învățare) fac să apară greutăți în însușirea scris-cititului, cu aspecte comune dislexiei-disgrafiei
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
însușirea limbajului scris, diagnosticarea se extinde și asupra comportamentelor lexicografice (eventual a altor tulburări de limbaj oral asociate). Se vor folosi probe pentru examinarea lateralității, a motricității fine, de orientare spațială, de analiză și sinteză fonetica la nivel de litera (fonem, silaba, cuvânt și, ulterior, propoziție). Diagnosticarea dislexiei-disgrafiei poate fi structurată conform modelului din tabelul ce urmează, pe care il utilizăm în practică curentă pentru elevii cu dificultăți de învățare din ciclul primar. Aceasta grila de evaluare este structurată progresiv, pe
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]