764 matches
-
ruine și molozuri. Impetuoasă, construcția noului, în străvechiul oraș, începuse, ca și Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, într-o zi de 7 noiembrie, umed și rece, cu doi ani în urmă, prin fierberea apocaliptică a demolărilor din somptuoasele cartiere, prin forfota zgomotoasă a liniștitelor mahalale, înecate vara în verdeață, prin răscolirea dezordonată a zonelor sărace și insalubre, de la o zi la cealaltă, întinzându-se, peste tot, dezolantul peisaj al calvarului nestatorniciei dintr-un paradis neurastenic. Rămași, brusc, într-o insulă temporară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca el să facă vreodată bine cuiva? E liniște în Shibuya la ora două noaptea. Cafenelele, cinematografele și magazinele sunt toate închise. Gaston se afla în Shibuya pentru prima oară, dar și-a dat imediat seama că era mai multă forfotă în această zonă a orașului decât în Sangenchaya, prin care tocmai trecuse. Pe strada principală nu mai circula nimeni, dar se mai auzeau voci pe aleile lăturalnice - bărbați care se-ntorceau de la cârciumă. Pentru urechile unui străin, cum era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
unduia deasupra acoperișurilor joase ale hanurilor. Celelalte case erau cufundate încă în tăcere deși lăptarul, pe bicicleta lui, anunța începutul unei noi zile. Se face repede dimineață aici, în Sanya, explică Endō. Gaston constatase asta și singur. Se minuna de forfota matinală, cu totul ieșită din comun. Din hanuri ieșeau, câte doi, câte trei, bărbați în haine de lucru, cu prosoape în jurul gâtului. — Ce fac oamenii aceștia? — Pleacă în căutare de lucru. La podul Namida din apropiere e un birou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din momentul în care îți dai seama că aștepți un tren despre care nu știi nimic. De aceea nu comparați așteptarea de care vă vorbesc eu cu ceea ce ați trăit dumneavoastră prin gări. Vedeți, într-o gară obișnuită e totdeauna forfotă. Unele trenuri vin. Altele pleacă. Și mereu ai impresia că așteptarea este ceva trecător. Ceva între plecare și sosire. Pe când aici nu există decât așteptarea. "Știi în ce situație sîntem noi? i-am zis odată Eleonorei. Închipuie-ți că dincolo de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Se uită la ceas. Era ora șase, iar primele raze de soare mângâiau arbustul spinos din fața dormitorului său. Fumul focurilor de dimineață, mireasma de lemn fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală; oamenii cu ochii cârpiți de somn care se îndreaptă spre locurile de muncă din oraș; femeile care se strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ai ieșit un pic la soare? Ea dădea din coadă veselă. - Viola, hai cu mine, striga un băiețel și începu să alerge. Iar cățelușa după el, dar numai până la colțul străzii, de acolo nu se mișca, nu se arunca în forfota orașului. Uneori veneau și oameni care nu-i erau pe placul ei, atunci se retrăgea în curte. Peste o vreme apărea din nou în fața porții și aștepta fețele prietenoase, cunoscute. Îi plăcea să fie mângâiată. Spre seară sosi și vecinul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
am întors sus, împreună cu bulele de aer, spre lumina care placa suprafața apei, ținând brațele deschise ca un uriaș pește alb. Când eram student, Angela, îmi era frică de sânge. În timpul lecțiilor de anatomie mă ascundeam în spatele cuiva. Ascultam sunetele forfotei aceleia interioare și vocea profesorului care dădea amănunte despre operație. Acolo unde se disecau corpurile, sângele nu era gri ca în cărți, ci își păstra culoarea și mirosul. Sigur că aș fi putut schimba planurile pe care mi le făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să fac marșarier, aducând înapoi lucrurile din lume, unul câte unul, sau toate împreună, contrapunând substanța lor pestriță și tangibilă, ca un zid compact, intențiilor lor de dispariție generală. Închid ochii și-i redeschid, sigur că mă voi afla în mijlocul forfotei Bulevardului, cu felinarele care la ora asta ar trebui să fie aprinse, iar ultima ediție a ziarelor să apară pe tejghelele chioșcurilor. Dar: nimic; în jur, golul e tot mai gol, silueta Franziskăi la orizont avansează încet, de parcă ar urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acoperite de jeg și de pânze din fire groase de păianjen. Pe toate mesele de tablă, și în fața lui Rambert însuși, se uscau găinați a căror origine și-o explica greu până ce, dintr-un colț întunecos, după un pic de forfotă, se ivise cu mici sărituri un splendid cocoș. Căldura, în acest moment, păruse să crească și mai mult. Cottard și-a scos haina și a bătut în masa de tablă. Un omuleț, pierdut într-un lung șorț albastru, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
decisiv, care poate fi imaginat, în existența omului obișnuit. Uite, să recapitulăm cele câteva zile dinainte de invadarea Poloniei...“ Nu mai puteai continua multă vreme zborul prin nori. Erai obligat să arunci o privire spre pustiul pământesc, să zărești, undeva, în forfota de furnici turmentate, un ac arămiu, cu gămălia ruginită, să recunoști statura unui bărbat, oho, chiar pistruiatul, lunganul nostru amic Matei Gafton care se legăna în ritmul frazelor, la doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
clopoțelul în mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva nuci, bomboane fondante și uneori chiar bani. După câteva ore de forfotă și zarvă, liniștea începea să se aștearnă peste sat odată cu înserarea. Obosiți dar voioși, copiii se retrăgeau încet-încet către casele lor. Cele trei surori s-au întors acasă, s-au oprit în prag și au început urarea către părinți, așa
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
face. Puteam s-o fac acasă. Credeam că ai instrument, de-asta am venit. Gentimir se-ntoarse în cămăruța lui. Mobilul sună de câteva ori, apoi se opri brusc. Bătrânul privea prin ușa larg deschisă a cizmăriei dincolo, peste străduță. Forfota obișnuită a unei dimineți de vară. La pâine se formase coadă. Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ies din adormire și zumzăie prin florile îmbietoare și amețitoare ale zarzărului din grădină. Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună dimi neața! Proaspeți zori de zi o să-mi spăl fața în roua dimineții...” Revăd din nou forfota gospodinelor, bucuroase că pot din nou să trebăluiască, unele mătură, altele scutură, unele sădesc, altele aerisesc. Prin fereastra deschisă intră soarele binefăcător. Razele lui încă firave se strecoară prin unghiurile casei și a sufletului. Glasuri de copii, de chicote și
ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
i-a tras un șut, În fundul numai piele și os. Vor traversa calea ferată ce trece prin partea de sud a orașului ca o venă sănătoasă Într-un trup tânăr, fiecare prin altă parte, după care se vor pierde În forfota orașului. Trei Cândva, Antoniu era un bărbat frumos, tipul de nordic, cu ochi albaștri și părul blond-cânepiu, aranjat Într-o freză bine studiată. Chipul lui aristocrat avea În priviri o concentare melancoolică. Era unul din acei bărbați de care majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
puterea să spere, el Însuși fiind o verigă solidă a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-se Într-o parte și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot timpul, umplând-o de găinaț acid și măcinându-i și mai mult zidurile. Atunci când cerul era senin, ruinele se decupau În zare, ca decorul unui film sau al unei piese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
peisaj. Nici de ceva anume <victor40>: ci de totul. Șuetele la o bere, apusul de soare la obeliscul din costinești. <victor40>: lătratul ciinilor pe ulița <victor40>: cintecul guguștiucului... <victor40>: cărțile funzarite prin anticariate <victor40>: mirosul de mici pe grătare... <victor40>: forfota de pe Rep <sila>: cred că înțeleg. Adică, așa cred <victor40>: mă vei înțelege după cîțiva ani în spania <sila>: să dea Dzeu! <sila>: îmi place să călătoresc <sila>: am văzut mai toată Europa, doar în țările Baltice nu am fost
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în aer. Dar frica și prudența au efect și în somn, căci mă trezesc totdeauna cu mâinile strânse în jurul ei. Aurelia, sau și mai aproape de plajă a început să mă obosească datorită traficului intens și gazelor de eșapament și întregii forfote de persoane ce au venit la plajă și baie. Nu-i niciun pelerin și mi-e greu să mă reculeg, dacă nu aproape imposibil. Unde văd vreo biserică, intru acolo și regăsesc pacea și liniștea interioară. De când am intrat în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
telefon care m-a ajutat de multe ori, așa cum și acum m-a ajutat să ajung într-o localitate, Castries, nu departe de destinație. Cu un autobuz, nr. 21, și apoi cu un tramvai ajung în inima orașului Montpellier, cu forfotă de lume, restaurante pline peste tot, iar eu servindumi obișnuitul prânz pe o bancă, la umbra platanilor. Greu am reușit apoi să găsesc un loc de cazare, cu ajutorul unei măicuțe de la biserica sf. Loch. Văzându-mi celebretul, m-a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
foarte drăguțe, îi spun lui Brad când traversăm încăperea și prin sala propriu-zisă. Mă opresc, pentru că n-am mai văzut niciodată o sală atât de bine echipată și nici oameni care să arate așa de bine. Sala e plină de forfotă: muzică hip-hop adevărată, o melodie pe care-o recunosc vag, răzbate din fiecare colț. Deși toți cei de aici transpiră din greu, toți arată fantastic, transpirația nu pare decât să le scoată în evidență bronzul lucitor și corpurile perfecte. ― Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cazărmii. ― Apoi, după câtă instrucție am făcut cu tunurile, a venit vremea să facem și aplicații. Întâi aplicații de zi și apoi una de noapte, pentru care ne-am pregătit multă vreme... În ziua de dinaintea acestei aplicații, a fost o forfotă grozavă, iar ordinele curgeau ca grindina. „Ați luat cutare lucru? Oamenii sunt la locurile lor? Muniția de manevră este cât scrie la regulament?” Și câte altele... Răspunsurile veneau imediat, că altfel... Să te ții șmotru. Până la urmă, a venit și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
viran de vis-a-vis. Eram vreo zece, fete și băieți și nu plecam până când părinții noștri ne amenințau că ne pedepsesc. Atunci se spărgea gașca, liniștea se lăsa iar noaptea visam numai Îngeri. dimineața aveam gura plină de rugăciuni. Toamna era forfotă peste tot.Clocotea sângele În vene, era un du-te vino: căruțe, tractoare, oameni, copii. Curgeau crengile pomilor până la pământ de roade, câmpul era plin de grămezi de știuleți de porumb, viile gemeau sub greutatea boabelor de chihlimbar, iar oamenii
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
adesea haotic, al vieții, ce mai mereu îi atrage pe oameni pe nesimțite și vrând-nevrând, cu un foc pervers de ademenitor, aceștia nu se simt nicidecum vrednici să mai întrevadă o atare poartă de salvare, o mână de ajutor pentru forfota și zbuciumul în care trăiesc în deplină neștire. Mai cu seamă, curios este faptul că, dacă i-ar întreba cineva pe toți aceștia dacă simt, într-adevăr, domnia haosului peste tot în preajma lor și dacă își doresc să fie scăpați
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de copilărie. Mi-ar fi greu să uit cum erau comentate în Lisa scrisorile venite din "Cleveland-Ohio". Mă gândesc, însă, cât de naivă era convingerea, dinainte de a pune piciorul aici, că la Cleveland poți auzi vorbe românești până și în forfota din aeroport. Făgărășenii care trimiteau, pe vremuri, de aici, scrisori în Lisa au murit demult, cu siguranță, iar copiii lor vor fi uitat limba română. Sunt americani acum. Boston Văd, pe stradă, saci de plastic plini cu haine și aflu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și s-o șteargă cât mai repede, până nu vine poliția. Dar Chițu o înhață și o ia la fugă, cu geanta subsuoară, pe o alee ce îi scoate în spatele restaurantului și de acolo mai departe, pe străduțe depărtate de forfota orașului. Punctul matematic, în pizda mă-sii! strigă deodată Mazilu, înfuriat din senin. Chițu se întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu spuneți tâmpenii
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]