1,200 matches
-
și de potasiu), precum și prin retopirea deșeurilor și resturilor de aluminiu sau prin tratarea reziduurilor (zguri, etc.). Aluminiul este un metal alb-albastriu, a cărui proprietate esențială este densitatea mică. În afară de aceasta, aluminiul este foarte ductil, poate fi ușor laminat, etirat, forjat, ambutisat, de exemplu, sau turnat. Că multe alte metale și în special metalele moi, el se pretează, de asemenea, la filare cu presa și la formare prin injectare sub presiune. S-a reușit și sudarea aluminiului. Aluminiul este un excelent
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166466_a_167795]
-
formă de blocuri, de lingouri, de țagle, de plăci, de bare, pentru trefilare sau sub forme similare care rezultă din scurgerea cuvelor de electroliza sau de la topirea deșeurilor și resturilor de metal. Aceste produse sunt destinate a fi, ulterior, laminate, forjate, filate la presă, trase, bătute, retopite și turnate în scopul obținerii de articole. Această poziție cuprinde, de asemenea, granulele din aluminiu, folosite în principal în metalurgie (în special, pentru dezoxidarea băilor de oțel). În ceea ce privește barele obținute prin turnare, prin mulare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166466_a_167795]
-
Studiile de arhitectură ale lui Wakefield nu se concentraseră pe partea tehnică; matematica presupusă de partea inginerească era de puterile lui, iar la desen era o catastrofă. Interesul lui major era atras de aberații arhitecturale precum castelul contopit de fier forjat al lui Ludwig de Bavaria și ciudata catedrală „organică“ a lui Gaudi din Barcelona. Era atras de tot ce era hibrid, eclectic și de structurile atît de deformate de folosire și de timp Încît deveneau de nerecunoscut. Călătorise prin Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cincizeci de centimetri, nu mai mult; destul cât să încerci să faci pe Omul-Păianjen în caz de pericol, suficient cât să-ți dea vertij dacă erai claustrofob. Jumătate din interstițiu fusese ocupată cu o etajeră ondulată, din lemn și fier forjat, prin care se îmbrățișau câteva mușcate pletoase: albe și roz deschis, în bleul zăpezii. Geamul termopan se deschidea înspre cameră, să poți sări sau ieși să uzi florile; peste drum, nici o fereastră, doar straturi de cărămizi portocalii, rumenite de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
desculț, cu o desagă înfășurată peste piept și șale ca unic acoperământ, își face apariția venind dinspre Universitate. Nimic neobișnuit pentru o zi caniculară, în centrul Micului Paris. Spre deosebire de ceilalți, el poartă pe umărul drept o cruce grea, de fier forjat. Capătul smuls din pământ lasă o urmă vizibilă în carnea neagră a asfaltului. E însoțit de alți doi mici vagabonzi, care aleargă brownian în jurul său, ca doi pești piloți în jurul unui rechin. Tabloul în sine conține ceva din abjecția străzii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
grădină cu arbuști și semiarbuști ornamentali, iar într-un colț, sub o uriașă umbrelă de pânză, lângă o vatră cu grătar se afla o masă rotundă, înconjurată de câteva scaune. Întreaga grădină era împrejmuită cu un gard vechi din fier forjat, dublat de un șir dens de tufe de coacăz negru. La câțiva pași de terasa de vară era un catarg de vreo 7-8 metri pe care, în toate zilele cât am fost oaspetele Gertrudei, a stat ridicat un steguleț tricolor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din universul mirific al Humuleștilor, cel al lui Marin Preda, învățînd lecția împărțirii unei pîini cu ai săi, într-o scenă antologică din "Viața ca o pradă" ori copilul din "Hronicul și cîntecul vîrstelor" al lui Lucian Blaga, cu lăuntrul forjat în zariștea casei și spațiului ardelenești nu se regăsește, în romanul prozatorului de azi, între copiii robiți jocurilor video de pe consolă ori tabletă, crescuți pe scările blocurilor gri în gașca băieților de băieți, formați în orizontul fracturat al televizorului, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
hotelul Merritt, bej-auriu, îmi stătea acum pe suflet - serviciul, muzica de la cină, dansurile; florile hiperbolice care brusc arătau asemeni unor bucăți pictate de fier; acest aer simandicos îmi stătea în gât; și pe deasupra, doamna Renling și greutatea ei de metal forjat. Și nu mai puteam să mă descurc cu ea, acum că se purta capricios. Nici măcar vremea nu ținea cu noi, căci se răcise și începuse să plouă spre sfârșit; și decât să stau acolo, unde putea să mă înhațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
acela mândru, cu liniile sale greoaie de Jupiter și marmura lui înaripată, care parcă năzuia să întruchipeze alte și alte figuri, punând în valoare o vază uriașă cu flori, apoi o figurină sculptată, și încă o statuetă albă din fier forjat; și înăuntru era luxuriant de cald - până și garajul subteran unde parcasem avea această temperatură caldă și mătăsoasă. Și, când pășeai afară din liftul alb, te trezeai într-o alhambra de trandafiri și tavane pictate, cu auriu și fildeș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și soare împroșcate cu verde, și postura bipedă, cu pantalonii lui turcești de pene, ca de ienicer - cu capul aplecat , ochiul ucigaș și viața profundă a penelor sale. Oy! În parcul acela vechi, cu peluze și cu bănci de fier forjat acoperite de cocleală, în umbra copacilor obișnuiți și lumina soarelui din grădină, nu arăta defel ca o pasăre pe care să și-o dorească cineva. M-am gândit, Oare cum și-ar putea cineva închipui că-l poate îmblânzi? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
portmoneu să vadă cîți bani are. Du-mi tu mapa în dormitor zice ieșind. Se uită la ceas din mers, coboară treptele grăbit, își îmbracă pardesiul, în vreme ce taie de-a dreptul spațiul verde dintre cămine, sare peste gărduțul din fier forjat, iese în strada din spatele complexului studențesc și începe să fugă. *** O Dacie neagră trece în viteză prin fața tramvaiului, intrînd spre autogară. Face un viraj spectaculos lîngă cursa rapidă și frînează brusc. Șoferul coboară, închide ușa încet, intră în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ia sticla de gît cu mîna stîngă, cu care face un semn, arătîndu-i lui Mihai drumul. Pătrund pe ușa rămasă deschisă, coboară cîteva trepte, holul se lărgește într-un fel de anticameră din care, printr-o ușă armată cu fier forjat, pătrund într-o încăpere spațioasă, cu cîteva mese joase, înconjurate de taburete plușate. Peretele din dreapta este acoperit în pluș, cel din stînga, lucrat în piatră cioplită; cîteva fotolii risipite prin colțuri, un bar de stejar în partea din spate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave, pe care nu le-ar fi putut bănui de o asemenea forță... Zgomotul cu care ușa mare, încărcată de fier forjat, a căzut în urma sa... Fuga spre tramvaiul hodorogit, amestecul printre oameni, gîndul că e urmărit, că va fi prins de umăr, iar mai apoi, după ce tramvaiul a întors la capăt și el, ultimul pasager, a scos bilet din nou, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel de atunci, cînd a împăturit actul de naștere, cu linie la "numele tatălui", a troznit încuietoarea poșetei și s-a pierdut în lumina soarelui de toamnă, dincolo de ușile încărcate cu fier forjat. "Bătrîna bănuie, ori, mai precis, știe totul. Altfel, la ce bun toată povestea cu sentimentele paterne ale ăstuia cu doi copii?! Și ce dacă n-am crescut-o eu!? Pot acum, la ceasul maturității, să încerc un gest de reabilitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-o mare fericire. Ar fi vrut să-l invite înăuntru, dar tînărul i-o luase înainte: Plec. Știu că, de-acum, trebuie să sosească domnișoara de la facultate... L-a văzut cum coboară treptele, se strecoară pe poarta din fier forjat și se pierde în lapoviță, ca o umbră. A închis și ea ușa, apoi, cu greu, pe rînd, a dus traistele în bucătărie. Doamne, copilul ăsta-i nebun! a exclamat, desfăcînd baierele traistelor. Maria a găsit-o fericită, trebăluind în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spus. Ea își puse ambele mâini pe genunchii mei, se apropie de mine cu ochi strălucitori și spuse: — Pot măcar să încerc, iubitule, pot să încerc! 8 Gara Liverpool Street mirosea a sulf. Era invadată de ceață și cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
culori irizate, înfățișând doamne care se extaziau pe o culme de deal, fauni, cozi uriașe de păun, aeroplane, baloane, și așa mai departe. Podeaua și mobilierul din băi erau acoperite cu blană, iar feluritele nișe, protejate prin grilaje din fier forjat, cu modele orientale. Bazinele (negre) erau îngropate și aveau forma unor bărci retezate la capete. Erau îndeajuns de adânci și de largi pentru ca un înotător să-și poată permite câteva mișcări. Numai robinetele grele, aurii, în stil eduardian, evocau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era mai aproape de ochii lui. Deodată, se auzi o bufnitură și un puternic pocnet metalic când patul, eliberat de povara lui, scăpă din mâinile lui George și se răsturnă într-o parte, izbindu-se de una din ușile de fier forjat. George scoase un mic strigăt înăbușit și se căzni să se strecoare pe lângă patul care-i bara calea. Își dădu seama pe loc că ratase totul. John Robert nu căzuse cu capul în apă, așa cum calculase el. Zăcea în cumpănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bătrânei avenide), Palatul Ghiță Ionescu, de vreo jumătate de secol sediu al Muzeului Urban de Artă, cu arhitectura sa clasicistă, inspirată de stilul Second Empire, strălucește ca o nestemată pe fundalul nopții călduroase, dincolo de grilajul sobru al gardului de fier forjat, de la stradă, cu marea majoritate a surselor proprii de iluminat, aprinse. Poți să te piși pe el de șperaclu, băi, frățiorilor, constată Dănuț, evaluând situația de la distanță, cu ochi ager. Ușile sunt vraiște. Poftim! Chiombeliți-vă! Perfect adevărat și explicabil! zice
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
preschimbă într-un joc dezordonat, de-a puia-gaia, la scopcă, cu zombiții, parte-n parte, printre brazdele mormintelor înghesuite unele în altele, peste lănțuge, peste centurile de beton și ornamentele de marmură ori peste gărdulețele-capcană, din sârmă sau din fier forjat. În secunda cinci, Iulică este acroșat și placat, din plonjon, de doi haidamaci hidoși, bine-putreziți și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lângă trotuar în fața unui anunț cu CASĂ DE VÂNZARE. Casa care ne face umbră e-o hacienda uriașă, destul de spaniolă să te facă să-ți vină să dansezi flamenco pe-o masă, să te rotești pe-un candelabru din fier forjat, să porți un sombrero și-o bandulieră. — Uite-aici, îi zice Denver. Faceți-vă frumoasă și v-arăt eu cum putem șmangli niște analgezice puternice. Sari înapoi la cele trei zile în care ne-am ascuns în apartamentul lui Denver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
la Brandy și Denver. Fermecat, sunt sigură. Casa e exact cum te aștepți după ce ai văzut-o de afară. În sufragerie e-o masă mare cu picioare în X, în stil misionar, zgâriată și așezată sub un candelabru din fier forjat pe care te-ai putea legăna. Pe masă e întins un șal spaniol cu franjuri, brodat cu fir de argint. Noi reprezentăm o vedetă de televiziune care dorește să-și păstreze anonimatul, îi zice Denver agentului imobiliar. Suntem o echipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Santo Stefano și pe San Tommaso, pe Santa Monica, pe Madona delle Rose și chiar pe Tatăl Sfânt. Intră În spatele altarului baroc. Nici urmă de bărbatul pe care trebuia să-l aibă mereu În fața ochilor. Pe o măsuță din fier forjat străluceau două lumânări. Apoi, În penumbra densă, Îl descoperi. Onorabilul Îngenunchease pe o scăriță incomodă din marmură În fața primei capele de pe stânga. Privea absorbit o pânză Întunecată care ocupa Întreg altarul. Antonio Își desprinse privirea. Se simțea stânjenit invadând intimitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căci de-acum știa totul. Dar după cum vezi, am supraviețuit. În momentul acela, ca printr-o secretă sincronizare, lampioanele din Întreaga Romă se aprinseră. O dâră de lumină șerpuia printre acoperișuri. Un rând de felinare susținute de lampadare din fier forjat se materializară pe neașteptate În piață, galbene pe fundalul crepuscular al cerului. Acum se vedeau din nou palatele și cupolele, antenele și colinele - și rândurile de case care Închideau din toate părțile linia orizontului. Soarele apunea. Se lăsa seara. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-o pe DÎmbovița la vale, cum umblam eu astă vară, să-mi depun dosarul la facultate, și-ai să te Îneci În praf. Da, și În umbra pe care o face Casa Poporului, probabil. Dincolo de ușile alea mari de fier forjat și sticlă sîntem noi, o țară de oameni - și ei călare pe noi. Dear prudence... look around... SÎnt În patul meu, În camera mea, sînt acasă. Recunosc mirosul familiar, recunosc zgomotele familiare, Îmi dau seama că e deja prînzul, dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]