1,097 matches
-
dintr-un alt grup ierarhic, de interese sau de preocupări, cu alte tipuri de comportamente. În primul rând, există interacțiuni în care discursul formal este impus chiar de situația de comunicare (conferință academică, conferință de presă etc.); aici gradul de formalism variază în funcție de distanța subiectiv percepută de interlocutori și de imaginea pe care vorbitorii doresc să și-o construiască. Devierile de la discursul formal sunt permise mai degrabă celor situați în poziție de putere și sunt percepute ca popularitate sau ca lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
direct accesibile din universul de discurs. Ca deictice/anaforice, pronumele joacă un rol important în negocierea cantității de informație partajate de interlocutori și în ancorarea discursivă și situațională a semnificației. În situațiile de comunicare dintre cunoscuți, cu grad scăzut de formalism, interlocutorii tind să asume un univers comun de discurs larg, sprijinindu-se în comunicare pe cunoștințe pe care le consideră în mod tacit partajate. În mare măsură, semnificația nu este elaborată prin cuvinte referențiale, ci este recuperată contextual prin aluzie
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
două zeci și trei august. io am părerea mea în legătură cu treaba aceasta (IVLRA: 140, 149). Deși norma recomandă consecvență în folosirea pronumelor (Avram 1986: 160), uzul înregistrează situații de folosire inconsecventă a demonstrativelor, indicând tatonarea de către interlocutori a gradului de formalism al relației: MC: deci ↑ceea ce am vrut să vă explic↑ a fost numai ┴ mă rog↓ să vă explic↓ să încerc să vă conving↑ că: mă rog↑ v-am spus că am fost și avocaț↑ deci avocații încearcă să convingă ntotdeauna↓ a
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
aspectul apartenenței la o categorie sau alta de structuri deductive, pe deplin corect sau doar plauzibil și, deci, supus revizuirii, logica devine o știință unitară a reprezentării cunoștințelor exprimate prin enunțuri, iar prin aceasta, un „sistem de referință“ pentru alte formalisme . Spunem aceasta, oarecum În dezacord cu informaticienii, care vorbesc de reprezentarea „strict-logică“ a enunțurilor și a Înlănțuirilor de enunțuri, În paralel cu reprezentarea „grafică“ (prin „rețele semantice“ și „grafuri conceptuale“), ori cu cea „orientată spre obiect“ . Noi știm, Însă, că
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
mai avansat decât acela la care se plasa Fred Sommers, atunci când interpreta În stil aritmetico-algebric atât predicatorii de tip silogistic, cât și conectorii (sau functorii) din logica (interpropozițională a) funcțiilor de adevăr. 12. Pe măsura extinderii „tratamentului formal“ asupra Însuși formalismului logic, inteligența artificială precipită Înțelegerea logicii ca supraștiință a formelor interpretării. Avem În vedere , pe de o parte, Împrejurarea că, acum, mai mult ca oricând, interpretarea se revelează ca reinterpretare și ca interpretare recurentă de ordin superior: computerul pretinde ca
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
de programare captarea datelor problemei, Într-un limbaj de programare interpretarea, ca PROCESARE În limbajul energetic preluarea și procesarea datelor problemei În limbajul de lucru al computerului interpretarea, ca TRADUCERE logic-formală a soluției transfigurarea soluției deduse din datele problemei, În formalismul logic interpretarea, ca REPREZENTARE COMPREHENSIVĂ resemnificarea secvenței ce exprimă soluția problemei, În limbajul accesibil (și, totodată, dezirabil) al utilizatorului 5°. Niveluri ale interpretării În actul inteligenței artificiale, ca rezolvare automată de probleme Pe de altă parte, ne referim la Însăși
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
referim la Însăși depășirea distincției curente, dintre formalizare și interpretare. În orizontul inteligenței artificiale, tocmai interpretarea ca formalizare este calea reinterpretărilor de tip comprehensiv. Pentru aceasta, Însă, este necesar să Înțelegem un șir Întreg de traduceri sau interpretări În limitele formalismului: ele sunt operații de tipul normalizării, minimizării, sau simplificării, iar acestea și multe altele - prin care se asigură inclusiv specificarea, sinteza și verificarea „programelor“ destinate computerului - conduc la demonstrații și la alte tipuri de rezolvare a problemelor, ce exced frontierele
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
apropia ziua lui, era departe și, din nou, nu aveam vreo șansă să ne vedem și atunci m-am gândit ce-aș putea face. Un la mulți ani la telefon și atât era prea formal și mă săturasem de câte formalisme avea el, la ce-aș mai fi contribuit și eu, apoi îmi dădea de gândit faptul că-mi zisese că nu-i plac cadourile, deci era exclus să împachetez vreo cămașă, cravată, nici măcar vreo carte, și să i le trimit
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
școala Începe să se confrunte Într-o măsură tot mai mare. Activitățile centrate pe interesele reale ale vârstei, inițiate de educatori pentru a valorifica timpul elevilor, pot fi factori de prevenire dacă un asfel de demers se bazează pe excluderea formalismului și a poziției autoritare. Dorința reală a educatorului de a afla ce stimulează acum impulsivitatea, precum și tactul relațional, sunt atitudini percepute și apreciate de elevi. Metafora cea mai potrivită a acestei etape (1980 cf. Cosmovici, A., Iacob, L., 1999ă ar
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
care nu avea să o termine. Profesor, din 1879, la Gimnaziul „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, obține o catedră și la școala de la Mănăstirea Dealu (1880-1883). Problemele învățământului nu-l lasă indiferent, și publică diferite articole în care combate dogmatismul și formalismul din metodele de predare, ca și defectuoasa alcătuire a unor manuale școlare; în 1902 va scoate împreună cu G. Coșbuc o carte de citire destinată școlilor secundare și profesionale. Înscris în Baroul de Târgoviște (1882) cu o diplomă cumpărată, întrucât nu
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
Explozie întârziată) ș.a. Alternanța „dezghețurilor” și „înghețurilor” e și mai vizibilă în compartimentul de critică și istorie literară. Concomitent sau la scurt interval se publică articole ce resping „neprincipialitatea” în evaluarea unor opere, „schematismul în literatură” și „manifestarea virulentă de formalism” din poezia Ninei Cassian (Paul Georgescu), se pledează pentru „expresivitatea chipurilor literare” și contra „manierei proletcultiste”, dar și pentru pășirea fermă „pe drumul realismului socialist”, pentru „spiritul revoluționar al realismului socialist”, invocându-se permanent „principiul leninist al spiritului de partid
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
propagandei „pacifiste” reapare ori de câte ori Occidentul rezistă ofensivelor sovietice. Introducerea „realismului socialist” la sfârșitul anului 1947 este trăită ca o probă de examen de către intelectualitatea comunistă sau simpatizantă. Dar sunt numeroși cei care se pliază în fața ultimelor toane staliniste - „lupta contra formalismului și a cosmopolitismului”, teoria celor, două științe”, condamnarea psihanalizei, a sociologiei, teoriile lui Lîsenko etc. Conform ideologiei lor, care propovăduiește refuzul specializării și al diviziunii muncii, comuniștii consideră că oamenii politici au dreptul nu numai să corecteze simfoniile, ci să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se soldează cu confiscarea manuscrisului de către KGB. Secundat de ministrul Culturii, Furțeva, și de principalul ideolog al partidului, Suslov, Hrușciov supraveghează activitatea intelighenției, datoare, după ei, să reflecteze „rolul crescând al partidului în identificarea comunismului”. în 1962, acuzându-i de „formalism” și de „abstracționism”, el îi critică pe tinerii artiști care expun la Moscova, viitor focar al artiștilor ziși nonconformiști. în 1964, tânărul poet Brodsky, viitor laureat al premiului Nobel, este condamnat la deportare și la muncă forțată pentru „parazitism”. De la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
creatori „rebeli” obligându-i să emigreze cu o „viză evreiască” sau expulzându-i din țară. Multora dintre aceștia li se retrage cetățenia sovietică. în imposibilitate de a se exprima fără a se plia în fața diktatului ideologiei sau stilistic - acuzații de „formalism” și de „influențe occidentale” -, mii de creatori sunt obligați să plece. Este cazul unor celebrități mondiale ca Rostropovici, Vișnevskaia, Nureev, Barîșnikov, Soljenițîn (premiul Nobel pentru literatură în 1970), Axionov, Brodsky (premiul Nobel pentru literatură în 1987), Tarkovski, Liubimov, Zinoviev etc.
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
față de aspectele materiale ale puterii ca forță, reală sau ca amenințare. Mai mult, politica de prestigiu a folosit printre principalele instrumente formele aristocratice de interacțiune socială ale diplomației. Acea lume, cu regulile sale protocolare, dispute despre rang și întâietate și formalismul său gol, reprezintă tocmai antiteza modului de viață democratic. Chiar și cei care nu erau în întregime convinși că politica de putere este un atavism elitist au fost înclinați să vadă politica de prestigiu a diplomaților ca pe un joc
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
oferă fiecărei națiuni trăsăturile sale distinctive și inconfundabile? Raționalitatea mecanicii și perfecțiunea sistematică a filosofiei lui Descartes le reîntâlnim nu mai puțin în tragediile lui Corneille și Racine decât în furia raționalistă a reformelor iacobine. Ele se regăsesc în sterilitatea formalismului academic ce caracterizează o mare parte din viața intelectuală a Franței și sunt prezente și în rezultatele planurilor de pace, perfecte din punct de vedere logic, dar fără utilitate practică, în care decidenții francezi excelau în perioada interbelică. Pe de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
generează comportamente conformiste, standardizate, numite, într-un cuvânt, birocratice. Merită reținut faptul că dacă acestea sunt practicate pe termen scurt și situațional, pot fi benefice pentru organizație. Dar dacă sunt practicate pe termen lung, permanentizându-se, atunci se convertesc în formalism și ritualism, ceea ce însemnă că regula nu este considerată drept mijloc de atingere a scopului, ci devine scop în sine. Apare așadar o raportare insistentă, chiar obsesivă la reguli. În literatura de specialitate sunt descrise multe tipuri de comportamente birocratice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
din contră, Întâlnirea face posibilă experiența (Buber, 1992). Departe de a relua aceeași schemă și de a o opune drept alternativă dialecticii hegeliene, Emmanuel Lévinas, În ceea ce-l privește, consideră că Buber nu a mers până la capăt. Îi reproșează un formalism al reciprocității: „Ne Întrebăm dacă relația cu alteritatea celuilalt, care apare ca un dialog, Întrebare și răspuns, poate fi descrisă fără a introduce o paradoxală diferență de nivel Între Eu și Tu” (Lévinas, 1975, p. 46). Ca și Hegel, deși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
citează cuvântul, fără ca măcar să-i schițeze teoria și practica. Istoria contemporană, politologia și psihologia socială par totuși să facă excepția de la regulă. ν Dificultățile conceptuale se alătură celor politice și juridice când Încercăm să utilizăm termenul. Riscând să cădem În formalism și În derizoriu, este fără Îndoială imposibil să ne limităm strict la o definiție care nu ar ține seama decât de eradicarea fizică și intenționată a unei „etnii”. Introducerea genocidului În dreptul internațional După preluarea puterii de către naziști În 1933, Raphael
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
identității. Cu toate acestea, nu este sigur că trebuie să legăm idealul de comunicare de presupoziția unor norme etice universale. Nu neglijăm oare astfel dimensiunea polemică a actelor de interlocuțiune? Nu ne aflăm, Împreună cu Habermas și Apel, În prezența unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate de opinii și de «prejudecăți» este locul În care se impune legătura dialogică Între oameni: retorica are ca domeniu legitim spațiul argumentației rezonabile, ireductibil la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
p. 218), este vorba doar de „un vast eșafodaj de categorii imbricate sau puse unele peste celelalte”, și nu de „o veritabilă teorie capabilă să furnizeze explicații pentru un ansamblu de comportamente sau de conduite”. Alți autori deplâng faptul că formalismul este atât de greoi și merg chiar până la a denunța o „legitimare a ordinii stabilite”. În plus, așa cum scria deja Emile Durkheim În Regulile sale (1895), „faptul de a arăta la ce este util un lucru nu ne spune nimic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o aventură comună în care pornim amândoi. Există o mică diferență de relația tipică subiect-cercetător. A obține povestirea vieții înseamnă a afla povestea pe care individul își dorește cel mai mult să o spună despre viața sa. Mai mult decât formalismul sau aparența științifică, într-un interviu de tip povestirea vieții contează să fiți uman, să empatizați, să fiți sensibil și înțelegător. Asigurați-vă că luați în calcul toate aceste aspectele împreună cu considerațiile etice din capitolul 3. Pentru sugestii suplimentare asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Study of Language and Mind, Cambridge University Press, 2000; The Architecture of Language, Oxford University Press, 2001. Dorrit COHN (1924 -2012), specialistă austriacă în literatura germană și comparată, profesoară la universități din SUA. Studiile sale de naratologie au rezonat cu formalismul european promovat prin școala franceză de analiză a discursului. Lucrări de referință: Transparent Minds. Narrative Modes for Presenting Consciousness in Fiction, Princeton University Press, 1978; The Encirclement of Narrative: On Franz Stanzel's "Theorie des Erzählens", în "Poetics Today", 2
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
receptare, asupra câtorva dintre spectacolele reprezentate la începutul festivalului. Mă mișc fără să știu de ce Voltes, realizat de Catherine Diverrès, e un exercițiu de virtuozitate închis în el însuși, fără nici un fel de relevanță pentru cine nu caută (reăproducerea unui formalism voit, ci un sens limpede articulat. Timp de o oră nu vezi altceva decât gesturi aleatorii frumos ambalate, fracturi de ritm care ar putea fi plasate în orice moment al spectacolului. La sfârșit rămâi însă numai cu ambalajul și cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
așa că întregul exercițiu de evaluare trebuie revizuit după actul lecturii - cînd se poate adopta o perspectivă sinoptică și teleologică. Lecturi suplimentare Despre structura de bază a povestirii lucrările esențiale sînt Propp (1968) și Barthes (1977). Pentru o critică riguroasă a formalismului, vezi Jameson (1972). Mai tîrziu, Barthes s-a depărtat de analiza structurală, sedus fiind de conținut - a postulat cinci „coduri” surprinse în construcția istoriei (hermeneutic, semic, proaieretic sau acțional, referențial sau cultural, simbolic); S/Z constă într-o aplicare a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]