2,730 matches
-
la toate campaniile din Războiul de reîntregire națională, la terminarea acestuia având gradul de maior. Devenit general în preajma celui de-al doilea război mondial, a luat parte la campania din Basarabia din vara lui 1941, în calitate de comandant al Brigăzii 1 fortificații. În toamna acelui an, dupa ocuparea Odessei, a devenit comandant al Diviziei 10 infanterie, ce asigura paza acestui important punct strategic. Un alt moment însemnat al carierei sale militare s-a consumat în toamna/iarna 1941/1943. Comandant al Grupului
Nicolae Ghineraru () [Corola-website/Science/312890_a_314219]
-
să extindă Cetatea Pragăi la dimensiunile actuale, castelul Vyšehrad, care începuse să se deterioreze, a fost abandonat și nu a mai fost folosit ca reședință regală. Mai târziu, întregul complex a fost refăcut de către Carol al IV-lea, fiind construite fortificații noi, cu două porți și un palat regal, în timp ce palatul Sfinților Petru și Pavel urma să fie reparat. La începutul Războaielor Husite, Vyšehrad a fost cucerit și jefuit de către husiți în 1420 și apoi din nou în 1448 de către trupele
Vyšehrad () [Corola-website/Science/336388_a_337717]
-
porumbei (în bulgară, гривяк, "griveak"). Treptat, localnicilor a început să li se spună "grivați" iar satului, "Grivița". În timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878, Grivița a fost poziția unei importante întărituri otomane formate din mai multe redute și parte a complexului de fortificații al Plevnei. Bătălia de la Grivița a făcut parte din prelungitul asediu al Plevnei și s-a soldat cu moartea multor soldați ruși și români: pierderile unităților românești aici au fost cele mai mari din tot războiul. În Grivița se află
Grivița, Plevna () [Corola-website/Science/324853_a_326182]
-
debarcărilor din Italia). Navele de război au asigurat acoperirea transportoarelor de trupe împotriva tuturor atacurilor navelor inamice de suprafață, submarine ca și împotriva atacurilor aeriene și au asigurat protejarea infanteriștilor în timpul debarcărilor prin bombardamente navale care au avut ca țintă fortificațiile germane de pe plaje. Printre vasele militare au fost câteva minisubmarine britanice, care au participat la protecția și ghidarea vaselor de desant până în imediata vecinătate a plajelor. O parte importantă a sarcinilor vaselor militarea participante la Operațiunea Neptun a fost crearea
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
canadiene care au debarcat pe Plaja Juno au trebuit să facă față focului a 11 baterii grele de tunuri de 155 mm, a 9 baterii de tunuri de 75 mm și a cuiburilor de mitralere grele. Germanii erau apărați de fortificații diferite și cazemate și de o faleză de două ori mai înaltă decât cea de pe plaja Omaha. Primul val de debarcare a suferit pierderi de aproximativ 50%. Folosirea tancurilor a fost un succes pe plaja Juno, unele tancuri debarcând chiar
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
forță aliată, deși avuseseră parte de o puternică rezistență pe plaje și de violente în zilele de 7 și 8 iunie. Pe Plaja Gold, aliații au suferit pierderi grele, în principal datorită întârzierii debarcării tancurilor amfibii, cât și datorită puternicelor fortificații de pe plajă și din imediata apropiere. Cu toate aceste, Divizia a 50-a de infanterie (Northumbrian) a reușit să depășească aceste probleme și a înaintat până la periferia orașului Bayeux până la sfârșitul zilei. Cu excepția canadienilor de pe Plaja Juno, nicio divizie nu
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
Comandanții aliați nu știau că tunurile fuseseră mutate mai înainte de Ziua Z, și comandourile ar trebuit să înainteze adânc în teritoriul inamic în speranța că vor depista piesele de artilerie și le vor distruge. În ciuda faptului că tunurile fuseseră mutate, fortificațiile rămâneau ținte importante, de vreme ce un singur observator de artilerie plasat aici putea dirija focul german cu mare precizie. Atacul comandourilor americane au fost încununate de succes și fortificațiile au fost cucerite. Ei au continuat să lupte încă două zile pentru
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
de artilerie și le vor distruge. În ciuda faptului că tunurile fuseseră mutate, fortificațiile rămâneau ținte importante, de vreme ce un singur observator de artilerie plasat aici putea dirija focul german cu mare precizie. Atacul comandourilor americane au fost încununate de succes și fortificațiile au fost cucerite. Ei au continuat să lupte încă două zile pentru a-și păstra poziție, pierzând aproximativ 60% din efective. Pierderile aliaților înregistrate pe Plaja Utah au fost cele mai scăzute din întreaga zonă de invazie - 197 soldați din
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
efort de despresurare a cetății. Până la sfârșitul lui februarie, toate aceste încercări eșuaseră, și von Hötzendorf l-a informat pe că nu se vor mai face alte încercări. Selivanov a primit suficientă artilerie să distrugă cetatea. Rușii au trecut peste fortificațiile din nord la 13 martie. O linie de apărare improvizată a reținut atacurile rusești suficient timp cât Kusmanek să distrugă tot ce mai rămăsese în oraș și putea fi utilizat de ruși. La 19 martie, Kusmanek a ordonat o tentativă
Asediul Przemyślului () [Corola-website/Science/333197_a_334526]
-
ocupat celebrul pietrar sibian Andreas Lapicida. Actualul lăcaș se ridică pe structura pereților exteriori ai bazilicii anterioare. Este o hală cu 3 nave, boltită cu nervuri în rețea. Are remarcabile ancadramente și un tabernacol monumental. Este înconjurată de o amplă fortificație țărănească și întărită cu turnuri, care înglobează și o veche capelă gotică, probabil din sec. XIV. Are un turn-clopotniță masiv, situat la circa 2 m vest de biserică, clopotul fiind turnat în anul 1515. Altarul poliptic, executat de Vincentius (1521
Biserica evanghelică fortificată din Moșna () [Corola-website/Science/333071_a_334400]
-
la Biserica Evanghelică-Lutherană din Cincu. Lucrări de renovare, transformare și adăugire au fost făcute în anii 1575, 1630, 1658, 1698, 1701,1718, 1763, 1791, 1824, 1878, 1919, 1998 și 2000. În 1520 au început și lucrările de construire a incintei fortificației. Zidurile aveau o înălțime de 9 metri și descriau un traseu dreptunghiular. Turnul de poartă se află la sud-est (inițial era la est).
Biserica evanghelică fortificată din Moșna () [Corola-website/Science/333071_a_334400]
-
în afara Kairouanului, parțial pentru a evita opoziția manifestată de juriștii și teologii malikiți, care condamnau ceea ce ei numeau viața lipsită de Divinitate a aghlabizilor și nu erau de acord de tratamentul inegal la care erau supușii berberii musulmani. În plus, fortificații de frontieră ("Ribat") au fost construite în Sousse and Monastir. De asemenea, aglabizii au mai pus la punct un sistem de irigații complex și au intensificat construirea de clădiri publice și de moschei. Sub emirul Ziyadat Allah I (817-838), a
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]
-
care Germania dorise s-o exploateze atunci când a invadat Uniunea Sovietică. În acest moment, Hitler era de acord cu o retragere generală pe linia Niprului, de-a lungul căruia trebuia sa fie Ostwall (Zidul Răsăritean), o linie de apărare similară fortificațiilor de la frontiera occidentală a Germaniei - Westwall (Zidul Vestic). Necazul era că Ostwall nu fusese construit încă, iar în vreme ce "Grupul de Armate Sud" evacuase estul Ucrainei și începuse retragerea peste Nipru în septembrie, unitățile sovietice îi urmăreau îndeaproape pe germani. Mici
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Peruzzi și Sebastiano Serlio. [16] Turnurile laterale au devenit un element obligatoriu pentru fiecare palat și capele funerare, după modelul menționat al Capelei lui Sigismund, a inflorit peste tot în Polonia (Staszów, Włocławek). Alte caracteristici ale manierismului în Polonia sunt fortificațiile orașelor și palatelor construite în stil olandez [17] (Zamość, Ujazd) și primăriile cu turnuri înalte (Biecz, Zamość, Poznań). Cele mai populare tehnici de decorare au fost de relief (Kazimierz Dolny), sgraffito (Krasiczyn) și rusticizare (Ksiaz Wielki), în timp ce materialul folosit era
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
lui Augustus, unde au fost descoperiți pereți, conducte de apă și terme Istorisirile autorilor latini prezintă alternarea perioadelor de defensivă și expansiunea în zonele de câmpie a războinicilor de la munte, care forțează în mod regulat coloniști să se refugieze în spatele fortificațiilor orașelor . Puterea de la Romă se confruntă în mai multe rânduri cu o rezistență puternică, de la cei șapte ani de gherilă de la Tacfarinas, care se încheie în anul 24 sub zidurile de la Auzia, până la revoltele, trei secole mai tarziu ale lui
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
N), guvernatorul Plinius cel Tânăr lăuda monumentele orașului: senatul, forul și templul zeiței Cybele. După fondarea Constantinopolului (330 e.N.), Nicomedia a rămas o capitală provincială. Două cutremure ulterioare, din anii 358-363 e.N, au lovit dur orașul imperial, distrugând și fortificațiile datorate lui Diocletianus (284-305 e.N.) și abandonate definitiv în sec. al 7-lea e.N. In pofida atenției binevoitoare a împăraților bizantini din sec. 5-6 e.N., orașul nu și-a mai atins vechea importanță, mulțumindu-se cu un rol regional, în
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
făcută într-o singură zi. Această estimare avea să se dovedească doar cu trei ore mai lungă decât cele 57 de ore de care au avut nevoie germanii pentru atingerea obiectivului strategic propus. Armata franceză a aprobat măsuri pentru îmbunătățirea fortificațiilor în toamna anului 1939, dar condițiile meteo nefavorabile din acea iarnă a împiedicat transportul în zonă a tuturor materialelor necesare lucrărilor și turnarea betoanelor. Pe 11 aprilie 1940, generalul Charles Huntziger a cerut alocare altor patru divizii care să lucreze
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
toamna anului 1939, dar condițiile meteo nefavorabile din acea iarnă a împiedicat transportul în zonă a tuturor materialelor necesare lucrărilor și turnarea betoanelor. Pe 11 aprilie 1940, generalul Charles Huntziger a cerut alocare altor patru divizii care să lucreze la fortificații, dar a fost refuzat. Fortificațiile franceze de la Sedan erau slabe și întărirea lor a fost neglijată. Francezii au crezut pentru o lungă periadă de timp că germanii nu vor ataca prin sectorul Sedan, iar pentru apărarea zonei a fost alocată
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
meteo nefavorabile din acea iarnă a împiedicat transportul în zonă a tuturor materialelor necesare lucrărilor și turnarea betoanelor. Pe 11 aprilie 1940, generalul Charles Huntziger a cerut alocare altor patru divizii care să lucreze la fortificații, dar a fost refuzat. Fortificațiile franceze de la Sedan erau slabe și întărirea lor a fost neglijată. Francezii au crezut pentru o lungă periadă de timp că germanii nu vor ataca prin sectorul Sedan, iar pentru apărarea zonei a fost alocată doar Divizia a 55-a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și La Ferté se afla breșa Stenay, o întindere de teren neprotejată de lucrări defensive sau obstabole naturale. Mai mulți generali francezi au insistat pentru întărirea acestui sector, fără să se ia în considerație și fortificarea Sedanului. În timp ce francezii construiau fortificațiile, avioanele de recunoaștere ale "Luftwaffe" au urmărit continuu lucrările, serviciile de informații germane fiind ținute la curent cu stadiul operațiunilor. Pantele terasate ale malurilor râului Meuse, la care se adăugau ceea ce părea în fotografiile de recunoaștere drept un lanț formidabil
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
făcut pe feldmareșalul Gerd von Rundstedt, comandantul Grupului de Armată A, să pună la îndoială planul lui Guderian, care alesese Sedanul ca locul în care să se depună cel mai important efort militar. Pentru ca să se ia o decizie corectă cu privire la fortificațiile identificate, a fost convocată pentru analiză o echipă de specialiști care să evalueze fotografiile. Specialiștii au ajuns la concluzia că fortificațiile care păreau atât de puternice erau de fapt șantiere în lucru a unor buncăre neterminate, fără nicio valoare din
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
ca locul în care să se depună cel mai important efort militar. Pentru ca să se ia o decizie corectă cu privire la fortificațiile identificate, a fost convocată pentru analiză o echipă de specialiști care să evalueze fotografiile. Specialiștii au ajuns la concluzia că fortificațiile care păreau atât de puternice erau de fapt șantiere în lucru a unor buncăre neterminate, fără nicio valoare din punct de vedere defensiv. Concluziile specialiștilor în fotografie au înclinat definitiv balanța în favoarea planului de atac conceput de Guderian. Generalul Huntziger
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de puternice erau de fapt șantiere în lucru a unor buncăre neterminate, fără nicio valoare din punct de vedere defensiv. Concluziile specialiștilor în fotografie au înclinat definitiv balanța în favoarea planului de atac conceput de Guderian. Generalul Huntziger era convis că fortificațiile din beton îi vor asigura siguranță în zona Sedanului, de vreme ce el respingea din capul locului orice posibilitate de declanșarea a atacului german prin Ardeni. Armata a II-a a construit fortificații turnând aproximativ 52.000m3 de beton de-a lungul
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
atac conceput de Guderian. Generalul Huntziger era convis că fortificațiile din beton îi vor asigura siguranță în zona Sedanului, de vreme ce el respingea din capul locului orice posibilitate de declanșarea a atacului german prin Ardeni. Armata a II-a a construit fortificații turnând aproximativ 52.000m3 de beton de-a lungul frontului, dar foarte puțin în sectorul Sedan. În septembrie 1939, la începutul războiului, existau doar 42 de buncăre care să protejeze capetele de pod de la Sedan. Până pe 10 mai au mai
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
carieră și nu aveau nicio experiență de luptă. Divizia a 55-a de infanterie care apăra Sedanul avusese la dispoziție foarte puțin timp pentru instruirea de luptă, cea mai mare parte a timpului fiind folosit pentru lucrările de construcție ale fortificațiilor. Divizia era formată în principal din rezerviști, cei mai mulți de peste 30 de ani. comandanții nu au întreprins măsuri deosebite pentru ridicarea capacității de luptă a diviziei. S-a mers până acolo încât locotenentul Delas din batalionul I al regimentului 147 a
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]