2,679 matches
-
bine împădurită. Satisfăcut, Craig se apropie de gard și începu să se cațăre. Așa cum descoperise și la prima încercare, de acum două luni și ceva, gardul în sine nu era greu de escaladat. Era ca și cum te-ai cățăra pe o frânghie. Ajunse sus și, nerăbdător acum, sări peste țepușele gardului. După aceea, realiză că fusese prea nerăbdător. Alunecă. Apoi comise o a doua greșeală; greșeala instinctivă de a încerca orbește să se salveze. Pe când căzu, una din țepușe îi împunse antebrațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ei pentru cine știe ce fleac. Nu știu ce fac cu lucrurile. De regulă, se înjgheabă spontan, pe țărm, un fel de piață de vechituri cu schimb în troc. încep să schimbe între ei lucrurile pe care tocmai le-am furat: un colac de frânghie și un sextant pe o ladă cu rom, o chiuvetă și câteva scânduri, pe o roată dințată și uniforma secundului și așa mai departe. Toate astea după ce au lăsat, albe și curate, oasele scheletului descărnat al vasului. Hai să mergem
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din plin gustul dulce al victoriei, pe care o savura cu sorbituri mici, plescăind din limbă. "Acum sunt propriul meu stăpân. Liber să aleg între viață și moarte. De fapt, să aleg drumul către moarte, gândi Carol, pipăind în buzunar frânghia aspră și bucata de săpun pe care le ținuse mult timp ascunse sub saltea și pe care le luase pe neobservate între două sclipiri ale farului. A ajuns ca libertatea să fie condiționată de singurătate. Abia acum, fiind singur, mă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
duri, roboți neînțelegători și incoruptibili: Educația, Morala, Familia, Religia, Legea și alte instituții onorabile, colorate și aromate sintetic. Și apoi, tot în numele lor, fiecare membru al societății consideră de datoria lui și altă treabă nu are decât să-ți taie frânghia de care benevol te bălăngăni, să-ți facă curățări intestinale prin clisme, să-ți smulgă din trup dulcea otravă, să te scoată din valuri și să-ți aplice vreuna din metodele de respirație artificială: tip Silvester sau tip Schäfer sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de nimic: Adela era prea aproape de mine, încălzită, cu câteva perle fine pe albul secret de forma unei inimi. După ce a isprăvit dulceața, s-a dus să se dea în scrânciob, ca să se răcorească - un scrânciob făcut pentru Ilenuța - o frânghie dublă cu capetele legate de o creangă groasă și dreaptă, cu o scândurică în loc de scaun. - Fii cavaler și ajută-mă să zbor sus, sus de tot, ca la Vorniceni. Ti-aduci aminte? Cu mâinile strânse pe frânghie în dreptul capului, cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru Ilenuța - o frânghie dublă cu capetele legate de o creangă groasă și dreaptă, cu o scândurică în loc de scaun. - Fii cavaler și ajută-mă să zbor sus, sus de tot, ca la Vorniceni. Ti-aduci aminte? Cu mâinile strânse pe frânghie în dreptul capului, cu mânecile căzute până la coate, trecea pe lângă mine repede, singură cu fericirea ei, trimițând din fluturarea îmbrăcămintei ușoare o adiere suavă, pe care o simțeam pe obraz, pe pleoape, pe buze. Când se ridica în sus, desenîndu-se întreagă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
disproporționată cu sentimentele ei, ori fiindcă știe că nu vreau să-i cer ceea ce doresc cu sălbăticie? Am impresia că a murit. Casa ei a stat toată ziua cu ferestrele deschise și cu lucrurile întinse la soare în cerdac, pe frânghii. Iar acum noaptea, acolo unde altădată era lumină și viață, e tăcere și nemișcare. În odaia unde râdea și cânta Adela, acum e întunecime și dezolare, și geamul ei, care strălucea în noapte, acum e o lespede de marmură neagră
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de-al treilea sex?“, se Întrebă În sinea ei femeia, având Încă destul de vie În minte imaginea celor trei țevi de plumb Înroșite ce se aplecau spre pulpele sale, rămase Încremenite. Deodată Însă țevile se blegiră, se răsuciră ca niște frânghii, iar clopoțeii cu care erau Împodobite fesele Extraterestrului scoaseră un sunet jalnic, un fel de scheunat neputincios, desprinzându-se de la locul lor și picând ca niște pere mălăiețe la pământ. Mașa Își vedea corpul Întins de data asta nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu dascălii nelipsiți În bocetele celor prezenți, coșciugul este așezat deasupra gropii iar unul din rudele mortului ține o cuvântare Înșiruind numai fapte bune din viața anterioară a celui decedat. În timp ce groparii se pregătesc să introducă coșchiugul În groapă manipulând frânghiile, unele rude apropiate a mortului, se reped la sicriu implorând groparii să-l mai țină În suspensie câteva secunde: nu-l bocise suficient apoi, arunându-se pe coșciug, Într-o isterie de strigăte și leșinuri Încât Întreaga asistență se cutremură, dându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu consecințe zdrobitoare. Trecuse mai bine de trei luni de zile iar răspunsul dela Serviciul Pașapoarte nu mai venea, Tony Pavone intrând În panică. De multe ori Îi fulgerase În cap ideea să dispară agățat În jurul gâtului de capătul unei frânghii...! Dar surpriza, nu se lăsă prea mult așteptată...! Zadarnică alergătură, ducându-se pe Apa Sâmbetei un sac burdușit cu parale nu mai vorbim de nopțile consumate prin diferite cârciumi milogindu-se de toți neisprăviții cu puteri de decizie: serviciul pașapoarte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Timp de luni de zile și nopți de pomină Îl cărase prin toate restaurantele centrale ghiftuindu-l cu toate specialitățile culinare și vinurile exorbitant de scumpe, În speranța iluzorie a intervenției pe lângă Lct.Col. Tudose Ion, să mai slăbească strânsoarea frânghiei din jurul gâtului său...! Ce se poate Întâmpla dacă În compensație Tony Pavone ar pune În declarație și betonul furat de puternicul colonel de securitate...? Însfârșit, Tony Pavone chibzuind câteva momente, se reculese din prima emoție. Replică. „Vă pierdeți timpul, domnilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Trebuia să citească apa, să aibă reacții artistice și ferme, asemenea lichidului. Ancorarea era un demers imposibil. Ar fi putut să întindă cabluri în lungul vâltorilor, dar să ții o gabară de două tone legată de-un capăt cu o frânghie era o adevărată prostie. O singură smucire de curent și gabara ți s-ar smulge din mână sau, și mai rău, te-ar târî și pe tine în râu. Dar toate aceste potențiale probleme îi așteptau la kilometri în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
abia atunci aventura avea să înceapă cu-adevărat. Dar a doua zi de dimineață, Jina a dormit până la zece, apoi s-a dus cu Helena să culeagă afine. Zach i-a găsit hainele ude afară, puse la uscat pe o frânghie, acum că furtuna trecuse, iar cerul era de un albastru clar și sticlos. Termometrul de pe verandă arăta patru grade Celsius, chiar și după răsăritul soarelui. Zach a început să se preumble pe verandă ca un taur încarcerat. Răsuflarea i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
croiască drum către mare ca somonii sau ca un mesaj ascuns într-o sticlă. Zach să fie în siguranță. Pașii au amuțit. Zach stătea în picioare, în spatele ei, și aștepta. Hai să mergem, i-a spus Jina. Ellis a desfăcut frânghia cu care gabara fusese ancorată de mal, iar Zach a chiuit. Aveți grijă, le-a strigat Ellis. Zach a dat din cap, dar privirea îi era deja proiectată în josul râului, către Phantom Creek și Rainier Rapids, care, în sistemul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fiul ei și se așezase țeapănă pe locul ei, privind cum cataractele Rainier se apropiau cu repeziciune. Barca a început să salte pe apă. Țineți-vă bine, a spus Mary. Jina a clătinat din cap, dar s-a apucat de frânghia întinsă în lungul ambarcațiunii. Naji a renunțat să-l dea pe Danny la o parte și s-a târât înspre botul bărcii, către soția lui, care nu era destul de prevăzătoare încât să se chircească pe fund. Irene stătea la pupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nimic altceva decât râul. Era ca și cum timpul s-ar fi oprit în loc. Jina s-a aruncat deasupra lui Danny, iar pe Charlie l-a prins cu o mână de vesta de salvare. Restul celor din barcă s-au agățat de frânghii și de cauciuc, de orice se puteau ancora. Vâltoarea care clocotea în jurul lor era atât de zgomotoasă încât Mary n-a auzit nici un țipăt. Sau poate că nimeni n-a scos nici un sunet. Apoi, încet, mișcarea de rotație a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o pe Jina de mijloc. Păcat că pe-aici nu se-ntâmplă nimic. Jina a izbucnit în râs și-a simțit cum, în sfârșit, aerul îi umple iar plămânii. Mai târziu, toți s-au urcat în barcă; Drew a dezlegat frânghia de la țărm. Noi rămânem aici până veniți cu FBI-ul, a spus ghidul. Dar vă avertizez că se poate să ne găsiți delirând de fericire. N-o să mai aibă nici un sens să ne interogați. Drew și Mary au rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
agenți îi aștepta deja când au ajuns la Mackay Bar. Mike a strâns-o pe Jina de mână și s-a uitat la Irene și Naji care stăteau tăcuți, în partea din față a bărcii. Apoi i-a aruncat o frânghie lui Patrick Bergowitz, care era un maestru în localizarea teroriștilor, dar căruia nu-i dăduse prin minte să se îmbrace în pantaloni scurți. Bărbatul transpira abundent în jeanși și-o cămașă încheiată până la gât. Până și Naji a fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
peste o sută de bătăi ale ceasului cu lanț de argint timpul s-a spart în mii de lighioane care îți mănâncă celulele cangrenate de gânduri aș vrea să mă auzi scot cuvintele de parcă aș merge pe un pod de frânghii dacă mă vei întreba unde sunt nu voi ști dar dacă nu mă întrebi voi afla onirogramă pipăia zgrunțurii de vopsea ai băncii lacrimi înțepenite în fibra lemnului chihlimbar al civilizației spinoza murise șlefuind lentile apoi un măr a căzut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
țiglele de pe acoperiș mai aveau oarecare strălucire. Nu se mai simțea aici atmosfera orașului, numărul enoriașilor scăzuse și el și singura sursă de venit părea să fie funeraliile. Templul era atît de darăpănat, Încît a trebuit să fie ancorat cu frînghii solide de stîlpi de susținere, roși și ei de termite. Creșterea populației a atras după sine Înmulțirea funeraliilor. Părăginirea se datora probabil unei lipse acute de fonduri a celui direct răspunzător de templu sau poate pur și simplu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atunci, fie a unei ușoare scrânteli „din ce în ce mai evidentă”. 10. Mijlocul lunii mai. Se împlinea o jumătate de an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vântul noii primăveri bătea ușor în rufele doamnei Pavel, întinse la uscat pe frânghia din curte, de la poartă până la cârligul din zidul magaziei. Era un vânt călduț, înnoitor peste copacii înverziți ai străzii. Doamna Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de poartă; împlinea acolo, ea și încă trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
piezișă a soarelui. Coborârăm drept în baltă. Căsuțele risipite ale satului, cu fumurile luminoase, rămaseră în urmă zugrăvite pe cerul limpede. Într-o băltoacă neclintită, în noroi, printre papură zdrobită, se arătă o luntre, neagră de catran, priponită cu o frânghie groasă de un țăruș înfipt în malul hleios. —Asta-i luntrea mea! rosti deodată vânătorul. Mai încolo am ascunzișul vâslelor... Și uite, colea pe mal, între sălcii, deasupra stufului bălții, căsuța mea... Atât mi-a mai rămas!... Și mă privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Un timp n-o să mai vin diminețile; și lucrurile se vor liniști, dacă este vreo bănuială. De știut, nu se putea să știe vânătorul. N-avea de unde. Ș-apoi era destul de liniștit. Iată-l: cu pipa-n colțul gurii, desleagă frânghia, așază opăcinele și-și potrivește cu grijă pușca la botul luntrii. Mă privește în treacăt, să vadă dacă m-am așezat bine, și împlântă în apa noroioasă o lopată. Ne urnim. Intrăm încet în papură, apoi pe cărarea din trestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare, nici clipă de iertare. Mânile, mânile mari, noduroase, cu vinele ca frânghii grămădite, mi se arată deodată, cu degetele rășchirate, înălțându-se spre mine, spre gâtul meu! Se mișcă, se mișcă încet, ca niște animale întunecoase ce-mi vor strânge gâtul, și înțeleg, într-un fulger de lumină, că dacă nu trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zdrențe, își pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în hamurile rupte și înodate cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă, apoi biciul cade, și cotiuga se urnește, clămpănind din încheieturi. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]