1,132 matches
-
duce atât la dispariția semnificatului central, cât și la acceptarea caracterului fragmentar al oricărei opere. Se insistă asupra textului-ca-rest, deoarece întotdeauna el va constitui un context pentru un text viitor. Trăsăturile descrise sunt strâns legate de experiențele discontinuității și ale fragmentarului, paradoxul fiind acela că infinitatea limbii este realizabilă doar prin ceea ce s-ar numi "neterminarea textului" "neterminarea" nu este aici sinonimă cu "nedesăvârșirea", deoarece ea nu are drept criteriu un conținut care trebuie expus complet, ci se raportează la scriitura
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reflecție despre cotidian, excluzând-o într-o anumită măsură pe aceea de filosofie care aparține cotidianului și este conținută în el378. La fel ca Lefebvre, Baudrillard va reține o accepțiune a cotidianului ca produs al diferitelor activități, de cele mai multe ori fragmentare, și ca loc rezidual, care poate astfel să scape într-o anumită măsură logicii producției: "cotidianul este, din perspectiva obiectivă a totalității, sărac și rezidual, dar, pe de altă parte, triumfător și euforic în efortul lui de autonomizare totală și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin recadrarea sa conceptuală, care îl transformă dintr-o prezență familiară într-o alteritate radicală; * utilizarea limbajului poetic, retoric, pentru a-și manifesta aversiunea față de sistemele închise și pentru a crea impresia deschiderii scriiturii și a sensurilor sale; * utilizarea scriiturii fragmentare, considerată a fi "scriitura democratică" și a elipsei, în locul tratatului și a liniei drepte, continue a sensului; * strategia trecerii de la lege la regulă, ce presupune înlocuirea principiului realității cu principiul jocului, al arbitrarietății, sau, în alți termeni, respingerea idealului consistenței
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să intervină mecanismele de comutare dintre vis și realitate, dintre real și iluzie". 566 Baudrillard însuși amintește de două forme de scriitură: "cea care aglomerează și construiește totalități și cea care, dimpotrivă, dispersează, atentă la detalii. Aceeași muncă asupra detaliului, fragmentarului, în scriitura aforistică sau în fotografie..." (D'un fragment l'autre. Entretiens avec François L'Yvonnet, p. 37). Este ușor să recunoaștem privilegierea celui de-al doilea tip de scriitură, precum și încadrarea propriei sale scriituri aici. 567 David Harvey, op. cit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
analizat anterior specifică înțelesul demersului, ca deducție a cunoașterii din forma conceptelor primare. În disertația doctorală, mai apoi, romanticii sunt priviți din perspectiva kantianismu lui „inerent“ oricărei filozofii. Critica devine, la aceștia, o acti vitate „productivă“ a integrării unei forme fragmentare într-o formă absolută. În acest punct, observă Benjamin, romanticii se revendică de la opoziția kantiană între criticism, pe de o parte, și dogmatism/scepticism, pe de alta; mai mult, romanticii evaluază conceptul nu din perspectiva consecințelor sale imediate, prezente în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
poate „reface“ frumusețea: „eine neue Schönheit in dem Entschwindenden fühlbar macht.“ Metropola, cum voi încerca să arăt, își descrie contururile în această lume fluidă. În experiența urbană se configurează cu noașterea acestei noi lumi. Descrierile urbane ale lui Benjamin, cunoașterea fragmentară a flaneurului survin în urma și pe ruinele înțelepciunii povestitorului. Arhetipurile acestuia din urmă, marinarul și țăranul, suferă o mutație. Gestul povestirii stătea în puterea miracolului: cel al depărtării spațiale, în primul caz, precum și cel al tradițiilor îndepărtate, în cel de-
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a lui Adorno (și, în 1941, a lui Brecht) este opusă: acesta vede întâlnirea lui Benjamin cu materialismul ca fiind esențială. Intenția metodologică a lui Benjamin de a considera obiectul ca singular și de a întreprinde o analiză „micrologică și fragmentară“ a culturii are nevoie de limbajul și gestul interpretativ al materialismului. Prin urmare, acesta din urmă nu este, cel puțin din punct de vedere metodo logic, accidental. Departe de a se identifica variantei sale marxizante, ideologice, materialismul lui Benjamin presupune
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
relația flaneurului cu spațiul său caracteristic, arcadele comerciale ale Parisului. Apariția flaneurului, respectiv dispariția sa din peisajul urban sunt puse de Benjamin în legătură cu apariția și, apoi, dispariția arcadelor. Fenomenul arcadelor (care dă, de altfel, și titlul conven țional al sintezei fragmentare finale a lui Benjamin) este prea vast pentru a putea fi, aici, tratat în amănunt. În legătură cu experiența flaneurului însă, este relevant pentru acest „oraș în miniatură“ faptul că „In ihrer Ausstattung tritt die Kunst in den Dienst des Kaufmanns. Die
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
marxism, precum Einbahnstrasse (1925-1926); scrieri autobiografice, precum Berliner Kindheit um Neunzehnhundert (Copilărie berlineză la 1900, 1934) sau Moskauer Tagebuch (1927); proiectul grandios al Pa ssagen-Werk sau scrierile despre Baudelaire care se centrează pe imaginea Parisului începutului de secol XX; reflecții fragmentare despre arhitectură sau structuri spațiale urbane în diferite alte scrieri, neavând însă ca temă propriu-zisă lumea urbană ca atare. Interesul va cădea, în cele ce urmează, pe textele din cea de-a doua categorie. În special Berlinul va fi orașul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
marxiste), iar modalitatea ra portării subiectului la această situație este tocmai trăirea (Erlebnis) transpusă liric de Baudelaire. Șocul este primul moment al întâlnirii cu lumea metropolei. Whybrow dă un exemplu din alt spațiu cultural pentru locul pe care îl ocupă fragmentarul, nomadismul în constituirea percepției spațiului urban. Este vorba de filmul lui Wim Wenders Himmel über Berlin (1987). Personajul principal, îngerul Damiel interpretat de Bruno Ganz, survolează în film detalii urbane, conversații trunchiate, ruine sau trasee fragmentare. Orașul se dă, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe care îl ocupă fragmentarul, nomadismul în constituirea percepției spațiului urban. Este vorba de filmul lui Wim Wenders Himmel über Berlin (1987). Personajul principal, îngerul Damiel interpretat de Bruno Ganz, survolează în film detalii urbane, conversații trunchiate, ruine sau trasee fragmentare. Orașul se dă, în deplină stranietate, ca mozaic in finit, ireductibil la o unitate prestabilită. În afara oricărei istorii, lipsit de memorie, spațiul urban este străin, mut, incomplet. Asemenea unui învățăcel al lui Isaac Luria însă, Benjamin recompune, în urma șocului cotidian
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
construcție reprezintă, în amintirea târzie, o formă paradiziacă de cunoaș tere a acestei origini: „The child participates in neither the self-abasement of human beings (commodity fetishism) nor their domination (instrumentalism), but instead seeks a playful reciprocity.““ Investigarea prin joc a fragmentarului, a ne făcutului, a materialității obiectelor și, deopotrivă, recuperarea obiectelor „depășite“, nefo lositoare fac din figura copilului o anticipare a altor personaje urbane, precum colecționarul sau Lumpensammler-ul. Observând aceasta, Gilloch vede în figura copilului agentul mesianic care, mai târziu, va
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fitilului arzând. Simțul modern pentru similitudini este slăbit, șovăielnic, astfel încât se colul al XIX-lea ajunge să fie, pentru Benjamin, unul searbăd, gol. Sunetele pe care lampa le conține ca urme ale materialității ei recompun doar gesturi, locuri private, incomplete, fragmentare. La fel cum felinarele cu gaz ale străzilor dispun de o forță magică slabă prin care visul urban nu-și definește clar formele, actul mimetic al experienței urbane nu este niciodată „complet“, sigur pe sine, generalizat. Caracterul fantasmatic al orașului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
moarte. * Este greu de recompus o imagine a Berlinului în scrierile lui Benjamin. Cel puțin, nu poate fi vorba de o descriere a orașului, nici de un „reportaj“ în sensul tradițional al termenului. Berlinul se prezintă, pentru Benjamin, ca succesiune fragmentară de instantanee, în care locurile sunt saturate de tensiuni istorice: „Und mir scheint, wenn ich an Berlin denke, die Seite der Stadt, der wir [ich und Franz Hessel] damals nachgingen, die einzige, die wirklich der photographischen Aufnahme zugänglich ist. Je
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fotografia deschide drumul către inconștientul optic (Optisch Unbewußten“) al lumii, unde lucrurile își compun chipul lor istoric, nu pe cel natural. Chemarea memoriei in voluntare, recunoașterea chipului primejduit de uitare al ora șului sunt de regăsit, pentru Benjamin, în instantaneele fragmentare ale spațiului urban. Puterea eliberatoare a discontinuității, despre care am vorbit deja, transformă orașul dintr-un spațiu funcțional, uniform, supus legilor generale ale progresului, în tr-unul traversat de adâncimi mesianice și întruchipări, urme materiale ale memoriei. După cum am încercat să
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fel încât să devină vizibil mecanis mul fizionomiilor sale fluide. Ontologia slabă a vaselor sparte din învățătura lui Isaac Luria, pe care autorul german o recuperează ca ontologie a lumii istorice a secolului al XIX-lea, „generează“, oarecum mistic, scriitura fragmentară din PassagenWerk sau din Copilărie berlineză... Lectura acestor texte este un exercițiu alchimic pentru care semnificațiile, cuvintele, citatele sunt întâmplări și personaje dintr-o poveste a copilăriei lui Mesia. CONCLUZII Primele două capitole ale încercării de față au ca miză
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
găsit sfârșitul, așa cum au hotărât scriitorii într-o carte de benzi desenate (Superman 75), dar a renăscut rapid sub forma a patru personaje diferite, fiecare întruchipând o caracteristică majoră a originalului. Deși mai puțin interesanți decât prototipul, acești urmași, reprezentări fragmentare ale supereroului, sunt o dovadă că oamenilor nu le place ca supereroii să moară odată ce au devenit parte integrantă a culturii lor. Pe de altă parte, crearea acestor personaje, deși deliberată, vine în sprijinul argumentului conform căruia în cultura noastră
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
poate întruchipa alegoric promisiunea Paradisului sau teama de Infern. Nu în ultimul rând, orașul este un text plin de mistere, care așteaptă să fie descoperit. Contrar credinței în marile narațiuni, specifică secolului al XIX-lea, povestea care generează orașul este fragmentară, discontinuă și dislocată, creată din imagini tranzitorii, efemere, care apar și dispar rapid. Exemplul pe care îl dă Benjamin în sprijinul afirmației sale este acela al "Proiectului Arcadelor" din Paris. Exploratorul contemporan, precum flâneur-ul ciudat în căutare de distracție sau
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Hollywood-ului, dar și a strălucirii și paradisului tropical, se află un vulcan-fântână, care erupe spectaculos noaptea din 15 în 15 minute. La suprapunerea narațiunilor și a firmelor care, după opinia lui Benjamin, ar transforma orașul în text, se adaugă caracterul fragmentar al experienței urbane, care, pentru adevăratul fizionomist, poate funcționa ca memorie spontană sau se poate transforma într-o recunoaștere dialectică, reciprocă a trecutului și a prezentului. O a treia caracteristică specială a Las Vegas-ului este starea sa aparte de
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cele americane: Manhattan și Podul Brooklyn, Hollywood (studiourile MGM), motocicleta Harley Davidson și sticla de Coca-Cola. Astfel, trecutul, prezentul și viitorul, civilizațiile antice și cele moderne, miturile și poveștile imaginare alcătuiesc împreună o metana-rațiune care unește, dar și subminează povestirile fragmentare ale fiecărui spațiu tematizat. Realitatea grotescă a designului tematic subminează nu numai ordinea socială, ca în carnavalul lui Bahtin, dar și cultura înaltă în general și, de fapt, orice fel de ierarhie culturală. Mitul subminează istoria, kitsch-ul, arta, povestirea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o distanță destul de riscantă. Impresia de „reportaj” vine probabil tocmai din această preferință pentru fragmente analitice din care scriitorul a eliminat, pe cât posibil, „adjectivul inutil” Structura romanelor lui Anton Holban este, în esență, una repetitivă. În Ioana regăsim aceeași arhitectură fragmentară din O moarte care nu dovedește nimic, dar mult mai accentuată. Procedeul este utilizat oarecum excesiv, părând uneori ostentativ prin afirmațiile cu valoare generală cărora le urmează întotdeauna demonstrația. Romanul capătă uneori nuanțe aforistice ieșite din afirmațiile cu caracter general
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
cu puțin timp înainte, era luată în derîdere sau discreditată. 1900, 1925, a doua perioadă postbelică, totul decurge ca și cum, la intervale regulate, ceea ce o anumită modă duce cu sine o altă modă tinde să restituie. E o restituire evident incompletă, fragmentară, deformată, dar în care refrenul unui cîntec, un anumit vocabular, elementele unei estetici decorative, amintirea pierdută a unor obiceiuri desuete vin totuși să așeze în ceea ce este actual la nivelul gustului și al sensibilității imaginea înnobilată a unui trecut mitizat
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unei campanii publice largi, susținute și eficiente destinată educației populației, referitoare la diagnosticul și tratamentul precoce al AOMI. CAPITOLUL 2 EPIDEMIOLOGIA ARTERIOPATIILOR OBLITERANTE ATEROSCLEROTICE ALE MEMBRELOR INFERIOARE Datele referitoare la epidemiologia arteriopatiilor obstructive aterosclerotice ale membrelor inferioare sunt “rudimentare și fragmentare”, cuantificarea prevalenței și incidenței acestei afecțiuni fiind dependentă de criteriile de definire ale afecțiunii. Bergquist (1994) identifică patru motive care stau la baza acestei dificultăți: leziunile sunt deseori asau paucisimptomatice; coexistă leziunile vasculare proximale și distale; examenul angiografic (cel care
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
Cu ajutorul lui Otto Pögeller, care pe atunci lucra la cartea sa Der Denkweg Martin Heideggers (Neske, Pfullingen, 1963), Heidegger a reunit cele cinci cursuri universitare din 1936 până în 1940, excluzând seminarul despre a doua Considerație inactuală din 1938-1939 datorită caracterului fragmentar al manuscrisului, și adăugând câteva însemnări scrise de-a lungul anilor, între 1940 și 1946. În timpul pregătirii editoriale a textului, chiar și după culegerea tipografică, Heidegger consideră necesar să intervină în profunzime: s-a trecut mai ales la o articulare
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
unei povestiri bine alcătuite. La începutul romanului Tentative de restitution d'un retable baroque (Încercare de restituire a iconostasului baroc), într-una din interminabilele paranteze a căror formulă secretă numai autorul o deține, cunoașterea evenimentelor este afirmată deschis ca fiind "fragmentară, incompletă, realizată prin alăturarea unor imagini fugitive, la rândul lor incomplet surprinse în ansamblu, cuvinte și acestea aproape de neînțeles, senzații nedefinite, totul transpus în ceva foarte vag, mult prea găunos și plin de goluri pe care doar imaginația și o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]