1,246 matches
-
în Polonia, Rusia, Ungaria, sudul și estul Europei și chiar mai de departe. Sunt în această parte a Moldovei (Fălciu, Vaslui, Bârlad, n.a.) coline scăldate din abundență în prea frumoase vii și neîntrecute vinuri”. În Relațiune asupra Moldovei (1632), preotul franciscan Paolo Bonici, care a stat în această țară nouă ani, ne-a lăsat următoarele mărturii: „De la Galați..., treci printr-un sat numit Belcești..., apoi mergi prin ținutul Fălciului („constretto di Falci”) <ținând> mereu drumul pe lângă râul Prut până la Huși, unde
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
opinia episcopului „cel mai bun vin, însă, aproape tot așa ca cel unguresc, se face la Cotnari, după acesta, vine Hușii”. Bandini afirmă că tot „felul de bucate și de roade sunt din abundență; cu excepția fructelor citrice”. Un alt misionar franciscan, Antonio Georgini, vizitând orașul Huși în 1688, a fost impresionat de frumusețile acestor locuri și de calitatea vinurilor: „in una bella valle che, ha do una parte; una selva dell altro e dominata de alcune belle coline tutti vestite di
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
au mers prin Focșani la Brăila; au ocupat-o pe la turci, dar când rușii au fost bătuți la Huși - de care a fost vorba mai sus - a fost nevoit după câteva zile s-o părăsească”. Giovanni Battista Vannucci (1712-1748), călugăr franciscan conventual, în Raport din Moldova (1740-1748), relata despre situația grea în care s-a aflat la Huși. Misionarul s-a hotărât să viziteze localitățile Ciubărciu, Bârlad și Galați, care sunt departe de reședința sa (Huși), ele aflându-se la o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
coaguleze eforturile întregii creștinătăți împotriva turcilor, dar și să-i unească pe catolici și ortodocși într-o singură biserică, Eugeniu al IV-lea a încercat să readucă protestanții, buni meșteșugari, sub ascultarea sa și l-a trimis, în 1447, pe franciscanul Fabian de Bachia, pentru a cere sprijinul voievozilor și boierilor moldoveni. Misiunea nu a avut succes. Noii veniți s-au instalat în patria adoptivă, cel mai devreme se pare în jurul anului 1420, data Cronicii bisericii din Levoča, și cel mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
istorice, un fragment din Raportul episcopului Bernandino Quirini, unde se menționa că Suceava era locuită de 30 de familii de catolici și 153 suflete, la care se adăugau 2.000 de soldați poloni și unguri, toți de religie romano-catolică. Călugărul franciscan nota numărul familiilor catolice (admițând cifra de 5 suflete la o familie). Pentru Huși („Ghusi”), nota 1030 de case; erau numai 72 familii de catolici, cu 435 de persoane de aceeași religie, și 6.500 români, spre deosebire de orașul Roman, unde
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
devenind apostat (adică, a renunțat la rasa călugărească, n.a.) s-a făcut diacon și < preot > oficiant („Si ordino da diacono e da Messa”, (adică preot mirean, n. a.) și apoi și-a luat o soție în orașul pomenit” (Huși, n. a.). Călugărul franciscan dezaprobă gestul preotului care fugise când aflase de sosirea sa. Misiunea de a numi alt preot în această parohie nu este îndeplinită, din cauza lipsei de preoți. Călugărul a aflat că preotul care fugise voia să se întoarcă în orașul Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
M. T. Fegedin în 1571, o mare parte dintre ei păstrând vechea credință, ori informațiile pe care le-a primit nu au fost exacte. Din diverse motive, dar și din cauza lipsei de preoți, husiții cad din nou în erezie. Misionarul franciscan Andrei Bogoslavič (?-1649), în Relația sa despre Moldova (1623), ne-a lăsat mărturii scrise dspre situația parohiilor catolice din Moldova în anul 1623. El pare să fi îndeplinit obligațiile preoțești vreme de patru ani în spațiul hușean, contribuind la convertirea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
raportul său că acești credincioși erau răspândiți în sudul Moldovei, pe malurile Dunării și lângă țărmul Mării Negre. Peste câțiva ani, numărul de case locuite de protestanți (de rit luteran) a crescut de la 80 la 120 de case. În Scrisoarea părintelui franciscan Paolo Bonici (sau Bonnicio), adresată vicarului patriarhal al Orientului, Giovanni din Frata (Galați, 24 aprilie 1630), a apărut prima cifră: „La Huși sunt vreo 80 de case, cu o biserică frumoasă și au un preot de mir”. În 1632, Biserica
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
așezată într-o poziție foarte frumoasă, însă fără să precizeze locul. Se pare că biserica a fost clădită pe locul numit Bența, dacă ținem seama de impresiile călătorilor și misionarilor din secolul al XVII-lea. La 21 iulie 1636, misionarul franciscan Benedetto Emanuel Remondi din Milano expedia un raport către Francesco Ingolini, secretarul Congregației Propaganda Fide (cel mai important organism al Vaticanului, cu caracter de propagandă, de evanghelizare, creat în 1622, ca măsură de contrareformă religioasă). În acest raport, consemna că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în Dare de seamă iezuită din 6 aprilie 1654: „La Huși este o biserică. Stă acolo un preot ungur. Sunt cam trei sute de familii de unguri catolici”. Marian Kurski (? - după 1662), episcopul catolic de Bacău, de origine polonă, aparținea ordinului franciscan observant; el a sosit la Huși în ziua de 2 februarie 1659. În Relația despre vizitația episcopală făcută în dieceza Bacău în toamna anului 1658 (5 februarie 1659), notează faptul surprinzător că biserica din orașul Huși avea o capelă la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-lea, oficiau slujba religioasă în jurul anului 1646 încă în limba maghiară, dar în mai puțin de un secol au renunțat la ea, adoptând limba română. În lucrarea sa Despre însemnătatea și caracterul misiunii din Moldova (1743), Francescantonio Manzi (1695-1749), călugăr franciscan conventual, și el misionar pe aceste meleaguri, făcea o trecere în revistă a sediilor misiunii și familiile de catolici, la fel ca predecesorul său, Giovanni Maria Ansilia. Sediile, subordonate diocezei de Bacău, erau: Iași, Săbăoani, Răchițeni, Bacău, Fărăoani, Grozești, Galați
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trecere în revistă a sediilor misiunii și familiile de catolici, la fel ca predecesorul său, Giovanni Maria Ansilia. Sediile, subordonate diocezei de Bacău, erau: Iași, Săbăoani, Răchițeni, Bacău, Fărăoani, Grozești, Galați, Huși și Ciubărciu în Moldova (numită „Țara Tătărască”). Călugărul franciscan aprecia că la Huși și la Ciubărciu locuiau 100 de familii catolice românești. Aria sa de interes se concentrează spre bisericile catolice din Huși, în special cea cu hramul Sf. Anton din Padova: „Este de asemenea nouă, de lemn și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de aceea pretutindeni clădesc biserici și rânduiesc preoți”. Numeroși alți călători - oaspeți în Țara Moldovei - erau poloni. În 1766, Toma Alexandrovicz, diplomat, trecând prin Huși în drum spre Istanbul, consemna faptul că în oraș se afla o biserică catolică a franciscanilor (biserica Sfântul Anton din Padova), sub protecție polonă, având un număr mare de credincioși. Claudio Antonio Gavet (mort în iulie 1766), care lucra în cadrul Prefecturii catolice din Iași (nici o legătură cu actuala funcție administrativă, n. a.), s-a alăturat și el
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cronici ale orașelor în care se povestea despre alianțe din trecut, privilegii, constituții, tradiții și controverse religioase. Unele dintre cele mai impresionante cronici medievale și lucrări istorice, cum ar fi cele de la Salimbene de Parma au fost scrise de către călugări franciscani. Evlavia franciscana pare să le fi oferit autorilor o perspectivă înaltă (supra partes) și independentă de locul în care ei erau în măsură să judece la persoana întâi evenimentele contemporane, cu toate ca cronicile lor nu ar putea avea pretenția de a
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de graniță, ambele grupuri aveau legături peste frontieră. Croații erau la curent cu evenimentele de la Zagreb. Unii dintre ei erau familiarizați cu opiniile susținătorilor ideii ilire și cu cea a cooperării dintre sîrbi și croați enunțată în programul lor. Ordinul franciscan, instituția catolică dominantă în Bosnia, avea o influență foarte mare asupra societății croate. Dominația ortodoxă asupra populației sîrbești era desigur la fel de puternică. Așa cum am menționat, Bosnia și Herțegovina se aflau printre primele obiective ale programului național sîrb. Dacă ele ar
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și să vorbesc despre niște oameni care au fost pentru mine, - cred că și pentru alții - portrete în fața cărora nu poți decât să rămâi fără cuvinte, fără întrebări, ci doar plin de admirație. Probabil, și pentru că cei 38 de frați franciscani care au trecut prin închisorile regimului comunist, au voit, după eliberare și mai târziu, să tăinuiască cele suferite, la fel cum se procedează pentru o comoară, în locul cel mai ascuns și neștiut de nimeni. Au păstrat în inima lor taina
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ei au ales, în cele mai multe cazuri, să poarte această taină în mormânt, cu gândul, poate, că și ei, la fel ca bobul de grâu, murind vor rodi. E adevărat, totuși, că s-au scris unele lucruri, și chiar și frații franciscani au decis, după revoluția din 1989 să-și adune unele memorii în scris, iar Părintele Gheorghe Patrașcu a publicat o carte (Zile de încercare și de har) succintă, dar densă de memoria trecutului de înlănțuire prin închisori, a unui număr
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
revoluția din 1989 să-și adune unele memorii în scris, iar Părintele Gheorghe Patrașcu a publicat o carte (Zile de încercare și de har) succintă, dar densă de memoria trecutului de înlănțuire prin închisori, a unui număr însemnat de frați franciscani, iar în anul 1995 ar fi trebuit să apară o altă carte de memorii și autobiografii, cu ocazia jubileului de 100 de ani de la înființarea canonică a Provinciei Ordinului Franciscan Minor Conventual, „Sf. Iosif” pe pământ românesc. Prin anii 1992
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de înlănțuire prin închisori, a unui număr însemnat de frați franciscani, iar în anul 1995 ar fi trebuit să apară o altă carte de memorii și autobiografii, cu ocazia jubileului de 100 de ani de la înființarea canonică a Provinciei Ordinului Franciscan Minor Conventual, „Sf. Iosif” pe pământ românesc. Prin anii 1992 - 1994, frații care au supraviețuit închisorilor și care mai erau în viață au acceptat, la invitația superiorilor, să descrie ceva din suferințele lor. Se pare că au preferat la final
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Arhiva Provinciei, la Bacău, descoperind cu emoție, filele scrise de ei și îngălbenite deja, și citind vorbele lor adânci, alteori simple și directe, dar fără răutate sau resentimente, am simțit că ele trebuie să fie cunoscute și de alții. Noi, franciscanii de azi, reorganizați într-o provincie acum tânără, avem rădăcini cu adevărat viguroase, dar acest lucru nu cred că este doar un motiv de mândrie pentru noi, ci mai degrabă un îndemn la aprinderea zelului nostru pentru Dumnezeu și pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rugăciunea, sfințenia, suferințele și lacrimile lor. Câteva precizări Sursele acestei lucrări sunt unele documente ale Arhivei Provinciei Franciscane din conventul „Sf. Iosif” de la Bacău, str. Arcadie Șeptilici, 1A, din revista „Viața”, publicată în prima jumătate a secolului trecut de către frații franciscani, și din alte câteva articole și mărturii. Ne-am fi dorit să fie o carte în întregime autobiografică, însă, autorii descrierilor erau deja decedați la momentul solicitării mărturiilor personale. De aceea, am adăugat, acolo unde lipsea autobiografia, o biografie succintă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
unde lipsea autobiografia, o biografie succintă. I-am luat în considerare, în lucrarea de față, doar pe cei 38 de frați care au avut de a face cu închisoarea, deportarea, munca silită și domiciliul forțat, deși chiar și ceilalți frați franciscani au fost persecutați, urmăriți, „ascultați” la cele ce le predicau în biserici, amenințați etc. (Doar un exemplu: venerabilul părinte Martin Benedict, frate franciscan și medic, a murit în faimă de sfințenie ca martir, în urma unei operații rău intenționată ce i-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
avut de a face cu închisoarea, deportarea, munca silită și domiciliul forțat, deși chiar și ceilalți frați franciscani au fost persecutați, urmăriți, „ascultați” la cele ce le predicau în biserici, amenințați etc. (Doar un exemplu: venerabilul părinte Martin Benedict, frate franciscan și medic, a murit în faimă de sfințenie ca martir, în urma unei operații rău intenționată ce i-a cauzat moartea.). Ordinea apariției numelor celor 38 de frați este cea alfabetică, fotografiile, la unii dintre ei existând foarte puține în Arhivă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
căci ne-au iubit și ne iubesc, și-au dat viața întru credință și speranță, iar dragostea lor a fost mai puternică decât moartea. Fr. Iosif Diac Fericiți cei prigoniți pentru dreptate O carte înălțătoare, cuprinzând 38 de biografii ale franciscanilor martiri care au fost - după expresia unuia dintre ei - „cernuți prin sitele Securității” în anii de neagră prigoană ateistă. Unele scrise chiar de subiecții detenției, altele (în cazul celor plecați la Domnul) de către supraviețuitorii lor. Autobiografii, scrisori, referințe, declarații, documente
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Credință, Iubire și Speranță, cele trei virtuți fundamentale ale Bisericii. Sunt locuri blestemate, anume proiectate să distrugă personalitatea umană, locuri prin care s-au perindat sute de mii de deținuți. Și alții, dar printre ei preoții (în cazul nostru preoții franciscani) au transformat infernul într-un loc al salvării sufletești. Având ca pildă jertfa cristică, au preschimbat locurile de supliciu în Golgote pe care le-au urcat, purtându-și Crucea, păstrând în ei demnitatea și seninătatea unui sacerdoțiu. Ce perversiune ideologică
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]