1,423 matches
-
am dormit în camera de zi, după aceea m-am întors la New York și tocmai ce realizasem ce se întâmplase de fapt. Partea a douatc "Partea a doua" Capitolul 1tc " Capitolul 1" Extras din Dus pe veci de Dorothea K. Franklin ...Cam la o săptămână după moartea soțului meu, eram în camera de zi, răsfoind The National Enquirer - singura publicație pe care mă puteam concentra -, când, prin fereastra deschisă, a intrat în zbor un fluture. Era scandalos de frumos, cu aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
râd. Probabil că n-avea rost s-o iau prea tare în serios - Dumnezeu știe cât din povestea asta înflorise. Sau cât era pură fantezie. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Luni dimineață. Adică Ședința de Luni Dimineață. Și iată-l pe Franklin, frecându-și palmele, adunându-și fetele. În drum spre sala de consiliu, Teenie m-a luat de braț. Arăta aproape normal azi; purta o rochie argintie gen furou în stil Barbarella și teniși înalți cu alb și argintiu, legați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ca și cum o jumătate a corpului era mai grea decât cealaltă. Mă tot ciocneam de diverse lucruri; răsturnasem o ceașcă de cafea în sertarul de la biroul lui Lauryn și dărâmasem un whiteboard la o ședință de informare, care îl pocnise pe Franklin drept în boașe. Doar i le julisem puțin, dar tot a făcut foarte urât din cauza asta. Aceste accidente au fost o nimica toată în comparație cu dezastrul Eye Eye Captain: pentru că bocisem deasupra etichetei cu adresa Femme până când ajunsese ilizibilă, pachetul adresat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nu-mi vorbea de ciudă. În fiecare dimineață când ieșeam din lift, de-abia apucam să pun piciorul pe covor că o și auzeam zbierând de răsuna holul: — Știi ce tiraj are revista Femme?! Știi câte femei o CITESC? Apoi Franklin îi ținea isonul, zbierând: Fără cojones un bărbat nu valorează nimic! Vineri seară, când am intrat la chioșcul de ziare din cartier să-mi fac provizii pentru seara de plâns, mi-am dat seama în sfârșit de ce fusesem atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă vadă Lauryn. Sigur, drăguță, știu. Credeți sincer că Neris va putea să mă pună în legătură cu el? După cum am zis, drăguță, te vom contacta noi. Da, dar... Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă. Închisese - și tocmai ce apărea Franklin, bătând din palme, adunându-și fetele pentru Ședința de Luni Dimineață, deși era marți. Obțineam încă o acoperire bunicică. De aceea, m-a cam luat prin surprindere când Ariella a zis, din capul mesei: — Ce mai zici, Anna? La naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunat toată dimineața. Am sunat-o din nou la prânz, dar nu mi-a răspuns nici de data asta. La amiază eram cât pe-aci s-o sun din nou când s-a lăsat o umbră peste biroul meu. Era Franklin. Foarte încet, mi-a zis: —Ariella vrea să te vadă. —De ce? — Hai să mergem. Unde? — În biroul ei. Oh, Doamne, eram concediată. Eram concediată, clar. Ce să-i faci. Franklin m-a condus înăuntru și am fost uimită la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
când s-a lăsat o umbră peste biroul meu. Era Franklin. Foarte încet, mi-a zis: —Ariella vrea să te vadă. —De ce? — Hai să mergem. Unde? — În biroul ei. Oh, Doamne, eram concediată. Eram concediată, clar. Ce să-i faci. Franklin m-a condus înăuntru și am fost uimită la culme să descopăr că mai multe persoane erau deja acolo: Wendell de la Visage, Mary-Jane, coordonatoarea celorlalte șapte mărci și Lois, una din „fetele“ lui Mary-Jane. Lois lucra la Essence, una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e nevoie să vă spun ce onoare e asta. Așa-i? Am scuturat cu tărie din cap. Nu, într-adevăr, nu era. — Știți câți oameni lucrează în subordinea mea? Nu, nu știam, dar destui, desigur. Am petrecut mult timp cu Franklin și Mary Jane, evaluându-le pe fiecare din fetele mele și, din toate, v-am ales pe voi. —Mulțumim, Ariella, am murmurat. —Îmi pun încrederea în voi. Ariella a zâmbit, pentru prima dată, cu o căldură neprefăcută. —Să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-le pe fiecare din fetele mele și, din toate, v-am ales pe voi. —Mulțumim, Ariella, am murmurat. —Îmi pun încrederea în voi. Ariella a zâmbit, pentru prima dată, cu o căldură neprefăcută. —Să n-o dați în bară. În timp ce Franklin mă conducea înapoi la biroul meu, mi-a șoptit vehement, drept în ureche: —Ai auzit-o. Să n-o dai în bară. M-a cuprins panica. Lauryn m-a privit cu viu interes. —Te-a concediat? —Nu. — Oh. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la nimeni. Chiar țin la tine. Pss: Și nu spun asta doar pentru că ți-a murit soțul. Capitolul 41tc " Capitolul 41" Nu-mi venea nici o idee de campanie pentru Formula 12. Pentru prima dată, mă părăsise orice urmă de inspirație. Franklin m-a întrebat cum mergea. —Bine, am zis. — Atunci să auzim. —Mai bine nu, am zis. Dacă nu te superi. Încă nu am definitivat-o și nu vreau s-o vezi făcută de mântuială. — Încerci să mă tragi în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Bine, am zis. — Atunci să auzim. —Mai bine nu, am zis. Dacă nu te superi. Încă nu am definitivat-o și nu vreau s-o vezi făcută de mântuială. — Încerci să mă tragi în piept? a zis, înfuriat deodată. Nu, Franklin, jur că nu. Crede-mă, n-o să te dezamăgesc. Pentru că mi-am asumat un risc cu tine în fața Ariellei. —Știu. Îți sunt recunoscătoare. Sunt o alegere bună. Dar nu eram. Duminică tot nu aveam nimic concret așa că, la întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o linie legată de carnaval. Repede i-am aruncat o privire lui Lois, care purta o vestă kaki cu o mulțime de buzunare, exact ca a profesorului Redfern. Se pare că ea mergea pe direcția exploratorului. La zece fără cinci, Franklin ne-a făcut semn și ne-a condus pe mine și Wendell în sala de consiliu. Din direcție opusă veneau Mary-Jane și Lois. Wendell și Lois aveau mape de prezentare sub braț. Eu n-aveam nimic. Toți cinci ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și ne-a condus pe mine și Wendell în sala de consiliu. Din direcție opusă veneau Mary-Jane și Lois. Wendell și Lois aveau mape de prezentare sub braț. Eu n-aveam nimic. Toți cinci ne-am întâlnit la ușă, unde Franklin și Mary-Jane s-au înfruntat cu un aer ostil. Pe palier, toată lumea și-a răsucit gâtul să se uite; această prezentare ultraconfidențială era unul dintre cele mai prost păzite secrete din toate timpurile. Intrați, vă rog, ne-a zis Shannon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
examinăm fotografia unei plante. —O drumeție în junglă? a zis Ariella. Nu prea-mi place ce aud. Dacă îi mușcă vreun anaconda și ne trezim implicați într-un afurisit de proces? —Lipitori, eu am o chestie cu lipitorile, a zis Franklin, aproape vorbind singur. Și liliecii. Ți se prind în păr. S-a cutremurat. — Vom avea călăuze, a zis Lois, scoțând de îndată fotografia unui bărbat pe jumătate gol, zâmbind, cu dinții înnegriți. —Drăguț, a murmurat Franklin. — Toată lumea va fi echipată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu lipitorile, a zis Franklin, aproape vorbind singur. Și liliecii. Ți se prind în păr. S-a cutremurat. — Vom avea călăuze, a zis Lois, scoțând de îndată fotografia unui bărbat pe jumătate gol, zâmbind, cu dinții înnegriți. —Drăguț, a murmurat Franklin. — Toată lumea va fi echipată în costumația corespunzătoare. Ca asta. - Lois a arătat spre vesta ei. - O să fie în condiții de perfectă siguranță. Va fi ceva grozav, ceva foarte diferit. Fetele astea au avut parte de atâta lux și rafinament încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am oprit, am privit fiecare persoană în ochi și am rostit: — Ceea ce vom face... e să nu facem nimic. Asta le-a atras atenția: eram dusă cu pluta. Era clar, eram complet nebună. Groaza s-a așternut pe chipul lui Franklin: îmi permisese să păstrez secretul asupra campaniei până acum. Ariella avea să-l ucidă. Desigur, Wendell și Lois erau extaziate - jumătate din concurență era eliminată fără ca ele să trebuiască să facă ceva. Chiar înainte ca Ariella să se ridice de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ca o bombă miniaturizată, cu o forță spectaculoasă. Toți tăceau încă chitic, dar Ariella a înclinat aprobator din cap cu un gest aproape imperceptibil. —Și asta nu e totul, am zis. Ascultați ce vă zic: Fără. Promovare. Prin. Intermediul. Vedetelor. Franklin a pălit. Promovarea prin intermediul vedetelor era viața lui. Nimeni nu obține chestia asta pe gratis. Dacă Madonna o vrea, Madonna trebuie să plătească pentru ea... —Hei, nu și Madonna, a obiectat Franklin. —Chiar și Madonna. Asta e o nebunie, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce vă zic: Fără. Promovare. Prin. Intermediul. Vedetelor. Franklin a pălit. Promovarea prin intermediul vedetelor era viața lui. Nimeni nu obține chestia asta pe gratis. Dacă Madonna o vrea, Madonna trebuie să plătească pentru ea... —Hei, nu și Madonna, a obiectat Franklin. —Chiar și Madonna. Asta e o nebunie, a mormăit el. — Și nici un fel de publicitate, am zis. Formula 12 ar trebui să fie un nume care trece din gură în gură, astfel încât să le dea oamenilor impresia că sunt părtași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai bun drum de urmat, am decis să nu fac nimic, cel puțin deocamdată. Dar am continuat să mă frământ de neliniște; nu voiam să i se întâmple nimic nimănui altcineva din oamenii pe care-i iubeam. Am vești grozave! Franklin era amețit de gustul victoriei. —Ariella a ales ideea ta de campanie! O să o folosim și pe a lui Wendell, ca să fim siguri, dar a ta i-a plăcut cel mai mult. A chicotit. —Trebuie să spun... la început... mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încheie la ora nouă fix. L-am sunat pe Mitch să-i spun. Eram atât de emoționată. Peste două săptămâni și un pic aveam să stau de vorbă cu Aidan. Abia așteptam. Abia așteptam. Abia așteptam. Capitolul 46tc " Capitolul 46" Franklin s-a aplecat deasupra biroului meu, a privit cu coada ochiului spre Lauryn și a zis: —Anna, avem în sfârșit o confirmare asupra datei pentru prezentarea Formulei 12 din partea celor de la Devereaux. A zâmbit încântat și, deodată, simțind că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
taie picioarele. Miercuri 6 octombrie era dimineața conversației mele cu Neris Hemming. Era o ironie cosmică. Nu puteam să fiu de față la prezentare. Trebuia să-i spun. Dar îmi era teamă. Spune-o, hai, spune-o. Îmi pare rău, Franklin. Îmi tremura vocea. —N-o să pot fi acolo. Am o programare. Ochii lui au aruncat sclipiri de gheață. Ce fel de programare puteam avea care să fie mai importantă decât asta? — Este, hm, la medic. —Păi, reprogramează. Franklin se purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pare rău, Franklin. Îmi tremura vocea. —N-o să pot fi acolo. Am o programare. Ochii lui au aruncat sclipiri de gheață. Ce fel de programare puteam avea care să fie mai importantă decât asta? — Este, hm, la medic. —Păi, reprogramează. Franklin se purta de parcă discuția se încheiase. Mi-am dres gâtul. —Este urgent. S-a încruntat, aproape intrigat. Mai întâi îi moare soțul, acum are nevoie de un control medical urgent. Oare cât ghinion atrage nefericita asta? Avem nevoie de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
încheiase. Mi-am dres gâtul. —Este urgent. S-a încruntat, aproape intrigat. Mai întâi îi moare soțul, acum are nevoie de un control medical urgent. Oare cât ghinion atrage nefericita asta? Avem nevoie de tine la această prezentare, a zis Franklin. —Pot să ajung acolo la nouă și jumătate. Avem nevoie de tine la această prezentare, a repetat Franklin. —Poate chiar la nouă și un sfert dacă se circulă bine. Nici gând. — Nu cred că m-ai auzit. Avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
are nevoie de un control medical urgent. Oare cât ghinion atrage nefericita asta? Avem nevoie de tine la această prezentare, a zis Franklin. —Pot să ajung acolo la nouă și jumătate. Avem nevoie de tine la această prezentare, a repetat Franklin. —Poate chiar la nouă și un sfert dacă se circulă bine. Nici gând. — Nu cred că m-ai auzit. Avem nevoie de tine la această prezentare. Apoi mi-a întors spatele și a plecat. Nu mă puteam concentra asupra a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prezentare. Apoi m-a copleșit revolta: dacă aș fi fost cu adevărat bolnavă? Dacă aș fi avut cancer și ar fi trebuit să am primul tratament cu radium menit să-mi salveze viața în dimineața ofertei către Devereaux? Nu era Franklin puțin cam lipsit de inimă? Oare toată povestea asta cu etica muncii nu mersese puțin cam departe? Am încercat să mă gândesc la alte căi de a ieși din această dilemă: aș putea s-o sun pe Neris pe celular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]