1,352 matches
-
Toate Articolele Autorului Am văzut doar atât... Ochii tăi coborând o hulpavă privire... M-am trezit tremurând de dorință și eu... A ta mână-a-ndrăznit o șuviță căzută să-mi mângâie grăbit și pe-obrazul de nea să se-oprească puțin. Fremătau sânii mei sub cămașa de in. Trupu-ntreg fremăta sub atingeri de foc. Pe-ai mei umeri rotunzi se-așezau ca-ntr-un joc fluturi albi de sărut... Ce fiori răspândeau pe al trupului lut până când se topeau! Lumea-n jur
STRĂFULGERARE de AURA POPA în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380556_a_381885]
-
tăi coborând o hulpavă privire... M-am trezit tremurând de dorință și eu... A ta mână-a-ndrăznit o șuviță căzută să-mi mângâie grăbit și pe-obrazul de nea să se-oprească puțin. Fremătau sânii mei sub cămașa de in. Trupu-ntreg fremăta sub atingeri de foc. Pe-ai mei umeri rotunzi se-așezau ca-ntr-un joc fluturi albi de sărut... Ce fiori răspândeau pe al trupului lut până când se topeau! Lumea-n jur dispărea ca și când n-ar fi fost. Ne găseam
STRĂFULGERARE de AURA POPA în ediţia nr. 1659 din 17 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380556_a_381885]
-
Scoici când se răstignesc - nu mint: Tainic învie-n mărgărint - Spășirea sevei înspinate: Naramzele încoronate O - lină vină de lumină Neistovit vis de Grădină: În sânge slovenim amurg - Din noi în Tine toate curg Fiece deget e-o Golgotă Și - fremătând din notă-n notă - Stârnim furtună-n mâna dreaptă: În pumn e Fulgerarea-Faptă! * Albesc de har copacii-n munți Arhangheli fac - din spade - punți Din vizuini - spre Empireu E alfabet de Dumnezeu Păstori de raze - Miel de Foc Plauri de
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
și nostalgie, de măcinare interioară a eului, poetul încearcă să surprindă în ochii limpezi ai iubitei, tainele lumii, oaza de lumină care ar putea să-i poarte pașii pe drumul către „Eternitate”... „rătăcesc cufundat /în apa privirii unei / Femei, /rătăcesc fremătând / prin Timp, /căutând Drumul spre / Eternitate...” (cufundat în apa privirii unei Femei...) „ Orice iubire adevărată este absolută și nepieritoare, chiar dacă ea se clădește pe teritoriul celei mai flagrante perisabilități” ( Tema iubirii în literatura universală) Poetul George CĂLIN poate fi considerat
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
din stele roua pe sepale și tulpina. Florile de mușețel sunt pudrate cu polen, În pupila lor zglobie se-oglindește melancolic Fir plăpând de păpădie, ce pe margini de joben, Poartă puf fardat de soare din ținut de vis bucolic. Freamătă în pulsul ierbii, verdele, plin de sfiala, Urșii plictisiți de iarnă s-au oprit din sforăit, Iar pe-nmugurite ramuri,delicat, dar cu-ndrazneală, Rândunelele duioase se întrec în ciripit. Auzind că prin grădini forfota se întețește, Greierele trubadur, jovial, copilăros, Purtând
REVERIA PRIMĂVERII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379401_a_380730]
-
Nebun de tine și de noi, Strivesc sub tălpi o dimineață În drum spre lumea de apoi... ***** E primăvară! (Plecaților mei...) Au înflorit caișii-i primăvară! Iar dimineața râde printre nori, Un tren își plimbă dorul într-o gară Și freamătă zefirul printre flori... Când îngerii își scutură aripa Vibrează-n muguri strune de viori, Și-ncepe bucuriilor risipa Iar ceru-și cerne peste noi mirări. Se-ntorc din pribegie albi cocori Păsări rătăcite într-o toamnă; E vremea când se
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
nebunia Iubirilor se-aprinde vâlvătaie, În sufletul ce-a dus melancolia Prin fiecare-a inimii bătaie. Și s-a trezit cu sângele râzând La soarele pitit în așternut, Cu palmele hulpave modelând În moliciunea fragedului lut. Și beat de fericire fremătând Se aruncă-n iubire fără frică; Cu fiecare gură mai flămând În nebunia dragostei abdică. Și-a renăscut cu un întreg festin În primavara cu parfum de zee, Ca strugurul într-un pahar cu vin Ce se închină-n cinstea
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
cu luna plină. Ștefan, un tânăr din satul Plaiul Dacilor se întorcea călare pe calul sau alb din satul vecin, unde își ajutase bunicul, din partea mamei, la muncă câmpului. Fermecat de minunățiile nopții, lașase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbură cântecul melodios al privighetorii. Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
cu luna plină. Ștefan, un tânăr din satul Plaiul Dacilor se întorcea călare pe calul sau alb din satul vecin, unde își ajutase bunicul, din partea mamei, la muncă câmpului. Fermecat de minunățiile nopții, lașase calul să meargă la pas. Pădurea fremăta ușor în adierea caldă a unei pale de vânt. Din când în când în depărtări se auzea huhurezul care tulbură cântecul melodios al privighetorii.Deodată pe lângă el trecu o pasare de noapte fâlfâind din aripile-i mari. Tresari oarecum surprins
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
să-i mângâi lumina Cu ochii, scântei pâlpâind în abis, Mă-nalț înspre tainica zare Cu sufletul-mugur întors dintr-un vis. Apusul mă-nvăluie-n mantia-i arsă De doruri, de patimi, de ani furtunoși, Copilul din mine învie În munții ce freamătă liberi, frumoși. Referință Bibliografică: Copilul din mine învie / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1655, Anul V, 13 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
COPILUL DIN MINE ÎNVIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379599_a_380928]
-
ce mi-a fost scris. Mă tem că nu exist când nu visez Că voi încremeni în al tău timp. Ecoul umbrei noastre desenez Pe piscurile-ascunse din Olimp. Strivind liniștea surdă dintre noi, Ne respirăm unul pe celălalt. Cu piepturile fremătând, apoi, Înspre uitare ne-avântăm în salt. Dac-ar putea vorbi tălpile mele, Ce drumuri colțuroase-au străbătut, Cu inima le-ai croșeta dantele Să vindeci rănile care-au durut. Îți duc în spate crucea de granit, Cu lanțuri mari
ÎNTREABĂ-MĂ de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/381124_a_382453]
-
SUFERINȚĂ - JERTFĂ - MIRACOL DIVIN, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Gândurile albe-zbenguite luminișuri/ înconjoară totul, împrejmuiesc hotare,/ în amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi ... Citește mai mult „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
vei fi în dreapta unui gând ce te va strânge, tare, de o mână și stele-ți va aprinde, rând pe rând. În stânga, gândului ce-i ești stăpână, îi vei șopti cuvinte ce, visând, i le-ai mai spus, în noapte fremătând. Referință Bibliografică: Freamătul nopții / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Vișan Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FREAMĂTUL NOPȚII de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381241_a_382570]
-
Acasa > Poezie > Cantec > PLOAIA DE PRIMĂVARĂ Autor: Doina Cotescu Publicat în: Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului plânge cerul, lacrimi mari se preling peste pădure codrul freamătă plăcut, frunza se înviorează pasări aripile-ntind, apa ploii să le spele și-apoi toate, un concert pregătesc pentru amiază suflă și un vânticel, pare că vorbește-n șoapte flori de câmp se scutură, ce parfum seducător! vârful ierbii se
PLOAIA DE PRIMĂVARĂ de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381259_a_382588]
-
noptieră,Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... XXIV. TĂCEREA DIN ADÂNCURI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016. Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
în van, Când inima-nghețată nu vibrează Nici măcar vara-n al iubirii lan? Îmi mai rămâne doar să-mi cânt durerea ... Citește mai mult Între noi doi e-o mare de tăcereși-un pod de jurăminte, dărâmat.O barcă-n zare freamătă și piere:E-un suflet pustiit și sfărâmat.Cobor genuni de crudă-nsingurareînspre adâncuri fără de final.Iubirea noastră spumegă și moare,Lăsându-și trupul pe al vieții val.M-agăț înverșunat de poezie,Ca de-un refugiu magic, nesperat,Dorind să
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
sale către iubită) „Ia-mă de mână și du-mă-n pădure, / Ascunde-mă-n liniștea verde de dor”o certă dovadă de dragoste... „Și nu-mi mai trebuie dovadă sau gaj: / Voi crede pe loc privirile-ți pure, / Când freamăt de ciute-mi va curge-n obraji.” Astfel, având suficientă încredere în dragostea acesteia, își dezvăluie frământările sufletești, dezamăgirea și dorința sa de a se exila de lume, în liniștea naturii, a pădurii: Ia-mă de mână și du-mă
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
rearuncă în rebut. Sunt un om al vieții mele, un ciolan de ros disjuns, cu intrări în mari belele și de sentimente tuns - am cules din nepăsare fir cu fir la mine-n gând dând luminii o culoare către negru fremătând. În vizorul meu cel galben se aruncă dalbe flori: roșii, albe, verzi, albastre, înzecite-n largi valori - voi fi rupt de așteptare și de moartea cea mai grea, mă voi pierde în visare tot uitând de-o lume rea. Când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
mă rearuncă în rebut.Sunt un om al vieții mele, un ciolan de ros disjuns,cu intrări în mari belele și de sentimente tuns -am cules din nepăsare fir cu fir la mine-n gânddând luminii o culoare către negru fremătând.În vizorul meu cel galben se aruncă dalbe flori:roșii, albe, verzi, albastre, înzecite-n largi valori -voi fi rupt de așteptare și de moartea cea mai grea,mă voi pierde în visare tot uitând de-o lume rea.******************* Când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
de la capătul timpului ... Urc treptele din nori spre alte depărtări Să-mi crească rădăcini în înaltul cerului, Cănd valurile m-ascund în albia unei mari Îți dezleg privirile din adâncul dorului ... Am țesut însăilând umbre și destine În gândurile nocturne fremătând uitări , Cascadele vuiesc tăcerile din tine Cu apele ce se scurg nemiscate-n zări... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Tăcerile din tine / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2180, Anul VI, 19 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela
TACERILE DIN TINE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374352_a_375681]
-
înfrântă cu viața Lui dând viață tuturor. Hristos a înviat ! S-a dat de-o parte piatra de pe mormânt și luminos s-a ridicat biruitor din moarte Mântuitorul drag Iisus Hristos. Hristos a înviat ! Inima-mi plină de fericire cântă fremătând în sfânta și mirabila lumină ce mângâie a mea credință blând. Hristos a înviat ! E sărbătoare și praznic cum nu-i altul pe pământ pentru-ndelunga noastră înfrânare care pe cel viclean și rău l-a-nfrânt. Hristos a înviat ! O viață
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE DUMINICĂ A SFINTELOR PAŞTI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374508_a_375837]
-
Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului te ridici din coala albă, într-o piruetă nereușită. ești balerina cu poantele frânte în glas de furtuni. te răsucești spre dreapta încet... pumnii îți freamătă. închei numărul cu mâna la glezna cuvântului. o mișcare greșită. o alegere strănutând prostie. viața desfășoară încă un ghem în ghearele pisicii nebune. jocul reîncepe la infinit, între două paranteze pătrate. punctele de suspensie înghit rima. curge doar veninul din
DESEN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374517_a_375846]
-
vorbă din bătrâni " - Pâinea vieții - Material realizat de prof. Ciprian Cipu și Alina Mafa Chem la răscruce bobul de grâu. Înainte vreme, sămânța lui împungea pământul, colorându-i plictiseala cu viață. Acum sapă cerului cale prin inima vântului, cu spicul fremătând aur și glasul lui lovește tăcerile gândurilor nerostite. În palmă frământ doar coaja bobului de grâu. Pâinea s-a uscat în globul cuvântului prea rostit de oameni. În mine azimă crește și spovedania orbului răscolește prezentul într-un pridvor plin
PÂINE DE GRÂU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374516_a_375845]
-
oamenilor trăite până la strigătul copilului care joacă ruleta cu aripile unei păsări din lemn de asta cred că focul de tabără al fiecărui individ reușește să nască scântei bancul lui Dumnezeu împinge scânteile spre cer râde secunda și trupul timpului freamătă încercări femeia aude atunci scâncetul nenăscutului din metafora timpului ei în care devine sau redevine mamă a bucuriilor propriei sale vieți Anne Marie Bejliu, 3 aprilie 2017 Referință Bibliografică: în urma cernerii verbelor / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN URMA CERNERII VERBELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374522_a_375851]