1,578 matches
-
bătrân ce plânge Singur e sărmanul și de frig se frânge. Privește cu sfială la trecători grăbiți Rușinea nu-i dă voie, s-arate că-i flămând. Nimeni n-are timp, bătrânul, să observe Dacă e flămând sau de-i frig, să-ntrebe. Il văd plin de lacrimi, de frig și de foame Niciunul nu-ntreabă, trecând mai departe Durerea-i crește-n suflet, lacrima-l îneacă In fața unui câine, bătrânul se apleacă Cu mâna înghețată scoate-ncet din haină
MĂ-NCLIN CU RESPECT ȘI DRAGOSTE DE OM! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374268_a_375597]
-
Acasa > Strofe > Atasament > E NEFIRESC... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului E nefiresc de liniște în noi, Chiar dacă universu-ar vrea să strige, Cu ploaia lui de raze, care frige, Cuvinte reci se-adună-n mușuroi. E nefiresc să fim ca doi străini: Eu, la un pol de crudă-nsingurare, Tu, răsăritul sobru, ce mă doare, Un paradox de roze-ntre ciulini. Se sparg intens tăceri de catifea, Oftează cu-al lor glas
E NEFIRESC... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377782_a_379111]
-
lotusul în floare, Teama toată stă în ger, Cum stă-n fulgerul din cer. Teama piscului din zare, Iar în omul rău, dar tare, (Suflet negru ca pămîntul) Teama celor buni (ce pier). [2] deoarece societatea celui rău, dacă nu "frige", în cazul cel mai bun "mînjește": Cu omul rău nicicînd nu căuta Să fii cumva prieten sau unit: Te-o frige, de-i cărbunele-ncălzit, De-i stins, el înnegri-va mîna ta. [15] Mai ales nu te-ncrede în omul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
rău, dar tare, (Suflet negru ca pămîntul) Teama celor buni (ce pier). [2] deoarece societatea celui rău, dacă nu "frige", în cazul cel mai bun "mînjește": Cu omul rău nicicînd nu căuta Să fii cumva prieten sau unit: Te-o frige, de-i cărbunele-ncălzit, De-i stins, el înnegri-va mîna ta. [15] Mai ales nu te-ncrede în omul rău cu mierea pe buze: Omul rău, cu vorbe bune, Să nu-l crezi om de ispravă: Miere-n vîrful limbii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
treaba "Dairelei lui Faraon"? Încai dac-o face "Daireua" sîntem dispensați de orice discuție. Las-să facă finanțe învățatul de el, să facă politică, să batjocorească pe conservatori; [î]i șade bine. Asta-i meșteșugul lui, să fiarbă vorbe și să frigă finanțe, dacă s-a lăsat omul de-un meșteșug mai cu temei. Ne-am speria, ferească Dumnezeu, dacă vestitul organ de abatere al maistrului reversibil ne-ar lăuda cumva și ar descoperi calități în noi. Dar d-voastră să vedeți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a păstra ceea ce ne-au lăsat strămoșii, ne ferim de bunăvoie de orice vorbă care ar semăna cât de departe măcar cu o încurajare a rezistențelor ori a aspirațiunilor ce se manifestă dincolo de granițele noastre. Vorba Romînului: Cine s-a fript, suflă și-n apă rece", și noi sîntem dintr-acei cari au plătit imprudențe mici cu pierderi mari. {EminescuOpXI 456} Un lucru însă totuși [î]l putem releva, fiindcă-l aflăm tipărit într-o foaie germană, în "Deutsche Revue" și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
istoricului, Ion Boicu (nicidecum Boico, nume rusificat), având experiența funcționarului de stat în Moldova de peste Prut, a făcut rost în cele din urmă (cu plata „peșcheșului” aferent către organele de poliție locale, reprezentate de un individ cu nume, parcă, predestinat: Friptu) de acte doveditoare statutului de refugiat pentru întreaga familie și a reușit astfel să se stabilizeze în Râmnicu Sărat. Aici avea să vină apoi și Leonid Boicu, spre a-și continua studiile începute la Iași și pe care le-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mergând prin munții de zăpadă, de parcă s-ar fi plimbat pe malul însorit al mării. Unde mergea? Păi, în mod sigur la minele de aur. Altfel, unde? Câțiva bărbați ai locului au vrut să-l urmărească, dar era mult prea frig chiar și în rubalele lor groase. Însă unde altundeva să meargă "curiozitatea"? Nici pe unicul geam al marii încăperi nu te puteai uita, sticla fiind acoperită cu un strat gros de gheață. Așa că toată lumea stătea cu ochii pe marele termometru
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de spațiu? Că doar nu ești nici fost persecutat politic... nici revoluționar... Matei: Ba, domnule, am fost și eu revoluționar... Mi-am dat foc la carnetul de partid... Păi! Domnule, și nu voia să ardă! Știi ce rău m-am fript la degete?! Nu ardea, domnule, și pace! M-am gîndit să nu fie vreun semn naibii...! Octav: Să știi c-a fost... Nu trebuia să-l arzi...! Matei: Mă...! Și dacă vrei să știi, am fost și persecutat politic... Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să coboare. Speriat, acesta șovăie multă vreme; În fine, se hotărăște și jaguarul prietenos Îi propune să Încalece pe spinarea lui și să vină la el acasă pentru a se hrăni cu carne friptă. Dar tânărul nu cunoaște Înțelesul cuvântului „fript”, fiindcă În vremea aceea indienii nu cunoșteau focul și se hrăneau cu carne crudă. La jaguar acasă eroul vede un trunchi mare de jatoba care arde; alături, grămezi de pietre, cum fac azi indienii ca să-și construiască cuptoarele. Ia prima
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fără greutate, fiindcă era crezut mort. Își istorisește povestea, Împarte carnea. Indienii se hotărăsc să obțină focul. Când ajung la locuința jaguarului, nu e nimeni acolo. Și cum femeia a murit, vânatul ucis În ajun a rămas crud. Indienii Îl frig și iau cu ei focul. Pentru prima dată au lumină noaptea În sat, pot să mănânce carne gătită și să se Încălzeazcă la căldura vetrei. Dar jaguarul, Înfuriat de nerecunoștința fiului său adoptiv, care i-a furat focul și secretul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cunoștințelor practice. Orientării iluministe îi era subordonată activitatea de popularizare a literaturii artistice și a folclorului. Aici publică versuri originale și înregistrări de cântece populare Ion Buzdugan, Mihail Minciună, Gheorghe Năsturaș, Teodor Păduraru, Pan Halippa, Tudose Roman, Toader Mălai, Iulian Friptu ș.a. Se încadrau în orientarea generală a ziarului unele scrieri selectate din clasici (Anton Pann, Al. Donici, C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, I. Creangă, M. Eminescu), precum și din literatura română contemporană (Sofia Nădejde, G. Coșbuc, M. Sadoveanu, N. Gane, N. Beldiceanu
CUVANT MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286614_a_287943]
-
Mateevici. Din august 1914 C.m. a editat un supliment cu același titlu, care avea în atenție tot mai buna cunoaștere a literaturii române, problema limbii române; aici și-au văzut apărute primele versuri I. Buzdugan (sub pseudonimul Nică Românaș), I. Friptu, Pan Vicol și au fost găzduite traduceri din A. S. Pușkin, M. I. Lermontov, A. Fet, I. S. Turgheniev, A. N. Tolstoi, S. Nadson, Vl. Korolenko, A. P. Cehov, V. Hugo, Maupassant, A. Daudet, Fr. Schiller, H. Heine, A. Mickiewicz, Petöfi Sándor
CUVANT MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286614_a_287943]
-
idee de solemnitate în poezie. Gravitatea, solemnitatea găsesc însă altă cale pentru a ajunge la suprafața versurilor: „Un gol istoric se întinde”; „E toamnă, e foșnet, e somn... Copacii, pe stradă oftează; E tuse, e plânset, e gol... / Și-i frig, și burează...”; „Barbar cânta femeia-aceea”; „O poemă decadentă, cadaveric parfumată”; „Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus / Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus -/ La geamul tău
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
într-un poem ca In memoriam, textul pare că se îmbată cu propriile sonorități, inventând un joc cu reguli stranii, inaccesibile, marcate grafic prin caractere italice: „Cir-li-lai, cir-li-lai,/ Precum stropi de apă rece/ În copaie când te lai; / Vir-o-con-go-eo-lig,/ Oase-închise-afară-n frig/ Lir-liu-gean, lir-liu-gean./ Ca trei pietre date dura/ Pe dulci lespezi de mărgean.” Una dintre cele mai frumoase strofe din poezia românească nu „comunică”, practic, nimic și nu poate fi nicicum analizată, raționalizată. E, acesta, un pas (îndrăzneț) către gratuitatea aproape
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
cosmosului și ale tuturor creațiilor. Oricine încearcă să stăpânească această forță fără să respecte înțelepciunea și compasiunea de care este inseparabil legată la sursa creației nu face decât să „se joace cu focul” și are foarte mari șanse să se frigă. În viața umană, cele mai multe persoane își înrobesc mințile și își consumă energiile pentru a-și sluji corpul și a-și satisface dorințele, „confundând servitorul cu stăpânul”. În ordinile superioare ale universului, pe care viața umană a fost menită să le
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
lucruri răsar *, Căci în a mea cerească și mare-mpărăție Se dă toată mărirea numai după prostie. Nu-i om cu minte-n țară-mi și mă mândresc că nu e De le-i găsi ți-dau voie să-mi frigi nasu-n cățuie, Și nu numai atâta, ci și acea friptură, În calendar, drept hulă, [tu] scoate [-o] în gravură. {EminescuOpVIII 356} CONVORBIRI LITERARE: ROMANCERO ESPANOL 2257 [Argument] Copii de pe natură Furtișagurile literarii ale lui Cocovei Moretto sau Vicleniile lui Scapin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca drimbala A ursarilor gitani. [POETUL] De-a făcut asta Negruzzi Cu madona lui Moretto Atunci ești nenorocită, Dona Diana, dona Diana! {EminescuOpVIII 358} COMEDIILE ÎN PROZĂ GOGU TATII Comedie în 3 acte 2254 [PERSOANELE] D[om]nul SUBPAPUC STRATOMIR "FRIGE LINTE" proprietar mare boier bătrân HERMENCE GOGU fie-sa fiu-său Dl. NAPOLEON PĂTĂRLĂGICĂ MARGHIOALA suprefect plasei Dezbrăcătorenii fată-n casă LEIZER ZOLZANGEZIND BARBU VULTUREANU stăpânul birtului la" Birlicul de aur" tânăr proprietar în târgul Dezbrăcătorenii PAVEL INTENTATIONEM BUCĂTAR, VEZETEU
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi cunoscut. PSAMIS Nu. Mi-l, cumpără vatavul fără ca să-l fi văzut... ARIOBARSANES (învîrtindu-se) Satură-te dar, stăpâne, și privește-mă mereu. (pauză de tăcere generală, apoi LAIS și BOMILKAR încep a râde tare) {EminescuOpVIII 452} PSAMIS (aparte) Mă fripsei amar. Ce naiba am făcut cu aurul meu? BOMILKAR (cătră PSAMIS) De acuma ți se-nfundă toate planurile tale. LAIS (cătră ARIOBARSANES) El voia din cheltuiala-ți să acopere-ale sale. PSAMIS Râzi și tu, însă pe tine și mai rău te-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în care înrîurise altădată împăratul asupra lui. Pentru a intimida și a stăpâni sinodul, izbucni o răscoală și atunci episcopul Teoctist de Adrianopole observă următoarele: "Rebelii vor iestimp să întrebuințeze pe episcopi ca pe niște frigări de lemn, pentru a frige în ele pe Bekkus, au însă totodată gândirea nemărturisită de a-i arunca pe urmă și pe ei în foc". Esperiența confirmă curând după asta adevărul acestei aserțiuni. Intrând odată în curentul primejdios al responsabilității religioase și politice, nu mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Maiorescu) Este adevărat că hotărîrile importante trebuie să le iei singur, Însă decizia este mai rațională atunci cînd cineva te ajută să vezi și alte alternative. * „Dacă nu există deloc obiecte exterioare și dacă Închipuirea mea face totul, de ce mă frig atunci cînd ating focul și nu mă frig, cînd, Într-un vis, cred că ating focul?” (Voltaire) Această comparație sugestivă, folosită de Voltaire, este o pledoarie reușită pentru admiterea unei realități exterioare obiective, Însă s-au semnalat și cazuri de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
le iei singur, Însă decizia este mai rațională atunci cînd cineva te ajută să vezi și alte alternative. * „Dacă nu există deloc obiecte exterioare și dacă Închipuirea mea face totul, de ce mă frig atunci cînd ating focul și nu mă frig, cînd, Într-un vis, cred că ating focul?” (Voltaire) Această comparație sugestivă, folosită de Voltaire, este o pledoarie reușită pentru admiterea unei realități exterioare obiective, Însă s-au semnalat și cazuri de oameni cu excepționale calități eidetice, care realizează reprezentări
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
numai să facă rău, dar nici să nu mai poată trăi fără a face rău.) „Pentru Îndrumarea vieții deprinderile au mai multă valoare decât maximele, pentru că deprinderea este o maximă vie, devenită instinct și carne.” (H.Fr. Amiel) Cine s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt. (Cel care a trecut printr-o experiență de viață traumatizantă devine Într-atât de precaut, Încât vede pericole chiar și acolo unde ele nu există.) Vulpea nu se prinde de două ori În capcană
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
echilibrul asocierilor naturale dintre plante. Condiția fizică a arborilor din culturile pure este mai slabă În afara habitatului natural, iar rezistența lor la prădători scade.” și pădurea neamenajată poate fi supusă la neajunsurile reprezentate de furtuni, boli, secetă, sărăcia solului sau frig extrem, Însă fiind diversă și complexă, cu multe specii de arbori, de păsări, insecte și mamifere, este mult mai rezistentă - deci mai capabilă să facă față și să Își revină după asemenea fenomene - decât pădurile formate din monoculturi. Trebuie ferită
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
pentru care tristețea, dezolarea, singurătatea, inutilitatea, nevroza constituie note definitorii. Orașul, „abator, sanctuarul umanității carnivore” (Civilizație) sau „Oraș sepulcral, cu toamne târzii,/ Cu lungi bulevarde,/ - Grele cascade, / De melancolii” (Provincială), accentul pus pe starea autumnală: „E toamnă afară... și-i frig.../ Te caut... prin beznă te strig...” (Melodii de toamnă) trimit la motive bacoviene. Singurătatea revine în cartea de poeme în proză Omul din vis (1973), unde domină confesiunea îndurerată și invocarea ființelor apropiate trecute în neființă. „Parfumul sufletului sacru al
SANDULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]