823 matches
-
întîi, la capcanele frivolității și abia după aceea la grație. Eminescu ne-a avertizat: „Cînd, cochetă, de-al tău umăr ți se razimă copila,/ Dac-ai inimă și minte, te gîndește la Dalila”.2) De altfel, mai tîrziu „cochetă și frivolă”, devin de nedespărțit. însă conform mentalității timpului, tot ce e cochet aparține orașului, civilizației: „Dați-mi, dați-mi strada-ngustă/ Unde gustă/ Omul viața mai din plin,/ Cu trăsuri, femei cochete/ Și cu fete/ încălțate cel puțin!”, reclama, zîmbitor, Topîrceanu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
banului, ascunsă și expusă totodată, face să înflorească la Paris feeria modernității, da strălucire Parisului și subiecților săi. Capitala sfârșitului de secol lipsește ființele de naturalul lor. Frumosul este elegant, seducător, dar și periculos. Pariziana este simbolul acestei societăți aparent frivole și voit picante, pragmatice și ambițioase, a cărei viața pare facilă și plină de aventuri. Fiecare secol manifestă un interes deosebit față de întrebarea Cum ar trebui să fie o femeie adevărată? și își definește idealul feminin, concepția de dragoste și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
din miturile foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reducă tot mai mult la burgheza și la midineta, care nu sunt greu de imitat [Dash, p.148-149]. Altfel zis, Pariziana însăși devine, cu timpul, o ființă mai comună. Textele de la sfârșitul secolului al XIX-lea defaimează femeia mondenă, "oisive, frivole, inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
etc. Justine Delacy se întreabă în articolul "How French Women Go that Way and How to Handle them" [1974] de ce femeile franceze s-au eliberat atât de târziu și presupune că acest fapt se datoreaza reputației lor internaționale de jucărie frivola. Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din diverse ipostaze, din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este adesea teribil de monotona, incitând-o la lovituri de pasiuni clandestine, utilizând armele în puterea să, mai cu seamă cele ale seducției. Pariziana este femeia care nu mai resimte dragostea că o pasiune profundă și distrugătoare, ci că sentiment frivol și teatralizat. Descurajat de indiferență iubitei, Mariolle se întreabă dacă mai există femei capabile să iubească 295. Această indiferență sentimentală face parte din farmecul modern 296. Iubirea pentru Pariziana se transformă într-o luptă a ambițiilor, ca în concepția modernă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Le Signe de Maupassant, baroana de Grangerie imită o fată de purtări ușoare și se prinde în joc. O altă soție legitimă ajunge să fie plătită ca femeie de moravuri ușoare de către soțul ei, pe care il excită prin cochetării frivole: Îl est bien plus bête, quand on a une femme légitime, d'aller payer des cocottes" [Maupassant, Au bord du lit, în La parure, p.393]. Duroy ajunge la o concluzie misogina: "Toutes le femmes șont des filles, îl faut
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
perspectivă și o resuscitare a interesului față de persoana deja cunoscută 395. Pariziana, care are la dispoziție ultimele invenții ale modei, încearcă să le aplice pentru înlesnirea proiectelor sale. Alegerea și elaborarea toaletei modelează imaginea unei ființe senzuale, rafinate, cochete și frivole: "comme elles șont tentantes avec leurs toilettes claires, leurs toilettes légères qui montrent la peau" [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași, cu o interesantă teză de doctorat ("Construcția identității într-o societate totalitară. O cercetare sociologică asupra scriitorilor", publicată la Iași, la "Junimea", în 2003), care, în loc să-și plictisească, doct, studenții, se ține de chestii "frivole", cum ar fi ... literatura. De mai bine de cinci ani, de când Silviu Lupescu i-a propus să fie "autor Polirom" (după ce, în prealabil, mai publicase un volum de versuri, două de proză scurtă și unul de teatru la edituri mai
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fericite. Nu pot să nu-mi amintesc iar de faimosul clișeu care spune că politica-i curvă. Când am auzit prima oară de generația tânără de politicieni, m-am gândit imediat la el. Mi-am zis totuși, cu o convingere frivolă: „Las’ că-i bine! Curvă, curvă, dar măcar să fie tânără“. Azi nu mai sunt așa de sigur. 1. Dacă nu îl știe cineva, îl reiau aici. În anii ’50-’60, istoria științelor din Uniunea Sovietică îl prezenta ca inventator al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din timpul regimului comunist
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de un Eminescu misogin, acuzator al femeii pline de păcate: mincinoasă („Și în farmecul vieții-mi / Nu știam că-i tot aceea / De te razemi de o umbră / Sau de crezi ce-a zis femeia” - Pe aceeași ulicioară...), cochetă și frivolă (Scrisoarea V - Dalila), sau condamnată definitiv la o condiție intelectuală și sufletească inferioară (Luceafărul). Numeroase versuri nepubli 23 cate de autor au fost puse la contribuție pentru a întări această imagine „negativă”. Școala, mai ales aceea din timpul regimului comunist
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lui Zygmunt Bauman (de altfel corect) pare să descurajeze posibilitatea ca datoria elevului de a învăța să fie fundamenta pe civism, deoarece adulții au abandonat spațiul public (sau sunt pe cale să o facă), preocupați fiind mai mult de un hedonism frivol, superficial, lipsit de orizont. În mod evident, rămâne întrebarea dacă nu cumva elevii ar trebui să aleagă alt drum (acela al implicării), însă fără a se putea fundamenta datoria de a învăța algoritmul împărțirii pe responsabilitatea ulterioară de a controla
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
asociam și noi unei inițiative ecologiste lansate în 2007 în Sidney, Australia. Ceea ce e bine. Doar că nenumăratele semnalele de alarmă care s-au tras în țară și în lume din pricina a tot felul de probleme, mai grave sau mai frivole, mie mi-au tocit alarmismul. Mai rău - m-au făcut suspicios. Întotdeauna se găsește cineva care să tragă un semnal de alarmă pe lângă urechile tale. Iar finalitatea lui este una redundantă: să te convingă să tragi și tu un semnal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
suspendau lucrul. Odată ce tema era reținută, organizatorii supravegheau alegerea inculpatului și a reclamantului printre clericii cei mai spirituali sau, în general, printre cei mai buni oratori. Aceste procese-caricatură se bazau aproape întotdeauna pe o poveste despre o femeie ușoară sau frivolă, despre o soție nestatornică sau infidelă, despre un soț nestatornic sau înșelat, verva clericilor fiind inepuizabilă la capitolul moravuri sexuale. În zilele noastre, chiar și cei din domeniul justiției, nu mai pun în scenă astfel de procese. Totuși, tipicul carnavalurilor
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Valsul s-a dansat prima oară la Paris În 1178, sub numele Volta. Prima melodie de Vals Vienez datează din 1770, la Paris, fiind introdus abia În 1775 odată cu popularizarea acestui gen. În 1813 Mr. Byron condamna Valsul ca fiind frivol. În 1816 Valsul a fost acceptat și la Londra, lupta impotriva lui neterminându-se aici. Abia în 1833 o carte de bune maniere publicată de Miss Celibart permitea femeilor măritate să-l danseze. Dupa 1960 s-au purtat numeroase discuții
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
neîntrerupt de ieri până aziă, cred că foloseam lemn de fag. Dar numai uneori. Trăiam într-o regiune cu dealurile împădurite bogat. Exista un Ocol silvic cu salariați de operetă (impresia se datora mai ales uniformelor verzi și a pălăriuțelor frivole, fistichiiă și-o berărie personală, destul de frecventată sâmbăta și duminica, undeva, pe malul Siretului... Nu întotdeauna mi se aprobau „trunchiuri“. Luam atunci „grămezi“ de crengi. Ele dădeau focului un fond de trosnituri delicate, de parcă ar fi fost arși pe rug
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
povestea cu gândacul, și la Dolhasca, și la Iași... ), deci prin 1992, mă îmbibasem, timp de un an, non-stop, cu Metamorfoza, doar cu Metamorfoza lui Kafka... Deodată, ca iluminat la bilă, ca descurcat la mațe, mă izbise simplitatea, posibilitatea aproape frivolă, așa, de-a futu-i mă-sa, de kiki, de... biliard... mă năucise iminența (precum a unui infarct psihic) de-a deveni GÎNDACUL, formidabil!... de a-l urma orbește pe Kafka, ușurel, pe nesimțite, în infernala-i și mortala, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fi fost cum să scape de ei. De Godini, taică-meu vorbea cu respect și milă: despre cinstea lui, conștiinciozitatea, bunătatea, devotamentul, biblioteca plină de cărți germane și italiene legate în marochin. Îl considera victimă a dragostei lui pentru munteanca frivolă, căreia-i căzuse în mreje, pe care a vrut s-o ducă cu el pe pământul italic, dacă femeia nu s-ar fi opus din răsputeri: se pare că era dulce pe-atunci țara de baștină, Valahia turcilor, a grecilor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Maximele. Printre moraliști, numai Pascal s-a aplecat asupra dimen siunii metafizice a existenței umane ăde unde și faptul că nu observăm ca Pascal să-l fi marcat pe vreun autor de portrete). Alături de el, toți ceilalți, fără excepție, par frivoli, pentru că n-au perceput mizeria noastră, ci mizeriile noastre, suma aceasta de neajunsuri, de infirmități inevitabile și oarecare, ce nu exprimă decât un aspect al naturii noastre. Dar dacă n-au simțit răul capital, intrinsec, inerent naturii omenești, în schimb
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cazi în cursă și îi faci onoarea de a crede că a produs ceea ce n-a făcut decât să audă. Imaginația ei nu are nici o fecunditate, și spiritul cât îl are nu se poate exercita decât asupra lucrurilor agreabile și frivole: nu are nici coerența, nici rigoarea necesară pentru ceea ce reclamă raționament. Conversația ei e facilă și are tot farmecul francez și grația franceză. Nici înfățișarea ei nu este a unei străine: este distinsă fără a avea ceva deosebit. Un singur
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-l către reflecțiuni de care se teme și, printr-o glumă, caută să scape de ceea ce simte. O mulțime de împrejurări l-au făcut să se înconjoare de oameni depravați sau ușuratici, care l-au încurajat să facă nenumărate lucruri frivole; societatea acestor oameni îi este comodă, pentru că îl scapă de gânduri; dar nu-l pot salva de un plictis pro fund, care îi trezește o nevoie imperioasă de a participa la treburi importante. Treburile acestea nu-l obosesc, pentru că nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
să-și transforme trândăvia în capodoperă, probabil că se înșela vorbind de nevoia de a te lepăda de timp: nu birui timpul decât dacă ești în stare să creezi lucruri mai puternice decât moartea; prin îndeletniciri fără viitor, prin distracții frivole, nu ucizi timpul: îl irosești. Intrat în guvern la recomandarea Doamnei de Staël, care i-a obținut numirea de la Chénier, Domnul de Talleyrand, pe atunci foarte sărac, s-a reîmbogățit de cinci sau șase ori: prin milionul pe care l-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asupra aceluiași om, se contrazic în mod scandalos. Nu cred în depunerea manuscriselor sale în Anglia; pretinsul ordin ca ele să nu fie publicate decât peste patruzeci de ani mi se pare o scamatorie postumă. Leneș și fără cultură, natură frivolă și inimă inconsistentă, prințul de Bénévent se glorifica tocmai cu ceea ce ar fi trebuit să-i umilească orgoliul: cu faptul că rămânea în picioare după căderea imperiilor. Spiritele de prim rang care fac revoluțiile dispar; spiritele de rangul al doilea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]