669 matches
-
jumătate de experiență istorică nu ar fi introdus în discuția noastră publică decît glose, note de subsol și variațiuni pe aceleași teme ale întîlnirii cu modernitatea"29. Aceeași obsesie a identității leagă generații și secole, solidarizîndu-le într-un fel ce frizează anacronismul. Abia dacă se îngăduie și alte discursuri identitare, ceva mai aproape de viziunea contemporană. Disputele din ultimii ani ilustrează într-un fel continuitatea unei mai vechi lupte între spiritul europenist al deschiderii totale și naționalism, ca expresii ale unei limitări
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Afganistanului în 1979. Democrațiile populare vor urma acest exemplu pentru a se putea opune URSS la nevoie și pentru a ilustra spiritul de independență al comuniștilor locali, cum ar fi Enver Hojda în Albania și Ceaușescu în România. Dictatorul român frizează excelența în acest registru, cu scopul de a-și sprijini politica de distanțare față de Moscova și de apropiere față de occidentali, de a flata populația majoritară de viță românească propriu-zisă și de a pune pe o poziție subalternă minoritatea ungară a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
unei inteligențe în mișcare, orice Desperado alunecă spontan în nemărturisibilul făcut public. Fie că e vorba de gânduri tabu, care sunt dezvăluite cu brutalitate masochistă, fie că descrierea vieții fizice câștigă în exactitatea redării până ce e pe punctul de a friza vulgaritatea, sinceritatea absolută e o manieră Desperado. Pentru a mima cât mai fidel realul, autorul dă năvală în arsenalul de interdicții. Limbajul pe șleau face textul să fie incisiv. Ceea ce fără un program estetic ar putea cădea în pornografie devine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea. "E de neiertat să distrugi imaginea cuiva despre sine de dragul adevărului ori al unei alte abstracțiuni." Realul izvorul literaturii e un ocean de adevăruri contradictorii. Dreptatea și nedreptatea sunt interschimbabile, în final. Iată punctul unde inteligența vie a autoarei frizează patologicul, nebunia. La finalul oricăruia dintre romanele ei, lectorul caută certitudini și se înneacă în întrebări. Nu contează că intriga e neîncheiată; aceasta e deja o invenție depășită. Ne copleșește capacitatea romancierei de a ne popula mintea cu posibilități, cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Trianon, Marly, Fontainebleau, Saint Cloud, în saloanele în care privilegiații acestora își etalau toalete somptuoase, se distrau cu jocurile de noroc, se amuzau prin conversații, se antrenau în aventuri galante. Frumoasa blondă cu ochi albaștri, cu siluetă subțire și elegantă friza prin lux exorbitant, în locul ei preferat, Trianon de a cărui amenajare s-a ocupat personal, cu costuri mari, de două milioane de livre. Se spune că o cameră era tapetată cu diamante. În multe scrisori Maria Tereza o mustra pentru firea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost ademenită cu dulciuri și violată, s-a răzbunat alegându-și bărbați pe banii cărora trăia, nu oricum, ci în lux strident. Emblema eleganței actriței și dansatoarei londoneze erau prețioasele perle negre cu care se mândrea și cu care friza. Locuința era strident de luxoasă, cu decorații somptuoase, cu brocarduri scumpe. Se spune că buduarul era amenajat pentru scene erotice cu fantezie perversă, era decorat cu flori și oferea oaspeților un somptuos ambient muzical. Lenjeria intimă extravagantă era extrem de provocatoare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
răsfățata Corina este soția unui demnitar vârstnic care, din nevoia amorurilor multiple cu bărbați de condiții diferite și din capriciu, îl menține pe amantul său poetul îndrăgostit (autorul elegiilor) în continuă tensiune. Temperamentala Corina trăiește în lux, prețuiește cadourile costisitoare, frizează prin acceptarea relațiilor de intimitate, primejduite de cenzurile cutumiare și legice sau prin respingerea lor, stârnește suferințe și se face dorită. Poetul mărturisește că este prada lui Amor / Cupidon și își dorește îngăduința de a iubi. Torturat de pasiunea iubirii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
visare... sculpturală și delicată... sub gătelile astea se ghicea o statuie, iar în această statuie, un suflet. Era nevinovăția înotând deasupra greșelii. Fantine a primit greu lovitura "surprizei" din partea lui Tholomyès, un fanfaron superficial și vulgar, un student tomnatic ce friza prin anecdote piperate și versuri mediocre. Acesta va deveni un avocat rigid, mereu dornic de aventuri amoroase. Era îndrăgostită și însărcinată. S-a dezmeticit cu greu Fantine din "iluzia surprizei" și a plecat în orășelul Montreuil-sur-Mer. Acolo venise pe lume
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
că cele două formule sunt aproape la fel de învechite și demodate, atât una, cât și cealaltă." Totul este fals, după părerea lui Zola, în drama romantică, în care acțiunea este adesea complicată, protagoniștii puțin credibili, atât prin eroismul comportamentului lor care frizează extravaganța, cât și prin grandilocvența discursului lor. Pretinsul adevăr al romanticilor este o continuă și monstruoasă exagerare a realului, scrie Zola în Naturalismul în teatru, o fantezie care dă în exces. Cu siguranță, dacă tragedia este de o altă falsitate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și, în mod nedefinit, de bulversantele răsturnări de ierarhie pe care le aduce instaurarea comunismului. Naivitatea și buna-credință, uneori stupefiante, se ciocnesc de versatilitatea și ipocrizia socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii. Câteva piese, de mici dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
evident, funcționau antipatiile pe care scriitorul și le atrăsese din varii motive. Suferința urmașilor reia schema monografică a romanului social, înrudindu-se cu Cordovanii mai mult decât s-ar bănui. Suferința... pare o rescriere mai fericită a romanului de debut, nemaifrizând lipsa de adevăr a acestuia. Monu, protagonistul de acum, este un Lae revoltat împotriva tuturor. Conflictul și mediul sunt cele cunoscute: sistemul lumii funcționează după legi maniheiste, în care axa eroilor pozitivi (ca Monu) este contrabalansată de cea a personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
Contemporanul”, „Adevărul de Cluj”, „Cetatea culturală”, în diverse almanahuri și volume colective. A susținut două decenii emisiuni la Radio Cluj. V. și-a propus să urmeze „tradiția prozatorilor realiști”. În consecință, nuvelele și povestirile lui pornesc de la fapte reale, uneori frizând senzaționalul. În Colina zorilor (1987), poate cel mai reprezentativ volum al său, se pot identifica elemente ale fantasticului (povestirea Vânătoarea), în alte proze realitatea (adormită sau poate visată) e provocată prin întrebări cărora nu li se sugerează un răspuns. Chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
piciorul zeului. Devotul Își așează ofrandele votive sau de mulțumire cât mai aproape cu putință de divinitate. Și pentru antici era limpede că Încercarea de a intra În contact cu divinitatea, În mod direct și fără experiență În acest sens, friza abuzul și ridicolul (Pliniu, Epistola, 8, 8, 5-7, pentru Clitumnus Fons). Un martor ocular, stoicul Luciusxe "Lucius" Annaeus Seneca (cca 4-65 d.Hr.), menținându-se În critica filozofică adusă cultului, descrie devoțiunea personală față de imagini și, prin urmare, aduce o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dar, după tradiție, finanțele erau controlate de Partidul Liberal. De ceea ce avea nevoie țara era un expert în finanțe de înaltă clasă, un tehnocrat. Ceea ce Vlad nu era. Personalitatea lui era incontrolabilă, gesturile lui atunci cînd lua cuvîntul în Adunare frizau ridicolul în loc să inspire respect. Cea mai puternică voce din Adunarea Națională aparținea deputaților noului fondat Partid Țărănesc, constituit în 1919, și liderului acestuia, profesorul de liceu și fostul student al lui Iorga, Ion Mihalache. Regele și regimul liberal nu aveau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ca să participe la Congresul Internațional AntiSemit, pe care rasistul ungur Gyula Gömbös și T. Eckhardt îl convocaseră în capitala Ungariei. Ținînd seama de relațiile ungaroromâne, participarea la acest congres al românilor (chiar dacă sfidînd sistemul liberal al lui Brătianu) pare să frizeze trădarea și este atît de greu de crezut pentru autorul cărții de față încît acesta a ajuns să se îndoiască de validitatea surselor sale maghiare. El confirmă totuși participarea lui Cuza și a tînărului Moța, pe baza corespondenței acestuia din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lipsei de pregătire a armatei române. Iorga era conștient de slăbiciunile regelui Carol, astfel că se ferea din calea lui "ca să nu-l mînie pe rege". Atunci cînd cineva a propus ca Antonescu să fie făcut academician (o lingușeală care friza absurdul), Iorga s-a opus ideii de dragul demnității Academiei, dar mai ales pentru că-i era teamă să nu-l supere pe rege. A intervenit pe lîngă colonelul Urdăreanu, pe lîngă profesorul Lepădatu și pe lîngă alții, explicînd că "generalul Antonescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bugetului. Decizia (luată după multe ezitări) i-a adus porecla „Maggie Thatcher Milk Snatcher”, o prefigurare a traiectoriei viitoare. Dar această imagine publică evident defavorabilă nu a fost un impediment pentru ascensiunea doamnei Thatcher - faptul că nu se sfia să frizeze și să Înfrunte nepopularitatea nu i-a dăunat În cadrul partidului, ba chiar a contribuit la farmecul ei. Iar farmecul era indubitabil. O gamă surprinzător de largă de politicieni experimentați din Europa și din Statele Unite au mărturisit, deși nu În public
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
planificării centralizate. La sfârșitul anilor ’70, Gosplan (Gosudarstvennîi Plan - Planul de Stat), agenția de planificare economică centralizată a Uniunii Sovietice, avea 40 de departamente pentru diferitele ramuri ale economiei și 27 de ministere economice separate. Obsesia indicatorilor de plan numerici friza autoparodia: Timothy Garton Ash citează exemplul „Planului economiei populare pentru cartierul Prenzlauer Berg” (din Berlinul de Est), care stipula că „Fondul de carte al bibliotecilor va crește de la 350.000 la 450.000 de volume. Împrumuturile de carte vor crește
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
condiții, desigur, de libertate reală a creației. Deci, n-am mai fost marcat de autocenzură, de, mă rog, obsesiile care mă puneau în situația să-mi scriu piesa ținând cont de niște „rigori”, de niște mentalități de cenzură, care uneori frizau absurdul. Cele două piese fac, după câte am dedus, trecerea de la etapa în care v-ați înscris până în 1989. Aveți un nou program sau păstrați linia dumneavoastră dintotdeauna? Și când spun asta mă gândesc indeosebi la ideea aceasta a cuplului
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]