24,647 matches
-
Vino vară-mbujorată/ca o fată sărutată/înflorind prin tufăriș./ Vino vară pe furiș!/ Vino vară ca o hoață/ și-mi dă iarăși chef de viață./” Vară fragedă fecioară!/ Vino vară, vino iară,/cu ploi calde și mult soare...” Natura cu frumusețile ei inegalabile, anotimpurile, fiecare cu farmecul și unicitatea lui, aducerile aminte, iubirea dintre oameni, sunt componente captivante ale cărții, care au dat naștere unui univers poetic plăcut cititorului. “Du-mă la fântâna cu ciutură” ar putea fi relevantă în acest
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
eu și tu/ până când viața toată/se va înfășura pe degetul meu/ arătător//, (Ia-mă cu tine), un poem de dragoste de o mare sensibilitate, de o mare putere de sugestie. Teluricul și astralul se împletesc pentru a oferi îndrăgostiților frumusețe, candoare și protecție ca-n lirica eminesciană de dragoste. “Dacă m-ajuți să ne-ntregim așa/teluric ramul cum alcătuiește pomul,/mă veșnicesc prin tine, cât voi exista/și cât iubirea auri-va omul.” (Mă veșnicesc prin iubire). În altă
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
o voință liberă în a alege: „Ți s-a pus în față, omule, binele și răul, viața și moartea. Alege!” ( Deuteronom 30: 15)... Și fiecare dintre noi a ales...! Și scriitoarea Elena Buică a ales! A ales să scrie despre frumusețe și bunătate, despre fericire și speranță, despre faptele și întâmplările la care a fost martoră; a ales să scrie despre ceea ce gândește și despre frumusețea sufletească a oamenilor pe care i-a întâlnit de-a lungul timpului, despre încrederea în
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
dintre noi a ales...! Și scriitoarea Elena Buică a ales! A ales să scrie despre frumusețe și bunătate, despre fericire și speranță, despre faptele și întâmplările la care a fost martoră; a ales să scrie despre ceea ce gândește și despre frumusețea sufletească a oamenilor pe care i-a întâlnit de-a lungul timpului, despre încrederea în ei și în valorile perene ale unui popor înzestrat spiritual, pașnic, blând, dar prea des încercat de vitregiile unei istorii potrivnice... • „Cuvânt înainte”, care deschide
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
și în arhiființă, în arheu - partea esențială și veșnică a ființei sensibile. Poetica avatarurilor, de natură universală, inter- și supraculturală, este temeiul liricii dorcesciene - de profundă originalitate, de adâncime a spiritului și a gândirii, de anvergură artistică și de inanalizabilă frumusețe. Poetul însuși confirmă, într-un interviu, statutul de fundament al poeticii avatarurilor: „Avatarurile sunt prezente pe tot traseul poeziei mele, încă de la debut. Nicio clipă, nici măcar una, fie zi, fie noapte, nu m-am ‘distins’ și nu mă ‘disting de
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Ca o difuză negură”. “Înaintam în negură”, “... alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună” - Avatar I); - cu flacăra, sufletul și moartea (“Trece/ un lup roșu, un lup în flăcări,/ aprins,/ sub orizont, la marginea sufletului”; „Și frumusețea toată mă privește/ invers,/ din anarhica-ți moarte/ smulgându-mă” - Avatar II); - cu lumile interioare (tulburi) și cu pădurea (eterată) (“Privește-n tulburi lumi interioare/ Cu ochii verzi și reci, întredeschiși”; Dispare în pădurea eterată,/ La care nu ajunge niciun
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
sau, poetul e dovada vie a faptului că trecerea prin timp nu aduce după sine neapărat vreo pierdere, ci iată urmări unele așteptate altele revolute, dar toate într-un cuprins bine definit, conturat și expus întregii lumi. Apropierea și alegerea frumuseții Hava drept motivație dar și explicitare a excursului existențial, nu este deloc întâmplătoare, se poate vedea cum conduce spre o permanentizare a unui eu predispus la lumesc, la mistic, la real și la imaginativ. De fapt, beneficul constă miraculos în
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre fluidă frumusețe, Pictând pe aripi doar albe dimineți. Azi trupu-n care ieri amiezile-au apus Între acum și apoi se îndoaie supus. Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi în lut de tristețe. Citește mai mult S-au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Cu sunet blând prelins în trup de lutNe aduce tainic priveliștea știutăA unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut.Vibrând în noi atunci cu tinerețePluteam semeți, idei în zbor de vulturi bețiDe-a clipelor noastre fluidă frumusețe,Pictând pe aripi doar albe dimineți.Azi trupu-n care ieri amiezile-au apusîntre acum și apoi se îndoaie supus.Doar gândul mai cutează la culmile semețe, În noi dorm columbi în lut de tristețe.... XXI. ACEEAȘI ZI, ACELAȘI MÂINE, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
care să nu se lase în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur exprimate. Silvana Andrada Tcacenco își deschide larg irișii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseții, trecerea iubirii lor...// Păsările poartă-n aripi dorința lor de zbor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Căderea din măreția înălțării lor...// Iubirea este uneori doar visul trecător,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
alternativă mai potrivită pentru cunoașterea de sine. De la stabilitatea relativă în măsura proporțiilor definite de la întemeierea lumii, la libertatea aproape fără margini, colosală prin însăși definirea ei, și desigur perfectul câteodată simplu alteori complicat... În generos cuprinsul oferit de „Nemurirea frumuseții”, apare o formulă inițiatică proprie autoarei, oarecum tangentă scrierilor fundamentate nichitiene... „În inima mea mai bate o inimă,/ Da-nu se aude, da-nu se aude,/ Eu-tu se aude, eu, tu.../ O inimă clopot,/ Visare și ropot...// Din ochiul
DANIEL MARIAN DESPRE SILVANA ANDRADA TCACENCO de BAKI YMERI în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380679_a_382008]
-
Precum bunătatea clară Care a-nceput să descopere Ceea ce este înăuntru Fug după mine azi, mâine Sunt transformat în timp Prin grimase de silabe Vocea o plantez în aer Că vântul brațele peste nisip Mă-nvârtesc în jur să descopăr Frumusețea provizorie Lipită cu bucăți de amurg. NJERI Netët ikin nëpër ëndrra Ditët janë lart mbi çati Je udhëtar i dashurisë njeri... OMULE Nopțile fug prin vise Zilele sunt sus pe acoperiș Ești călătorul iubirii omule... PRUSH I FTOHTË Gjatë ritualit
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
să fim atrași tocmai de aceste “rebuturi” umane? Răspunsul este puțin mai complicat, dar în mare parte ar trebui să fie vorba despre felul omului de a fi, cel puțin din punct de vedere exterior. Fie că suntem atrași de frumusețea lor, de jovialitate, de originalitate sau de inteligență, aceste puncte forte se cumulează de cele mai multe ori într-un adevărat farmec, în fața căruia nu mai putem rezista. Ne trezim de fiecare dată puși în fața unei adevărate ispite. Poate că la urma
OAMENI ŞI OAMENI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380705_a_382034]
-
o tainică, ades, muzicalitate, poartă uneori nostalgia amintirilor cu toate etapele unei vieți peste care colbul timpului nu reușește să se aștearnă. Nu, pentru că lira-i din suflet însuflețește petrecerea către amurg, cum însuși poetul spune în poezia „E-atâta frumusețe“: „e-atâta frumusețe în fiecare vers / și-atâta bucurie în fiece cuvânt / rămâne amintirea un curcubeu neșters...“ Cartea „Târziu în cuvinte”, retrezește frânturi din propria-i viață, dar și din viața fiecăruia dintre noi, cu frumuseți trecute ori neîmpliniri punându
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
muzicalitate, poartă uneori nostalgia amintirilor cu toate etapele unei vieți peste care colbul timpului nu reușește să se aștearnă. Nu, pentru că lira-i din suflet însuflețește petrecerea către amurg, cum însuși poetul spune în poezia „E-atâta frumusețe“: „e-atâta frumusețe în fiecare vers / și-atâta bucurie în fiece cuvânt / rămâne amintirea un curcubeu neșters...“ Cartea „Târziu în cuvinte”, retrezește frânturi din propria-i viață, dar și din viața fiecăruia dintre noi, cu frumuseți trecute ori neîmpliniri punându-ne în situația
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
în poezia „E-atâta frumusețe“: „e-atâta frumusețe în fiecare vers / și-atâta bucurie în fiece cuvânt / rămâne amintirea un curcubeu neșters...“ Cartea „Târziu în cuvinte”, retrezește frânturi din propria-i viață, dar și din viața fiecăruia dintre noi, cu frumuseți trecute ori neîmpliniri punându-ne în situația de a rămâne o clipă țintuiți locului, apoi întorcându-ne privirea către începuturi. Cuvinte pline de încărcătură emoțională, vin să dea la o parte vălul timpului, reamintind, așa cum spune și poezia „Mai am
NOSTALGIA AMINTIRILOR ÎN POEZIILE LUI IOAN VASIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380714_a_382043]
-
întreaga ființă a poetei: “Un nu știu ce s-a furișat în leagăn/ Purtându-mă-ntre ceruri și pământ/ Și mi-a pecetluit vremelnicia/ Cu arderea-ntruparii în cuvânt” (Ca o povară) Poeziile sale sunt ca o înălțare a ființei, sunt trăiri în frumusețea și în truda cuvântului scris: “Din ierburi sălbatice și culori/ Am împletit cununi de apă vie/ Punând pe frunte și la cingători/ Cuvintelor parfum de iasomie.// Bolovănișul l-am greblat în gând/ C-o mângâiere dusă la ispită,/ Am pregătit
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
tare din păduri de dafini/ Și măreția mândrului molid.// Îți sărut tâmpla, zână mea cea bună,/ Din cartea fermecată cu povești.../ Potir de crin e sufletul tău, mamă,/ Ivit în dimineți dumnezeiești.” (Ploaie caldă) In poezia sa, natura îmbracă haina frumuseții câmpiei de care se simte legată prin naștere, florile sunt cele ale câmpului din care face parte însăși poeta, iar puritatea și frumusețea florilor de cais sau cireș par că aduc miresme din adâncul fiiniței sale. Maniera clasică a versurilor
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
crin e sufletul tău, mamă,/ Ivit în dimineți dumnezeiești.” (Ploaie caldă) In poezia sa, natura îmbracă haina frumuseții câmpiei de care se simte legată prin naștere, florile sunt cele ale câmpului din care face parte însăși poeta, iar puritatea și frumusețea florilor de cais sau cireș par că aduc miresme din adâncul fiiniței sale. Maniera clasică a versurilor conferă o prospețime aparte, farmec și muzicalitate. Versurile devin un cântec sublim, răsună ca o melodie caldă, suavă, lină, care pătrunde în fiecare
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
toate deodată spre desfătarea privirii, pe când cele galben verzui păreau niște pete de lumină în ziua mohorâtă și ... XXVIII. OCHIUL CURAT, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015. Curățește-mi ochii să văd cu ei, Frumusețea verii, florile de tei, Curcubeu boltit colorat pe zare, Răsăritul lunii, asfințit de soare. Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Florile de câmp din lanul de secară, Grăul copt în holde să-l văd aurit, Unduind ca marea când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
rămână doar ce-i frumos și bine. Viersul meu să fie apă cristalină, Zămbetul deschis, privirea senină, Fapta înțeleaptă, trupul potolit Și câțiva dusmani să-i am de iubit.( de ... Citește mai mult Curățește-mi ochii să văd cu ei,Frumusețea verii, florile de tei,Curcubeu boltit colorat pe zare,Răsăritul lunii, asfințit de soare.Ploaia mănoasă căzută-n zi de vară, Florile de câmp din lanul de secară,Grăul copt în holde să-l văd aurit,Unduind ca marea când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
dezinvoltură. La o primă impresie, ai crede că vorbele lui sunt niște picanterii, îți pare că se joacă cu propria sa umbră, dar treptat observi că tot ce spune are substanță, are trimitere la esențe. Trăiește mereu clipa sub botezul frumuseții, cu o nestăvilită dragoste pentru oameni împletită cu o înțeleaptă înțelegere a diversității umane, daruri cu care a fost pe deplin înzestrat. Cum era de așteptat, cu toții l-am sorbit din priviri. Ne-a cucerit efortul sau nestăvilit de a
ÎNTÂLNIRE CU ACTORUL FLORIN PIERSIC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380718_a_382047]
-
-mă să-mi continui drumul vieții! Sărută-mi soare buzele rumene... Cu razele tale fierbinți, Și ajută-mă să spun cuvinte sincere și înțelepte! Sărută-mi cerule senin ca apa mării... Ochii triști și înlăcrimați, Și ajută-mă sa văd frumusețea oamenilor! Sărută-mi apă trupul însetat de iubire... Cu apa ta limpede precum cleștarul, Și ajută-mă să fiu frumoasă la trup, minte și suflet! Sărută-mi Doamne sufletul... Și ajută-mă să fiu IUBIRE, Iubire pentru toata creația TA
SĂRUTĂ-MĂ... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380761_a_382090]
-
primește până când este pregătită spre a fi modelată... Poate că orice și oricine pe lumea aceasta, atunci când vrea să strălucească, trebuie să treacă prin niște stări de genul acesta... Și mă gândesc că numai suferința poate să scoată la iveală frumusețea, puritatea, sublimul... Poate că undeva Dumnezeu mă consideră și pe mine o pepită încă neșlefuită, care are nevoie de o doză de suferință pentru a începe să strălucească... Poate că fiecare dintre noi avem nevoie de diverse experiențe, pentru ca să scoatem
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
drag colegul, Și-a sa lucrare cu iubire, Vedeți ce minunat vă e? Nu-l mai priviți cu-atata ură! Încurajați-l chiar de-i slab, În viitor va învăța, Cum să picteze sau să sculpteze, Cum să creeze o frumusețe! Adu-ți aminte și de tine, Când ai făcut prima lucrare, Sigur n-a fost o capodoperă, Însă era o mare realizare! Și-a fost cineva acolo, Care-a crezut sincer în tine! Te-a sfătuit și îndrumat, Cum să
LUMEA ARTEI, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380782_a_382111]