898 matches
-
oculomotor comun până la paralizia completă a musculaturii extrinseci a ochiului, deficit de sensibilitate pe ramura I (oftalmică) a nervului trigemen ipsilateral, tulburări psihice și neurologice în faza tardivă (puerilism), crize de epilepsie focală, stări onirice sau crize uncinate, sindrom piramidal frust controlateral și sindroame infundibulotuberiene. 1.b.3.2. de treime mijlocie, determinând tulburări oculare - atrofie optică primitivă unilaterală, Sindrom FOSTER-KENNEDY, halucinații olfactive sau gustative, hemipareză, hiperostoze la acest nivel. 1.b.3.3. de treime externă, care are două variante
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
mai ales în sine însuși. în filmul lui Pintilie, Caragiale trece prin Mateiu, pivnița din prima secvență (de altfel totul pare filmat sub pămînt) este o aluzie la adevărații Arnoteni, noblețea decăzută a acestora prăbușindu-se în țigănia cea mai frustă: o văgăună (a sufletului) unde se joacă în orăcăieli de danci conțină, unde pe cuptor zac puradele în păsărică goală, unde totul te face să simți duhoarea irespirabilă de țuică, slin și urină. Violența și obtuzitatea scenei îngustează câmpul de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și subția sîngele Îngreunat după alimentația greoaie de iarnă. Poemul, care are elemente de recuzită urbană, piața și donatorii, ar putea fi și un sneryu. Kireji-ul și kigo-ul Îl recomandă totuși ca haiku. La fel ca și ironia care, deși frustă, este extrem de subtilă. Chiar dacă se resimte În el o amară critică socială, autorul nu vituperează la modul imprecației politice, de obicei, cu cît mai țipătoare cu atît mai stîngace și mai vulgară (cel puțin pentru un haiku). Cine stă la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
un pamflet oarecum depolemizat. Pamfletul arghezian, crede Călinescu, își depășește intenția și devine până la urmă "curată poezie a mișcării de invectivă", asemănătoare celei create de Eminescu și Victor Hugo. Citit arghezian, adică pe dedesubt, prin nodurile judecăților, Călinescu expune, oarecum frust, felul în care pamfletul lui Arghezi devine literatură. După cum, prin comentariu și argumente poate irefutabile, ar fi fost mult mai multe de spus în marginile acelei ipoteze (cu adevărat provocatoare) formulate de Nicolae Balotă: în opere precum Icoane de lemn
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a anti-subiectului, ca o evidență a prezenței acestuia în text. Spuneam că doar aparent i se atribuie un statut de egalitate, în spațiul normat al polemicii, pentru că, în esență, polemistul recurge la fel și fel de tertipuri, mai puțin violența frustă, necenzurată (proprie pamfletarului), pentru a-și învinge adversarul. Descriptivul e, în discursul polemic, indisociabil de narativ, având rolul, după J. M. Adam, "de a asigura funcționarea referențială a povestirii și a-i da ponderea unei realități"79. Prin secvențele descriptive
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
predispoziție transpare frecvent la nivelul discursului publicistic, imprimându-i anumite caracteristici formale, pe care ne propunem să le investigăm. 4.2.2. Bătaia ruptă din rai. Există, la Arghezi, o preocupare obsesivă de a face din încăierarea fizică, din violența frustă a gestului necontrolat, spontan, atât de discordant în raport cu statutul de intelectual pe care se presupune că îl are scriitorul, politicianul etc. subiect propriu-zis al discursului sau doar pretextul dezvoltării acestuia în baza unei analogii, sugerând intenția aplicării unui corectiv radical
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
iar pamfletarul se mișcă în spațiul organizat și normat al polemicii literare, injuria, blestemul, ocara sau batjocura își pierd eficacitatea. Noul arsenal strategic mizează, așa cum am văzut, pe cu totul alte arme: ironia subtilă, diasirmul, parabola persiflantă, umorul absurd sau frust, portretul ridicol sau scenariul burlesc ș.a. care, aglutinate argumentației punctuale, creează un discurs unic, atemporal prin originalitate. În acest sens, e edificatoare însăși viziunea lui Arghezi privind polemica: În războiul cu pușca, materia se isprăvește și fără gloanțe în cartușieră
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
O observație de ansamblu se impune: publicistica pamfletară caragialiană și cea argheziană, deși exploatează cele mai importante categorii ale comicului, recurg la paradigme diferite, care joacă rolul de modalități comice dominante: parodia, pastișa, improvizația la Caragiale; ironia, grotescul și umorul (frust, burlesc, negru etc.) la Arghezi. Creatorul "lumii ca bâlci" își concepe în mare parte textul publicistic uzând de o formulă discursivă cu totul originală la acea dată, și anume integrarea unor elemente de stil și de limbaj aparținând sferei non-literare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci și în proza publicistică, unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al cotidianului parodiat, care mizează pe "întregul sistem de fenomene extraliterare convertibile într-un univers artistic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu întâmplător. 107 S-ar putea crede că întregul fel de a vorbi al lui Ahile este deductibil din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și este. Dar acest lucru e departe de a duce la un stil frust și rudimentar. Dimpotrivă, vorbirea lui Ahile abundă în particularități specifice, dintre care unele sunt mai degrabă surprinzătoare. Singularizându-l printre toți eroii prin tot ce este și ce face, Homer i-a dat lui Ahile un stil al expresiei care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și nu întâmplător. S-ar putea crede că întregul fel de a vorbi al lui Ahile este deductibil din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și este. Dar acest lucru e departe de a duce la un stil frust și rudimentar. Dimpotrivă, vorbirea lui Ahile abundă în particularități specifice, dintre care unele sunt mai degrabă surprinzătoare. Singularizându-l printre toți eroii prin tot ce este și ce face, Homer i-a dat lui Ahile un stil al expresiei care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de a converti speciile sensibile auditive sau speciile sensibile gustative în specii sensibile vizuale, observăm că simțurile externe devin inutile: la ce bun să mai percepem parfumul florilor de mai dacă acesta ar ajunge oricum să fie transformat într-o frusta imagine vizuală? Ca să nu mai pomenim de situația de-a dreptul îngrozitoare în care s-ar afla gurmanzii, care nu s-ar mai putea bucura de aromele diferitelor supe sau fructe de mare pentru că acestea ar fi transformate în simple
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este tocmai potrivit pentru telemea ori burduf, care s-ar potrivi mai bine la începutul mesei, conform obiceiului românesc) și în această listă se poate citi strădania de a civiliza, de a franțuzi (mai ales prin nume) bucate altminteri destul de fruste pentru papilele gustative occidentale. Uneori acest efort naște preparate culinare cu denumiri amuzante, cum ar fi „epure de Sighișoara à la Bucureșteanca“ (nu vom condamna intenția de fuziune interregională, care ar trebui chiar stimulată, dar pomenirea dublei proveniențe, una a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dramatice ale lui Tudor Arghezi, Teodor Mazilu și mai cu seamă, inedita dramaturgie a lui Marin Sorescu. În privința celui dintăi, piesele într-un act de tipul Neguțătorul de ochelari (1928), Interpretări la cleptomanie, Patriotul, ilustrative pentru un comic al absurdului frust, găzduiesc hipotextul caragialian, dar anticipă meritoriu și procedee vădit ionesciene. Astfel, nonsensurile debitate de Acuzatul din Interpretări la cleptomanie, amintesc de prelucrarea caragialiană a snoavei populare din Minciună. Se știe că aici flăcăul cel isteț reușește să doboare "jumătatea de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ecuația etajelor culturale simultane, conform căreia o cultură întreține în același timp mai multe grile culturale de comportament, actualizând-o pe cea de care tocmai are nevoie pentru a răspunde unui stimul extern (civilizația nefiind generată în detrimentul a ceea ce e frust ori natural, ci în complementaritate cu el, cum erau de părere Georges Devereux și apoi Eli Sagan), autorul identifică două straturi ale eroicului. Primul ar fi cel stihial, întunecat, daimonic, thanatic, funerar, anterior celui luminos, civilizator, și mai puternic decât
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fac, unde să mă uit, mie Îmi place să privesc omul În ochi când stau cu el de vorbă“, „Pe urmă“, continuă,” turbează toți pentru formula aia a ta drăcească «Degeaba trăiești!Ă, pe care o arunci sec ca o frustă de bici; mai bine ar suporta să-i bați, decât să le spui așa ceva În fața celorlalți!“. Au desigur tot dreptul să se simtă jigniți, dar nici eu nu am timp să mă prefac, să mă ascund sub tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În toate - și În vârstă, și În sentimente - și mă ajută să fiu degajat de acea timiditate ce mă rigidizează În momentele cele mai intense ale vieții mele) din cauză că mi-e frică să nu stric, cu un gest de familiaritate frustă, o stare de puritate refrigerentă, ce s-a țesut Între noi În mod spontan, de când ne-am descoperit cu priviri la fel de complice, În dorința lor secretă, În biserica de la Clocociov. Te-am văzut atunci atât de surprinsă, În pulberea fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care știe că e personaj și trebuie să-și controleze gesturile și ținuta În fața cititorilor, pentru a ieși Înaintea lor În haina de duminică; mai artificial, mai sobru, supraveghindu-se, retezându-și orice pornire naturală; nu poate să folosească limbajul frust, uzat În mod cotidian, Încearcă să-și caute cuvintele, să fie ponderat În gestica mâinilor ce participau la discurs cu aceeași vervă ca și vocea, adeseori comunicând chiar mai mult decât aceasta. Ce se Întâmpla? Îi spusesem lui E. că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
năstrușnică, dominată de acel tors al arabului de argint, care-i tresărea între dinți. -...Toate acestea le par unora o prostie, fiindcă animismul e confundat cu oricare alt mit rudimentar, neevoluat, grosolan, sălbatic, cufundându-l în dispreț ironic și în frustă suficiență. Dealtfel,... Profesorul observă, în fine, privirea de dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Forța unei astfel de muzici, transformativă la nivel sufletesc și ideatic, transportă receptorul într-o lume necruțătoare, problematică, în care nu te poți ascunde de propriile trăiri, în care ești obligat să te privești în oglinda vie ce-ți dezvăluie frust cei doi poli ai existenței: ambiția în opoziție cu iubirea. Condiția esențială pentru a reuși o astfel de călătorie spre interior? O interpretare magistrală, așa cum ne-a fost dat să auzim în seara de 15 septembrie 2013, la festivalul Enescu
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Să ne elibereze. Să ne ajute să ne cunoaștem și să ne rezolvăm viața, ce mai!... Dialoguri absurde, frînturi de fraze aberante, lipsite de sens, inhibiții, droguri, întîmplări fel de fel, vinovății, obsesii, slăbiciuni, frici conviețuiesc într-un text special, frust, dur, dar foarte puternic pentru mine. Ceva în același timp obișnuit și neobișnuit. Și ca scriitură, și ca situație, și ca limbaj scenic, vizual bine susținut de scenografa Alina Herescu, exact. Toate duc drumurile duc la sex. Pervers, parșiv, devorator
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
mică și albă din sat / așa simplu, cum ar vrea un copil bun o jucărie” - e afirmată decis: „Vreau să rătăcesc dincolo de mâhniri”. Iar acest „dincolo” e ținutul (evocat și mai târziu în creația sa) copilăriei ca spațiu al existenței fruste, elementare, păstrând ceva din prospețimea unor „priveliști” ale lui Fundoianu: Vino, vom merge la Soveja în munți. Acolo, trecutul meu ca într-un cufăr vechi o haină albă. Zarea e cu brazi și pe sânul munților oile - salbă. Peste priveliște
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de inadaptarea izolatului aspirând la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația și neliniștile lui, textul alunecă pe nesimțite către spații în care, în chiar miezul acesteia, mai poate fi întâlnită natura frustă cu prospețimile ei telurice, „reabilitate” pentru discursul liric modern, ca un contrapunct necesar. Noul Ulise cutreieră, de pildă, piețele de legume, pictate cu o pastă flamandă, într-un specific regim al interferenței regnurilor, punând într-o ecuație nouă elemente ale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
transcrisă, bunăoară, în desenul grațios al mult citatului poem Privește: Ce mlădios e piciorul asinului ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare în mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată însă în alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / în acest glas străveziu ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dintre exemplele cele mai caracteristice îl oferă, în acest sens, debutul primei secvențe din Ulise, închinată „veacului mediocrității”, unde închiderea în „mucegaiul birourilor” apare situată în contrast net cu libera mișcare într-un spațiu elementar, al contactului direct cu lumea frustă a naturii, sau în opoziție cu visele, cu alții agenți eliberatori: „nu mai vânăm ursul sur prin munții americii / brațele noastre nu mai sângeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne închidem în mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]