739 matches
-
o particularitate caracteristică comportamentului celui frustrat. Nivelul la care se va desfășura „fenomenul frustrației”, - preponderent în plan subiectiv, egocentric, sau în cel obiectiv, de înțelegere reciprocă și cooperare, - depinde în mare măsură de capacitatea celui frustrat de a examina „situația frustrantă” din unghiuri de vedere diferite, pe baza unor procese de interpretare realiste, care să permită evaluarea în sens obiectiv a naturii evenimentului frustrant. Ultimul plan, implică un grad de maturizare afectivă, de „decentrare” personalității și capacitatea de transpunere în sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de înțelegere reciprocă și cooperare, - depinde în mare măsură de capacitatea celui frustrat de a examina „situația frustrantă” din unghiuri de vedere diferite, pe baza unor procese de interpretare realiste, care să permită evaluarea în sens obiectiv a naturii evenimentului frustrant. Ultimul plan, implică un grad de maturizare afectivă, de „decentrare” personalității și capacitatea de transpunere în sistemul normelor sociale și etice. Capitolul V Frustrația în procesul de integrare socială a personalității∗ Adaptarea reprezintă, la scară umană, un proces complex care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și reducerea consecințelor unor frustrări severe și repetate, cât și pentru sporirea gradului toleranței individuale la frustrare. 1) Tulburările de afectivitate formează una din cauzele importante ale perturbării evoluției normale a integrării sociale și profesionale, a apariției situațiilor conflictuale și frustrante în raporturile cu semenii. Stările de dereglare a „afectivității”, de tipul: labilitatea emoțională excesivă, hipermotivitatea, reacțiile depresive cronicizate, sentimentul inferiorității, ambivalența afectivă, atitudinile infantile (stările de imaturitate afectivă), fenomenele obsesive-fobice etc., afectează desfășurarea normală a relațiilor persoanei în cauză cu
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
plan acțional sau verbal, fie unul de izolare, cu elemente de simulare și disimulare). În cazul comportamentului agresiv, persoana respectivă adoptă, într-o situație conflictuală obișnuită, o atitudine ostilă disproporționată cu elementul declanșator, urmărind distrugerea fizică sau simbolică a agentului frustrant. Desigur, un asemenea mod de comportament constituie un grav simptom de neadaptare socială, de devianță, un principal factor cauzator de noi conflicte și frustrări, deoarece o astfel de rezolvare a unei situații conflictuale este în contradicție cu modelele de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
masă. Procesul de învățământ, relațiile instructiv-educative din școli, constituie baza educării calităților intelectuale și morale, a capacităților de muncă independentă și creatoare, a sentimentelor de datorie și răspundere a conștiinței valorii personale — condiții psihologice indispensabile reușitei în lupta cu agenții frustranți. Reducerea conduitelor deviate ale elevilor puternic frustrați implică modificarea stilului de viață al acestora, dezvoltarea capacităților de percepere, înțelegere și interpretare realistă / obiectivă a situațiilor contrariante și a propriilor reacții aberante față de acestea — toate acestea fiind realizate pe baza unor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
putea evita eventualele nepotriviri între procedeele utilizate și gradul dezvoltării individuale și afectiv-morale a elevilor care au trebuit să resimtă puternice sentimente de frustrare. S-a observat că reușita în folosirea diverselor mijloace de a preveni și reduce consecințele situațiilor frustrante severe este condiționată, mai ales, de participarea conștientă și activă atât a colectivităților (familiale, școlare), cât și a fiecărui subiect frustrat în parte. Contribuția colectivului, în acest sens, poate fi exprimată fie prin mărirea răspunderii și solidarității colective (educarea în
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acești factori de ambianță sporesc încrederea elevului în forțele proprii, în colectivul în care trăiește și se dezvoltă, reduc insatisfacțiile, disconfortul, sau impresia de neajutorare și de insecuritate, în general acel fond de tensiune nervoasă care facilitează acțiunea unor factori frustranți. Dar, evitarea și atenuarea efectelor unor frustrații puternice implică și luarea unor măsuri de protecție individuală, destinate sporirii rezistenței și toleranței individuale la frustrare, între care menționăm: a) Cunoașterea propriilor posibilități de reducere a tensiunii psihice și învățarea unor strategii
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
renunțe la egoism, trebuie să facă dovada capacității de a se transpune în trăirile altora, de a adopta punctul de vedere al semenilor atunci când acesta este rațional, de bun-simț; astfel de capacități facilitează realizarea unei analize obiective, lucide, a „situațiilor frustrante”. Nevoia noastră de realizare, de aprobare, de prestigiu nu poate fi satisfăcută fără a ne întreba ce anume așteaptă ceilalți de la noi și fără a acorda, la rândul nostru, înțelegere și afecțiune celor de care suntem legați prin scopuri comune
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
am văzut în capitolele precedente, de diferite însușiri ale personalității (ex. capacitate interpretativă, aspirații, putere decizională, particularități afective și temperamentale etc.), psihoprofilaxia „frustrației” presupune educarea personalității în ansamblu. Mai precis, terapia „frustrației” trebuie să pretindă atât acțiunea asupra condițiilor / situațiilor frustrante, pentru a le atenua influența, cât și pe cea asupra personalității celui frustrat, pentru a-i reduce gradul vulnerabilității la frustrare și a ridica pragul toleranței individuale la aceasta, prin cultivarea unor calități de voință și de caracter (ex. încrederea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
convingerilor proprii), cât și cerințelor morale și juridice ale comunității. Capitolul VI Fenomenul frustrației din perspectivă psihopatologică Reacția omului la „frustrare” este determinată, așa cum am văzut în capitolul IV al lucrării de față, de o serie de particularități ale „ situației frustrante”, dar mai ales de unii factori psihici interni, între care trăsăturile relativ stabile ale personalității pot impune formarea chiar a unor „stiluri adaptative” la acțiunea unor agenții conflictuali și frustranți. Ne propunem să ilustrăm, în continuare, această idee prin urmărirea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lucrării de față, de o serie de particularități ale „ situației frustrante”, dar mai ales de unii factori psihici interni, între care trăsăturile relativ stabile ale personalității pot impune formarea chiar a unor „stiluri adaptative” la acțiunea unor agenții conflictuali și frustranți. Ne propunem să ilustrăm, în continuare, această idee prin urmărirea felului cum, de exemplu, trăsăturile specifice unor personalități „obsesive”, sau „megalomanice”, structurează anumite modalități de răspuns la frustrare, comparativ cu posibilitățile de răspuns ale unor personalități „flexibile”, permeabile pentru idei
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ficțiuni, care inversează situația reală; pentru realizarea ei vor fi mobilizate toate resursele sufletești. Când se acționează asupra cauzelor inferiorității, compensarea este reală iar sentimentul de inferioritate dizolvat. Dar există și situații când, din motive subiective sau obiective (condiții speciale frustrante, de exemplu) nu se poate acționa decât asupra efectului (sentimentul de inferioritate). Atunci vom avea de a face cu o pseudo-compensare: mijloacele ei sunt imaginar-subiective, nu obiective; sentimentul de inferioritate nu este dizolvat, ci împins în inconștient”. „Sentimentul de inferioritate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aceste trăiri, de a adopta punctul de vedere al celor din jur atunci când acesta este just. Închiderea în sine, egocentrismul psihologic, atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, creează condițiile apariției unor situații conflictuale și frustrante în raporturile între indivizi și în relațiile între individ și comunitatea în care trăiește. Conștientizarea importanței atât a scopurilor și motivațiile individuale, cât și a aspirațiilor și a trebuințelor societății și ale umanității, adică înțelegerea a ceea ce ni se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nu face nici o deosebire semantică între termenii: „frustrație” și „frustrare” (vezi dicționarul menționat, p. 474). De altfel, folosim termenul de „frustrație” ca termenul cel mai general, care curprinde cele trei elemente componente ale procesului de frustrație: 1) cauza, sau situația frustrantă; 2) starea psihică de frustrare, care constă din trăiri specifice, cauzate de privațiune, 3) reacțiile comportamentale la frustrare, care pot fi imediate, amânate și de durată. Asupra câtorva din aceste teorii emise de N.R.F.Maier, T.M. Franch, Nina Bull, J.
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
-și exprima ideile. La fel de bine asta poate să apară ca fiind un semn al lipsei de respect pentru ascultători, al căror creier se proiectează automat - chiar inconștient în continuarea discursului, pentru care consumă energie neuronală. Întreruperea muncii de anticipare este frustrantă. De aici și necesitatea de a folosi cu moderație întreruperea cuvântului, mai ales în cazul în care urmărirea discursului devine și mai frustrantă deoarece interlocutorul răspunde pe lângă întrebare sau avansează idei absolut neinteresante. Pentru mai multe informații Beeman, M.J., Bowden
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
proiectează automat - chiar inconștient în continuarea discursului, pentru care consumă energie neuronală. Întreruperea muncii de anticipare este frustrantă. De aici și necesitatea de a folosi cu moderație întreruperea cuvântului, mai ales în cazul în care urmărirea discursului devine și mai frustrantă deoarece interlocutorul răspunde pe lângă întrebare sau avansează idei absolut neinteresante. Pentru mai multe informații Beeman, M.J., Bowden, E.M. (2000), „Right and left hemisphere cooperation for drawing predictive and coherence inferences during normal story comprehension”, Brain and Language, vol. 71, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
pus într-așa o situație!” sau „Mă bucur că nu trebuie să mă ocup de chestii din astea”. Ambele afirmații subliniază respectul pentru poziția lui, fără a-i comenta decizia. încearcă să fii un bun coechipier Nimic nu e mai frustrant pentru un șef decît ca un membru al echipei sale să tragă chiulul sau să nu se împace cu ceilalți. Dacă echipa nu funcționează bine ca întreg, iar șefului i se pare că tu ești sursa problemelor, radarul lui va
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
fac într-un mod extrem de răsunător. Fie că este vorba despre o idee a ta sau despre o poveste a unui succes personal, în momentul în care șeful tău se laudă în fața tuturor cu faptul respectiv, devine un erou. E frustrant cînd îl vezi avansînd în ierarhie pe baza meritelor tale. Chestiunea devine serioasă atunci cînd începe să-ți afecteze șansele de a fi premiat sau promovat. în opinia mea, cea mai bună abordare a Hoțului de merite este cea directă
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
unei mulțimi. Fiecare speră să găsească iubire, bucurii și înțelegere în viață. Atunci când ne dezvăluim asemenea sentimente altora, îi încurajăm să se identifice cu noi și să ne împărtășească, la rândul lor, propriile sentimente. Pe ' deasupra, prin autodezvăluire evităm strategia frustrantă și capitulardă, care constă în a spera că alții vor aprecia sentimentele noastre, deși niciodată nu le-am spus care sunt acestea. CUM PUTEM TREZI INTERESUL ALTORA PENTRU DEZVĂLUIREA PROPRIULUI NOSTRU EU Faptul de a ne împărtăși celorlalți într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
violente ale tensiunii acumulate și la o îndepărtare emoțională sporită, așa cum s-a întâmplat cu Steve și Beverly. A nega din capul locului totul constituie un al doilea mod de a răspunde defensiv la observațiile critice. Negarea poate fi tot atât de frustrantă și dăunătoare ca și evitarea criticii, așa cum vom vedea din scenariul următor. VICKI. Allan, știu că ți-a rămas inima la acel RX7, dar nu re putem permite să-l cumpărăm. ALLAN: Pe naiba, nu putem să-l cumpărăm! Când
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
Astfel, după cum am menționat mai sus, pe parcursul unui singur an în patru școli au fost mediate 298 de conflicte, ceea ce, în mediu, constituie aproximativ 10 conflicte pe lună într-o școală. Am putea indica mai multe cauze ale acestei situații frustrante. Toate acestea au influențat deschiderea copiilor de a se adresa la mediatori. I. Una din cauze ar fi cultura soluționării conflictelor De exemplu, pentru mulți băieți apelarea la mediere însemna să demonstrezi că ești slab si că nu poți să
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3133]
-
nu sunt doar școlari, iar insistența pe școală și profesori nu poate fi considerată un "întreg pedagogic", dimpotrivă. Pur și simplu, o repetăm, există o condiție de posibilitate pentru extinderea acțiunilor eficace, pe un plan comunitar. Concluzie: refuzul neputinței E frustrant să scrii despre posibilitățile de acțiune împotriva violenței. Fiindcă lumea așteaptă întotdeauna ceva nou, un miracol, o rețetă. Iar așa ceva nu există. Nici vreun program magic, nicio politică absolută. Autorul nu poate decât să dezamăgească, dacă nu cumva se vrea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
plastică). Colectivul medicilor de la Spitalul Titan a devenit o clinica separata iar șeful clinicii a fost Prof. Dr. Florin Isac - șef de lucrări în acel moment. Pentru toți medicii plecați din Arhitect Ion Mincu perioada 1990-1993 a fost dificilă și frustrantă - activitatea medicală se desfășura în condiții improprii, la un spital care nu avea uzanța urgențelor, îngrijirea pacienților cu arsuri -activitate medicală consumatoare de fonduri - era grevata de dependența financiară, autoritățile promiteau un nou spital în clădirea unde funcționase oncologia în
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
Hamburg, 157 (1922), sau Gesammelte Werke, Springer, Berlin,1935, p. 188] Ce este fizica? Fizicianul este interesat să descopere legile naturii neînsuflețite. Pentru a înțelege această afirmație, este necesar să analizăm noțiunea de "lege a naturii". Lumea din jurul nostru este frustrant de complexă, și cea mai evidentă dovadă este faptul că nu putem prevedea viitorul. Deși anecdotica atribuie doar optimistului afirmația că viitorul este incert, în acest caz optimistul are dreptate: viitorul este impredictibil. După cum remarca Schrodinger, este un miracol că
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
Chiar dacă ești un adept înfocat al acestei unelte, cineva care vine cu un buldozer va avea asupra ta un avantaj uriaș, și nici nu va avea nevoie să fie la fel de talentat cum ești tu. * Să faci cercetare în matematică este frustrant, și dacă a fi frustrat este ceva cu care nu te poți obișnui, atunci poate că matematica nu este ocupația ideală pentru tine. De cele mai multe ori te afli în blocaj, și dacă nu este cazul tău, atunci ori ești excepțional
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]