1,190 matches
-
cu variații - ale dispoziției; - ale activității (labilitate); • agitați; • heteroagresivi și autoagresivi; • emotivi, inhibați; • cu comportament - fobic; - obsesional; b. Nivelul relațional cuprinde copiii: • indiferenți; • intorși spre sine (introvertiți); • izolați; • opozanți; • dependenți; • revendicativi (afectivitate); c. Nivelul social cuprinzând copiii: • cu manifestări delincvente; • fugari. Tulburările comportamentale, (din punctul de vedere al managementului clasei de elevi acceptate ca fiind abateri comportamentale), nu pot fi înțelese decât prin raportarea la dezvoltarea bio-psiho-socială a copilului. Totodată ele nu pot fi izolate de mediul socio-familial de viață al
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să-l facă fericit, Și neputînd găsi-o, În vreme ce-o dorește, În negura mîhnirii mai mult s-a rătăcit, Întocmai ca o luntre ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Încă p-al vieții autor, Făcînd ca să se uite durerea ce dărîmă!” și efectul ei este desfătarea care șterge contururile aspre ale lumii. Desfătător, cu efecte purificatoare este și tabloul cu delfinii care Însoțesc, Într-un joc nebunesc, pe Îndrăgostiții fugari: „Iar delfinii sprinteni trec ușori prin valuri urmărind caiacul și al lor amor”. Imagine superbă ce ne face să uităm stîngăciile versului, răsturnările acelea de topică atît de ridiculizate de comentatori. Marea este un element euforizant. Înspumată sau lină, ea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubește o scită „dulce ca un vis” și ursita rea i-a prezis că soarele dimineții, de-l va prinde, Îl va risipi Într-o rouă dulce. Ceea ce se și Întîmplă: „Pe un drum de piatră domnul Își repede Sprintenu-i fugar; Dupe-un vîrf de stîncă draga lui Îl vede Lăcrimînd amar. — « Noapte-oprește-ți zborul! stele mîndrioare, Mai stați În eter!ă Astfel roagă Încă juna plîngătoare Căutînd la cer. Iară printre umbră o cetate-albește; El s-a bucurat. Însă, o, durere! soarele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se consultară din ochi, apoi, mecanic, o zbughiră pe ușă, înainte de a fi văzuți, coborând scările vertiginos și luînd-o la goană pe stradă, atât cât permiteau forțele lor fizice. Ioanide nu-i văzu, deoarece ferestrele deschise dădeau spre curte, iar fugarii o luaseră în direcție opusă. În apropierea casei doamnei Valsamaky-Farfara, Hagienuș, suflând greu, se opri. - Nu mai pot, domnule Suflețel, am obosit! Eu rămân aici. - Ai văzut? deschise gura abia acum celălalt, Ioanide eposedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei păstrează nostalgia atotputerniciei lor de altădată. Cât despre CFHBC, aceasta a intrat în conflict deschis cu administrația: nu numai că a obținut ca salariații ei să fie scutiți de deportare, dar nu va ezita nici să-i primească pe fugari în posturile ei, mergând chiar (dar acest lucru nu a fost demonstrat) până la organizarea unei rețele de evadare pornind din Brazzaville și urcând spre nord. Ea nega dreptul administrației de a slăbi (elita fizică selecționată de medic!) o populație care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
direct în mână sultanului, ceea ce și face. Numai că plângerea rămâne fără rezultatul scontat. „Și, fiindcă se bolnăvise și vistieriul Iordache Costache-Venin, pe care îl aveau toți cap și fiindcă i s-au tâmplat și moarte de au murit”, ceilalți fugari s-au lăsat convinși de către slujitorii domnești trimiși în urmărirea lor și s-au întors la locurile lor în țară, încercarea de înlocuire a domnului eșuând și de data aceasta. A fost ultima acțiune la care participă acești Costăchești în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
derobat printr-o nepăsare totală după ce a fost pus la Încercare. (...) Francezul, atât de departe de zei, de oameni, de animale este un sediment depus pentru o pasivă eternitate de către intelectualitatea Împietrită, minerală. Omul din popor, ferindu-se pe ascuns, fugar, aruncă un ultim sarcasm Înainte de sosirea cizmei. Burghezul pune capul În piept și se felicită preocupat. Germania va fi uluită de cucerirea făcută, de acest vid ce s-a căscat În fața ei. Ea a zdrobit ceva care era deja praf
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
au insistat pe etapele anterioare, urmărind deplasarea armatei regale sau planurile ungurilor și ale moldovenilor 112. Evoluția politicii lui Ștefan din anii următori a fost însă comprimată neinteligibil, ajungându-se în grabă la anul 1470, când domnitorul îl anihila pe fugarul Petru Aron, odată cu "opoziția boierească" pe care adversarul său o susținuse. În viziunea autorilor, a fost momentul când Moldova "înregistra prima recunoaștere internațională pentru sine și pentru conducătorul ei politic"113. După un excurs asupra politicii de alianțe antiotomane, povestirea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
invizibil, însă permanent, trebuie transportați captivii invizibili, care au însă trup, volum și greutate 132. Secretul asupra existenței lagărelor se păstrează prin propaganda sovietică și prin întreținerea fricii în diverse moduri, precum pedepsele prevăzute pentru cei care nu denunțau un fugar. Societatea sovietică era ruptă de lume și dezinformată. Oamenii sunt intimidați și supuși represiunii; cel mai adesea, ei sunt întorși unii împotriva altora, în condiții de încurajare a delațiunii, pe temeiul unor defecte omenești constante, cum sunt lăcomia și dorința
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
decît pungașii, pentru că-l da un nebun. Cin' slujind, cîștigul cată Și se face-a asculta, -Mpachetează cînd e zloata Și-n furtună te-o lasă. Dar eu adast, cu nebunul rămîn, Las' să fugă cel înțelept; Pungașul devine un fugar nebun, Nu nebunul pungaș, ce-i drept. KENT: Unde-ai învățat asta. nebune? BUFONUL: Nu-n butuci, nebunule. (Intra Lear cu Gloucester) LEAR: Refuză să-mi vorbească? -S osteniți, bolnavi, Trudiți de drumul nopții-ntregi? Pretexte doar, Semne de părăsire
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
etc." Iar Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au fost foarte repede izolați, marginalizați, chiar atacați. Eu sunt informat că la începutul anului '90, persoane foarte importante s-au împotrivit primirii lor în Uniunea Scriitorilor, că nu se poate, sunt niște fugari și nu... "cadrează". Asta despre niște oameni care și-au dedicat o viață întreagă unei problematici românești. Sunt convins că au făcut multe erori în judecățile lor în decursul anilor, în decursul deceniilor, dar devotamentul lor pentru tot ce este
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
relațiilor cu Bucureștiul, acesta era prezentat ca "inamicul nr. 1" al Washingtonului (Puddington, 2003). Unul dintre cei mai zeloși colportori al "legendei negre" a fost Emil Georgescu, fost feroce procuror stalinist, dev enit chiar procuror-șef al capitalei între 1967-1971, fugar în 1974, ajuns imediat redactor la "Europa Liberă". Surpriza e că această atitudine a "Europei Libere" a lui Noël Bernard nu a fost fără legătură cu Basarabia. O enigmatică întâmplare pe această temă ne-o relatează Paul Goma. În ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
un grotesc spumos; cei patru sergenți dezertori instalați într-o "groapă pătrată" conviețuiesc cu "palida fecioară Jeny". Au de toate acolo: Cutii cu afumături conservate, / Operele complete ale lui Shakespeare, / Mici plăpumioare cusute cu fir (...) / Și chiar o banchetă Biedermayer"; fugarii îndrăgostiți se duceau la Jeny care "le dădea voie să-i lingă, / doi câte doi, talpa stângă". Termeni din cele mai diverse domenii, referiri la mitologie, istorie și religii, la arte și mașini, toponime românești și străine, ecouri orientale și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
III către UM 0128/ Buc., 3.04.1954: „Vă înaintăm alăturat un tabel ce cuprinde un nr. de 9 elemente din mediul conducerii stiliste, reținuți în februarie 1952 pentru diverse acțiuni dușmănoase ca: instigări împotriva regimului, sabotarea agriculturii, adăpostirea de fugari, acțiuni contrarevoluționare etc. Întrucât este posibil ca acești reținuți să mai fi desfășurat și alte acțiuni legate de alte elemente pe care nu le-au arătat în timpul anchetei, este necesară crearea unei agenturi informative în interiorul coloniilor de muncă unde aceștia
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și navele care se Îndepărtau de orașul incendiat, o incintă Înnegurată În zarea melancolică, aproape cenușie Între mare și cer, toate Îndreptau ochii privitorului spre linii convergente oculte, care legau siluetele de departe, Înălțate de unele licăriri metalice, de coloana fugarilor, În special de un chip de femeie cu trăsături africane - ochi mari, linia fermă a frunții și bărbiei, degetele care Încercau să-i acopere privirea - din prim-plan, În tonuri calde, care Îi accentuau apropierea. Dar nimeni nu pune ce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dumitale. Markovic, care părea gata să adauge ceva, s-a oprit, cu gura căscată, privindu-l atent. Apoi a mai aruncat o privire lungă În jur, parcurgând pictura și schițele trasate pe peretele văruit: ambarcațiunile care ridicau ancora sub ploaie, fugarii, soldații și orașul În flăcări, vulcanul În erupție din depărtare, șarja de cavalerie, călăreții medievali așteptând să intre În luptă, bărbații cu haine anacronice și arme de peste treizeci de veacuri, Înjunghindu-se În prim-plan. - Familia ostașului era În sigranță, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gura cu o cârpă, ca să nu țipe. N-am făcut nimic ca să-l apărăm. A urmat o lungă tăcere. Faulques privea copilul ridicat pe jumătate pe nisip de pe frescă și femeia Întinsă pe spate, cu coapsele desfăcute și Însângerate. Șuvoiul fugarilor din orașul În flăcări, supravegheat de zbirii Înarmați, trecea fără să le dea nici o atenție. Era doar Încă o poveste, și fiecare avea problemele lui. - Băiatul s-a spânzurat a doua zi. Am dat de el În spatele barăcii. Markovic se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cel puțin știu că o dată da, ai vrut s-o faci. Părea decepționat că Faulques nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de tot pe pictorul de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-se pe mâini cu cârpa. Amândoi au tăcut o vreme, privind pictura. - Poate că ai dreptate, a zis pictorul. - Asta te-ar face pe dumneata mai rău decât mine. Prin fereastră, un fascicul de lumină urmărea pe pictura murală șirul fugarilor. Erau punctișoare aurii, fire de praf suspendate În văzduh, care dădeau aerului o consistență aproape solidă. Părea reflectorul de pază al unui lagăr de concentrare. - Cândva am fotografiat o bătălie care se dădea Într-un balamuc, a spus Faulques. 10
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fără alte comentarii. Apoi, când au terminat de mâncat, Faulques a urcat să facă o cafea și a coborât cu câte o ceașcă aburindă În fiecare mână. Musafirul Își aprinsese altă țigară și privea pe pictura murală locul unde coloana fugarilor părăsea orașul În flăcări sub armele mercenarilor Îmbrăcați În fier, printre războinici medievali și soldați futuriști. - E o fisură În perete, acolo sus, a spus Markovic. - Știu. - Ce păcat - croatul a dat din cap, necăjit. Stricată Înainte de a fi terminată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În partea schițată În cărbune pe albul peretelui. - Și celălalt compatriot al dumitale, Goya? - Ăsta da. L-a văzut și a suferit de pe urma lui. Markovic a Încuviințat iar, studiind atent schițele. S-a oprit Îndelung la copilul mort de lângă coloana fugarilor. - Goya a făcut gravuri bune pe teme de război, mi se pare. - Cele mai bune gravuri făcute vreodată. Nimeni n-a văzut războiul ca el, nici nu s-a apropiat atât de fața rea a omului. Când, În cele din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu cărnuri calde, cu decolteu primitor. Părul strâns era drept și neted pe frunte și pe tâmple, Într-un frumos contrast cu pielea. Pictorul de război aproape uitase ce simțeai alături de o femeie. Imaginea lui Ivo Markovic i-a trecut fugar prin minte. Nu mai ai multă vreme, spusese croatul. Ar trebui să te duci În sat. O pauză ca să gândească. Un răgaz Înaintea discuției finale. Pictorul de război a cercetat ochii albaștri din fața lui. Era obișnuit să cerceteze și a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și un sân goale, hainele În dezordine geometrică, de parcă tocmai se sculase din pat, cu copilul În brațe - și mai ales privirea tristă, pierdută dincolo de umărul războinicului. Privirea aceea părea să străbată Întinderea circulară a câmpului de luptă până la șuvoiul fugarilor, care părăseau orașul În flăcări, ca și cum femeia se putea recunoaște dinainte În toate celelalte femei, prăzi ale Învingătorului. În fața ei, Înspăimântător cu suliță și un amestec de arme și podoabe antice și moderne, cu chivără din oțel și o colțuroasă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
A cuprins fresca Într-un singur gest și a rămas cu ochii la Faulques, Întrebătoare. - Pictez fotografia pe care n-am putut s-o fac, a spus acesta. Ea se dusese spre perete. Stătea lângă femeia care, În fața șirului de fugari, deschidea gura ca să strige, cu fața desorbitată, sub privirea de gheață a soldatului. - Știi ceva? Dumneata ai ceva care nu-mi place. Faulques a zâmbit, prudent. - Cred că știu la ce te referi. - Asta Îmi și displace. Că știi la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]