1,628 matches
-
apropiate? Cu ani În urmă, Capitolul Unsprezece mă convinsese să-mi dau jos chiloții ca să se uite la mine. Acum se uita la mine În sus, cu o privire la fel de stăruitoare. Îmi măsura capul defrișat. Se zgâia la costumul meu funebru. Aveam noroc că fratele meu luase atâta LSD. Capitolul Unsprezece se apucase devreme de lărgirea orizonturilor. Meditase la Maya și la vălul ei, la multitudinea de planuri ale existenței. Pentru o personalitate instruită astfel era cumva mai ușor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
femei, și pentru bărbați. (Și i-am Îngăduit În sfârșit dragei de Sophie să mă tundă scurt, așa cum și-a dorit dintotdeauna.) Dar toate acestea au venit mai târziu. Atunci ne grăbeam. Era aproape zece. Limuzina de la compania de pompe funebre trebuia să sosească În jumătate de oră. ― Ar trebui să te pregătești, Îmi spuse Tessie. Înmormântarea a făcut ceea ce se presupune că fac Înmormântările. N-am avut timp să ne lăsăm copleșiți de sentimente. Luându-mă de braț, Tessie m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe vremuri pe strada Hurlbut, până la moartea Desdemonei, În 1980. Tessie și Zoë sunt și acum În Florida - două femei care trăiesc singure. Sicriul lui Milton a rămas Închis În timpul slujbei. Tessie Îi dăduse lui Georgie Pappas, antreprenorul de pompe funebre, cununa de nuntă a soțului ei, ca s-o Îngroape o dată cu el. Când a venit momentul ca decedatul să primească ultimul sărut, participanții la Înmormântare s-au aliniat pe lângă sicriul lui Milton și i-au sărutat capacul lăcuit. La Înmormântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lecoeur. — Eram sigur că veniți. Pe-aici... Îl conduse În dormitor, unde era mai liniște. — Va fi Înmormîntată la Vichy? Întrebă Maigret. Așa a hotărît sora? — Da. A venit spre prînz. — Cu gigolo? — Nu. Cu taxiul. CÎnd are loc ceremonia funebră? — Poimîine, pentru ca oamenii din cartier să poată trece prin fața catafalcului. — Va avea loc o slujbă de pomenire? — Se pare că nu. — Familia Lange nu-i catolică? — Părinții, da. Copiii au fost botezați și au mers la prima Împărtășanie. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
prezenta un spectacol neobișnuit. În afara celor de la ferestre, așezați ca la defilarea unui cortegiu, curioșii formau un șir de-a lungul trotuarului, mai gros În dreptul casei. Mașina mortuară sosise deja. În spate staționa o mașină neagră, furnizată probabil de pompele funebre, apoi alta pe care Maigret nu o cunoștea. Lecoeur Îi ieși În Întâmpinare. — A trebuit să-mi las baltă borfașii, Îi spuse el. Spargeri au loc În fiecare zi. Publicul s-a obișnuit cu ele și nu mai e tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Lecoeur. — Aș vrea să veniți cu mine, șefule. Am venit cu mașina mea, gîndindu-mă că o mașină a poliției ar fi de prost-gust. — Francine? — A sosit acum cîteva minute cu gigolo. E Înăuntru. — Nu le văd mașina. — Cei de la pompe funebre, care știu ce se cuvine și ce nu În astfel de ocazii, le-au dat probabil de Înțeles că o mașină roșie decapotabilă era la fel de nepotrivită Într-un convoi funebru ca o mașină a poliției. Ei vor merge cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
gigolo. E Înăuntru. — Nu le văd mașina. — Cei de la pompe funebre, care știu ce se cuvine și ce nu În astfel de ocazii, le-au dat probabil de Înțeles că o mașină roșie decapotabilă era la fel de nepotrivită Într-un convoi funebru ca o mașină a poliției. Ei vor merge cu mașina neagră. — Ai vorbit cu ea? — Doar m-a salutat la sosire. Pare nervoasă, neliniștită. Înainte de a intra În casă, s-a uitat la toți gură-cască ca și cum ar fi căutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
casele, mirîndu-se că ajunsese În fața gării. Cimitirul nu era departe, de cealaltă parte a liniei ferate. Și era pustiu. Mașina mortuară merse pînă la capătul aleilor carosabile. Astfel, erau doar patru pe aleea acoperită cu pietriș, În afara celor de la pompele funebre. Lecoeur și Maigret se apropiară În mod normal de cuplu. Bărbatul care o Însoțea pe Francine Își pusese ochelari de soare. — Plecați curînd? o Întrebă Maigret pe tînăra femeie. Pusese Întrebarea ca să spună ceva, fără să-i acorde vreo importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la altceva. N-avea ce să facă În problema asta, cu taică-su, și se gândise de mult prea multe ori la ea. Avea Încă imaginea clară a feței frumoase pe care reușise să i-o facă antreprenorul de la pompe funebre. La fel de clare Îi rămăseseră-n cap și responsabilitățile care urmaseră. Îl lăudase pe antreprenor, care era mândru și mulțumit de sine. Dar nu antreprenorul Îi compusese ultima expresie facială. Tot ce făcuse el erau niște Îndreptări chipeșe care, estetic vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prietenii, cunoștințele și chiar necunoscuții aparținând diferitelor perioade din viața mea Încheiată prematur s-au oprit lângă sicriu să-mi spună: rămas-bun, adieu, zai jian. Mulți, mi-am dat eu seama, erau curioși să vadă cum acoperiseră cei de la pompe funebre rana mortală. „Dumnezeule mare!“, i-am auzit șoptind clar Între ei. Sinceră să fiu, eu Însămi am fost șocată să văd cât de grotesc mă pregătiseră pentru a-mi face intrarea În moarte. În jurul gâtului mutilat Îmi legaseră o eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
curcan garnisit cu folie de aluminiu, gata să fie băgat la cuptor. Ba mai rău, Bennie Trueba y Cela, ghidul care mă jelise cel mai tare, adică acela care mă jelise bocind cel mai sonor, le dăduse celor de la pompe funebre o poză cu mine făcută cu trei ani În urmă În timpul unei călătorii În Bhutan. Arătam În putere și fericită În poza respectivă, dar aveam un păr groaznic - nespălat de trei zile. Părul Îngrășat Îmi atârna În șuvițe lungi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cap, din cauza căldurii și a transpirației, o pălărie de soare. Himalaya, mda... Cine ar fi crezut că se va face atât de cald În timp ce urcam? Cine ar fi crezut că Bennie Îi va da tocmai această fotografie fetei de la pompe funebre ca ilustrare a felului În care arătam „În vremurile cele mai bune“? Și că prostuța de fată va Încerca să reproducă varza aceea de coafură din Himalaya și că Îmi va colora pielea Într-o nuanță la fel de Închisă ca tenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mână toată seara și se priviseră în ochi, s-au luat de talie și au început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada și sunetele acestui vals funebru. Dar gândul cel mai puțin suportabil este că acestui jalnic animal, cu ochii lui triști de sticlă, natura nu i-a acordat putința de a-și curma singur zilele. Au ieșit din cârciumă, lăsând-o în stăpânirea vaporenilor, care l-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am dezmeticit, am întors capul și i-am strigat ce am pe suflet, că o aștept ca pe o iubită, cu toate că mi-a fost puțin frică... Dar Ea nu mai era acolo. Ăsta e mai mult un vis erotic decât funebru, îl luă Filip peste picior. Oricum n-are Ea timp de tine. Are atâtea de făcut pe lume, că nu mai prididește. Este și Ea un om, nu? Are doar două mâini și o singură coasă... Are mai multe, le-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
câteva falange, o vertebră de delfin și gulerul, de celuloid cu care a fost înmormântat gornistul toate găsite la deshumare, după șapte ani de la deces. Pe partea interioară a capacului era prinsă în piuneze o factură de la "Antrepriza de Pompe Funebre", cu antet și un blazon figurând o ancoră și o inimă cu aripioare, încadrate de doi îngerași. Chitanța era o "Notă provizorie pentru furnizarea următoarelor obiecte la înmormântarea defunctului". Urma înșiruirea recuzitei și a tuturor serviciilor pe care le putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
imposibil să fi aruncat toate cămășile, toți ciorapii de atunci. Cu toate că hainele nu erau prea importante, azvârleai imediat totul ca să rămâi goală! Ioana și-a lăsat capul pe umărul meu, fața i s-a tras, s-a îngălbenit. Marea ritmează funebru conversația. - Nu ți-am ascuns nimic. Trebuie să mă crezi, căci sunt incapabilă să mint: nici nu-mi dam seama ce se întîmpla cu mine, îmi era egal. Voiam sa mă vindec de tine. - Și atunci de ce mergeai mereu? Te-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
consider unic, căci nu sunt în stare să mă refac, să lupt contra acelei stări, și chiar mă complac astfel, îmi găsesc un motiv de orgoliu și sunt mulțumit că îngrijorez pe toată lumea dimprejur, care se înspăimîntă de atâta singurătate funebră. Despărțirea de Ioana a cauzat cea mai fantastică existență, în care conturul dintre realitate și vis dispăruse cu desăvârșire, mintea crea fantome și credeam în ele, cu toate că țineam minte că eu le-am născocit, și după trei ani de zile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numele de: Cheile Bicazului. Am mers cu automobilul până la Bicazul Ardelenesc și acolo am luat un băiețaș de țăran ca să ne conducă și să ne poarte pachetele prim strâmtoarea miraculoasă, de-a lungul apei clare și sprintene, până la lacul Ghileoș, funebru, lac de plimbare parcă pentru melancolici. Băiețașul se identificase cu noi, împărțeam cu el mâncarea, îl întrebam, căci nu era pisc cât de înalt pe care el să nu fi fost. Două zile de emoții puternice, trăite împreună, apropie distanțele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
privesc uneori, urmăresc toată ocupația noastră și, dacă mâncăm, cu toate că până acum nu-i dăm decât lapte, parcă cere de pomană. Nu sunt un om fericit, am spus. Din orice întîmplare, din orice lectură, găsesc prilejul să scot o interpretare funebră. Nici o bucurie nu rămâne nealterată de gândul destrămării fatale. Pe toți cei care reușesc să-și găsească un adevăr de viață la mijloc, fără mari oscilații, îi învinuiesc de lipsă de sensibilitate. Entuziasmele mele se darmă imediat, n-am perseverență
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-ar fi întîmplat, a început să alerge și apoi a venit în brațele mele, ale criminalului, care, după ce-l pusese pe dulap, îl chema la dezmierdat. - Îmi place Ahmed, spune Ioana, pentru că este curagios! Mă urmărește în preocupările mele funebre. Când am un gând prea intim, rezultat direct al firii mele, și deci fără nici o putință de a se generaliza și mă tem că n-o să fiu înțeles, Ioana mă încurajează: "Nu-mi sunt străine aceste preocupări! Știi bine că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Atunci când m-a găsit pe mine, transformarea nu i-a fost prea mare, n-a făcut decât să-și examineze mai clar caracterul și să extragă, sub influența mea, orgoliu. Firea ei mereu neliniștită nu o dusese la constante preocupări funebre, ca pe mine. Nu întorcea în toate chipurile ideea morții și a zădărniciei fiecărui gest, dar imediat ce i-am sugerat o mie de catastrofe, s-a simțit ca în elementul ei. Deseori i-am explicat o mulțime de vibrații cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
comparate cu moartea? Și când te gândești că, indiferent de luciditatea noastră, am fi în stare să pornim aceeași discuție! - Nu trebuie să ne irităm, căci ce am făcut este profund omenesc. Nu poți să susții tot timpul o stare funebră fără să intercalezi preocupări puerile. Educația noastră tâmpită ne-a dat iluzia absolutului, și de aceea suntem mereu nenorociți, descoperind că orice sentiment nu este decât aproximativ. - Aceasta nu-i decât o scuză deghizată, pentru a-ți împăca conștiința. Deci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
extragi fiori din moartea altora! - Ce inutile ofense, pornite într-o clipă când nu sunt vinovat cunimic. - Sunt convinsă că, cu ocazia lui Viky, de o mie de ori te-ai gândit la moarte, ai imaginat o mie de cortegii funebre, dar te-ai jenat ca să mi-o spui. - Același lucru făceam și când Viky era sănătoasă. - Atunci gândul tău era inofensiv, pe când acum apare oribil. - Am trăit cu aceeași intensitate și atunci și acum. N-am fost farsor niciodată. - E
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Totuși, Viky este aproape să moară și tu ești sănătos tun. - Tot sufletul meu este bolnav. Mă vezi în fiecare clipă chinuin-du-mă. - Când te gândești că dacă aș muri eu, în loc să țipi sau să tearunci în mare, ai combina scene funebre și apoi le-ai scrie, bineînțeles, pricepîndu-te să le gradezi cum trebuie, ca să ajungi la punctul culminant și la efectul dorit. - Orice scriitor, cât de sincer ar fi, își aranjează suferințe reale. - Și apoi publici volumul, vezi cum se vinde
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întrucât este neobișnuită. Nici întrucât ar fi sumbră, într-un aer sepulcral și misterios. Desigur, un asemenea labirint face ca viața și moartea să-și aparțină ca niciunde în altă parte. Însă acest lucru nu-l transformă într-un loc funebru. Ar fi complet nepotrivit dacă am privi astfel lucrurile. Și am trăda cu totul lumea din paginile scriitorului, teribil de însuflețită și viguroasă, o lume a voinței de viață. Stranietatea labirintului se descoperă, cred, în alt chip. Aduce în față
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]