2,159 matches
-
față, dincolo de mormântul tatălui, bunicilor și mătușii mele, se căsca o groapă largă, adâncă, flancată, de-a stânga, și de-a dreapta, de două mormane mari, și proaspete, de pământ, de o roabă, cu unelte, în ea, ba, și de o funie groasă, de spânzurătoare, aruncată cu generozitate la mine, pe terasă.Erau întrunite, chiar, elemente să cred că nu de o îngropare era vorba, ci - desigur ... VII. LIVIU JIANU - SĂRBĂTORILE ÎN PREZENT... SAU COCOȘATUL CONTINUU, de Liviu Florian Jianu, publicat în
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
Publicat în: Ediția nr. 2230 din 07 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CONVOI DE CARE O tăcere necreată, o tăcere izgonită, Ca un suflet se întinde din iubirea răstignită, Fulgerele unui cer, fără luna, fără stele, Se înnoadă ca o funie peste gândurile mele Și privesc în urma lumii, ca spre un convoi de care, Pline doar cu fânul verii, ars de gândurile tale; Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia dreptul Să-mi șoptești taina în care, inima îmi
CONVOI DE CARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381514_a_382843]
-
Germanicus! Servindu-se de renumele tatălui său legiunile îi vor cădea la picioare. ,,Famam multi curantum pauci conscienciam”, completă Irod cele spuse. (Mulți se îngrijesc de faimă, puțini de conștiință!) Acesta este Caligula! -,,Nimium tentendo funem abrumpis!” fu replica procuratorului. ( Funia mereu întinsă se rupe!) Irod zâmbi cu ironie. Cuvintele rostite erau adresate lui? Sau se refereau la Caligula? -Voi fi atent la tânărul Agrippa, ilustre tetrarh, continuă procuratorul. Dacă va pune piciorul în Cezareea Maritima, îl voi aresta și îți
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
care trăgea calul. Șleaurile sunt acele două bucăți din piele din mai multe straturi, ce porneau de la jugul de pe grumazul calului de la hamuri și se prindeau de crucioiul legat în fața căruții. La unele hamuri mai simple pot fi și din funie.( n.aut.)], luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem invitat expres să ies din apă, dădeam din lăbuțe pe luciul apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
ușoare, că sunteți „iresponsabil”, că ați fi spus, într-o împrejurare în care ați văzut o femeie frumoasă: „Dacă nu fac rost de șapte galbeni până mâine, mă împușc!” Cum le răspundeți? Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii,/ Măști cu toate de renume din comedia minciunii.(...) Toți pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,/ Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. (Scrisoarea III). Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege.../ Dar afară de acestea, vor
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > DANIELA POPESCU - VERSURI (3) Autor: Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTRE ANOTIMPURI Ascut fierul de plug fără recoltă în zare Împletesc funii pentru țărușii din brazdă, Chiar dacă-i furtuna de țurțuri peste ogoare Și ochii-n zadar așteaptă ploaie să cadă. Opritu-s-a-nghețul în pași grăbiți către casă, Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii; Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă, Căci mușcă
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase, Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci, Ființe reci și alunecoase Ale înălțimilor, Ce mă fac să cad în gol Țipând de spaimă abisului. Sunt vie, inima îmi bate încă, Soarta îmi aruncă funii salvatoare. Le prind recunoscătoare, Dar urcușul e greoi. Nu pot să nu tânjesc spre vârf, Deși pasii-mi sunt mici, trupul obosit, Sunt atâtea popasuri de făcut, Atâtea priveliști de admirat, ... Citește mai mult Anii trec,Picurandu-si clipele grabitIn
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
respir adancAerul amețitor al cutezanței sfidătoare, orgolioase,Mă agat de speranțe, suspendate pe bucăți de roci,Ființe reci și alunecoaseAle înălțimilor,Ce mă fac să cad în golTipand de spaimă abisului.Sunt vie, inima îmi bate încă,Soarta îmi aruncă funii salvatoare.Le prind recunoscătoare,Dar urcușul e greoi.Nu pot să nu tânjesc spre vârf,Desi pasii-mi sunt mici, trupul obosit,Sunt atâtea popasuri de făcut,Atâtea priveliști de admirat,... XV. SINGURĂTATE, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr.
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
și de atunci mă zbat în pânza morții până se topește în mine orice urmă de energie și atunci el mă soarbe lacom. Sera: Care el? Ce pânză a morții? Malu: Cel pe care l-am zărit în umbră întinzând funii grele. Sera: Care umbră? (Malu se ridică de pe canapea și se apropie de dulap. Se uită cu atenție la colțul peretelui ce se intersectează deasupra mobilierului.) Malu: Umbra dulapului, umbra sicriului de lemn ce-și poartă tăcut povara. Sera se
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
parte și până la poalele pădurii ce se întindea măreață câtre înălțimi, pe cealalaltă parte. Ne-am cățărat cu greu, după mai multe încercări, folosindu-ne de acel par de mijloc ce dădea stabilitate întregii așezări, peste care am aruncat o funie pe post de lasou. Odată cocoțați în vârf, ne-am dat seama că numai cerul se mai poate vedea de acolo. Grijuliu, am tras funia și am făcut-o colac, numai bun pentru a sprijini mai târziu o eventuală pernă
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
de acel par de mijloc ce dădea stabilitate întregii așezări, peste care am aruncat o funie pe post de lasou. Odată cocoțați în vârf, ne-am dat seama că numai cerul se mai poate vedea de acolo. Grijuliu, am tras funia și am făcut-o colac, numai bun pentru a sprijini mai târziu o eventuală pernă din fire de iarbă plăcut mirositoare, care încă nu se uscase deplin. Ne afundasem în fânul moale și nu era chip să mai vedem în
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
tot mai greu de smuls. Nu uitați că timpul nu stă pe loc, iar ce e trecut, trecut rămâne! Nu suntem stăpâni pe viețile noastre, dar putem să învățăm din greșeli și sa trăim curat, în lumina Adevărului! Dacă o funie s-a rupt, oricât am încerca să o facem la loc așa cum a fost, nu vom putea. O putem înnoda, o vom putea utiliza, dar vederea nodului ne va aminti că acolo s-a întâmplat ceva. Ca o rană care
IUBIRE, IERTARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371496_a_372825]
-
dar finalul este definitoriu schimbării de mentalitate, ruinării ei, coborârii ei la limita dezumanizării și alegerii suicidului ca realism crunt de salvare. Decât să visez în van mai bine moarte...este un mesaj al zilelor noastre, al însingurării până la denaturare. Funia poate fi privită îngerește, cu un surâs al Elizei, mântuitor... Atât jocul Elizei Noemi Judeu, plin de farmec, captivant, cât și fondul muzical ales, cutremurător în conotații funebre, melodiile din Love Story și Iarta! a Mihaelei Runceanu, fac din aceasta
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
Acasa > Versuri > Iubire > O SIMPLĂ RAZĂ FERECATĂ Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1578 din 27 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cobor pe funia sărutului în poala inimii tale nicicând n-am trăit atât de roșu imaginea unei petale și-am alergat ani de-a rândul să-ți prind zâmbetul poznaș copil al soarelui de-april, copil respins de zgomot, de oraș buclos, catifelos
O SIMPLĂ RAZĂ FERECATĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373877_a_375206]
-
pentru MESIA... Le-a pus înainte viața, suferința, dar și moartea Dar și-nvierea prin IISUS, așa cum revelează Cartea ! A sfârșit ca Mucenic, în Egipt (Alexandria) Chiar în ziua Învierii, când da Împărtășania... Păgânii ce-l slujeau pe Nero, cu funiile l-au legat Târându-l pe drum, pe pietre, în chinuri viața i-au luat... În Slujire pentru DOMNUL, toată viața și-a-nchinat, Celui ce-A venit din Ceruri și la Cer, S-A Înălțat ! De-aceea-n ziua "duășcinci", din luna aprilie
SF.AP.ȘI EVG.MARCU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373888_a_375217]
-
ușii tale vrăjitoarele morții bat în cuie spinii și ciulinii stepelor, iar tu, binecuvântat de blesteme și atârnând în ștreangul libertăților posibile, cu ghilotina deasupra capului și cu picioarele în cazanul de smoală, declari: focul îmi va pârjolii goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, pentru ca cineva să dea drumul ghilotinei pentru a-mi decapita unul din capete și a mă transforma în femeie spintecându-mi sexualitatea, mai târziu o mână de oase va da naștere în adâncuri mormolocilor
ERA SPAŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373924_a_375253]
-
în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului ELISABETA ISANOS GLORIA EPAVEI Voiam să ies din nou la suprafață așa cum sunt acum de șlefuită, mai fină decât ácele de gheață, cu perla soră în adânc dospită, pe funia mării aș călca îngust stârnind arìpi, aplauze înalte, cu spumele țâșnind din valuri sparte șampaniile s-ar desface brusc, ce frământare ar începe atunci pândind ivirea care nu mai vine, și țărmurile s-ar certa pe mine zvârlind cu vești
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
să-și vină-n fire ! Ferirea poporului, de idoli și murdărie Nădăjduind în DUMNEZEU, ce mângâie-n Sfințenie ! ZAHARIA, lui Berechia : "IAHVE tot ÎȘI amintește" Și i-a spus în viziune : mergi între oameni și vorbește : Patru : coarne și fierari ; Funia de măsurare ; Ierusalimul sub Iosua, să intre în curățare ! Sfeșnicul, cei 2 măslini ; O bună restaurare ; Sulul de carte care zboară ; A DOMNULUI răscumpărare ! Venirea Împăratului ; Necesitatea Pocăinței ; A unor "Inimi de piatră" ; Numai prin forța Credinței ! MALEAHI "e trimisul
DE LA IOV LA MALEAHI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371785_a_373114]
-
viața-mi nu cedează, că-i puternică și trează uimitoarea mea voință, că ard ruguri în credință, că-n speranță îmi fac oază. Sunt frumos fiindcă străbunii, ce veghează a mea viață, gândurile mi le-nvață cum să rupă orice funii în care mă leagă unii, că mângâie și-mi dezgheață lacrimile de pe față când văd starea națiunii. Sunt frumos că am petale în culori vii și superbe, că am fulgere în verbe și că nu suport zăbale, că-n cuvintele
SUNT FRUMOS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372456_a_373785]
-
străbuni, Cei ce strigă nu-s mai buni Și din culmea disperării Toți se vreau la cârma țării, Biată Țară Românească, Dumnezeu să o trezească, Numai Singurul mai poate Să dea la români dreptate, Că de mult îi amărât Cu funia ei la gât! Frunză arsă de pelin, Sufletul de-amar mi-e plin , Frunză arsă de durere, Toți se vreau azi la putere, Dar vă spun, prietenii mei, Fără noi, puterea ce-i? Referință Bibliografică: Frunză arsă de durere... / Nicolae
FRUNZĂ ARSĂ DE DURERE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372469_a_373798]
-
În zori de zi, alaiul se pornește, pe uliți către curți împărătești, cu personaje parcă din povești și-un măscărici ce lumea poreclește. Un goliat rupe lanțuri ca pe ațe, contorsioniștii înspăimântă lumea, un acrobat înfăptuie minunea, de-a rupe funii groase doar pe brațe. Oriunde ai privi e o'ncântare de jonglerii, dresuri și acrobați, o țigăncușă-i strică pe bărbați purtându-și nurii ca o provocare. Femeile se-nchină sub năframă, când focuri se aruncă din gâtlejuri. Admiră cai
CIRCARII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372824_a_374153]
-
și jumătate, iar în lățime vreo doi metri. De-o parte și de alta a scobiturii, se aflau rafturi cioplite rudimentar și bătute în cuie unde, pe lângă alimentele frumos rânduite și acoperite cu capace confecționate din lemn, se aflau și funii de ceapă, usturoi, prune uscate și patru butoiașe, unele cu palincă, confecționate din lemn de salcâm, ce ofereau arome băuturii spirtoase, dar și o culoare arămie, ca a coniacului, iar altele cu vin, confecționate din lemn de stejar, pentru vinul
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
acoperișurile țuguiate să poată aluneca zăpada sau apa ploilor care erau abundente, până toamna târziu. Podurile caselor erau frumos amenajate, cu rafturi cioplite de mâna bărbatului, pentru proviziile de iarnă și bârne groase unde se băteau cuie și se agățau funiile de ceapă și usturoi, pieile de oi, puse la uscat. Aici, se depozitau și preparatele din carne, de la Ignat până primăvara, târziu, pentru că frigul le dădea pace abia după începutul lunii iunie. Acoperișurile erau construite cu susținători din lemn tare
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
încânte privirile unui bărbat dornic de a avea lângă el cel mai divin corp feminin. Oare cum ți-ar sta cu acești sâni superbi plini cu lapte matern și cu un prunc micuț alăptându-se la ei? - Nu vorbi de „funie în casa spânzuratului”. Atât mi-ar mai trebui acum, să rămân gravidă. - Nu asta ar fi cea mai mare problemă. - Mai bine precauție decât bebeluși la douăzeci și cinci de ani, necăsătorită și prin casa altora. Sper să-și facă efectul pilulele
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
cumva să treci pe la neica Mitru, ai înțeles? Andrei a sărit pârlezul prin spatele grădinii, și-ntr-o jumătate de oră era în Culme, unde a găsit calul înfășurat de-un tufan. L-a desfăcut în grabă și, făcând colac funia pe care a prins-o de oblâcul de la șa, abia a reușit să-l încalece. Îmboldindu-l fără milă în coaste cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]