1,494 matches
-
X. GEORGETA RESTEMAN - POEMELE IUBIRII, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. CÂTĂ IUBIRE ... Câtă iubire-am strâns, nedăruită, Câți crini petale-și picurau pe dale, Plângând de dor în palma umbrei tale De câte ori se furișa grăbită Spre alte lumi... Pe trepte abisale Suișului îi fluturai iluzii, Țipând din răsputeri s-audă surzii. Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândul Îngemănată-n sângeriu de dalii Cu raze blânde, mângâind vitralii
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult CÂTĂ IUBIRE ...Câtă iubire-am strâns, nedăruită,Câți crini petale-și picurau pe dale,Plângând de dor în palma umbrei taleDe câte ori se furișa grăbităSpre alte lumi... Pe trepte abisaleSuișului îi fluturai iluzii,Țipând din răsputeri s-audă surzii.Erau, de fapt, doar simple vorbe goale? În câte toamne pârguit-am gândulîngemănată-n sângeriu de daliiCu raze blânde, mângâind vitraliiCând viile-și musteau, timide, rodul
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ATINGERE Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Atingere Subțire..., mai subțire Decât fumul furișat Din tăciunele aprins Al conștiinței... . Delicată și suavă, Translucidă în zori, Dospind de amintiri În asfințit... Șovăitoare, mai zăbavnică Decât timpul curgând Printre pietrele Nesocotinței ... Indecent de tânără Și liberă ca speranța, Mereu în căutarea Celor uitate... , Pasărea gândului Ne
ATINGERE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375268_a_376597]
-
pentru inițiați. Pădurea Bradului, cea pomenită și-n vestitul cântec haiducesc al mamei Radului stârnea imaginația noastră până peste poate. Cu siguranță că ascundea mai multe secrete decât doar cel al nevinovaților ghiocei. Vigilenți precum haiducii urmăriți de poteră, ne furișam și noi prin ea cu ochii larg deschiși, dornici de a zări primii licărul alb prin poienile care abia se distingeau, ca niște pete de lumină printre fagi. Eram atenți la fiecare grămadă de frunze uscate, ocolind-o în cercuri
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
Nu pleca cum ai venit: Pe furiș și să lași iarna, Să ne-aducă ger cumplit. Te-aș pofti la mine-n casă, Lângă foc te-aș așeza, Dar mi-e teamă că-ntr-o noapte, Pe ușă te-ai furișa. Să te duci cum ești sortită, Spre-alte lumi ce te așteaptă, Să le-aduci roade bogate Și frunze galbene-n poartă. Știu că ai rămas stingheră N-ai cu cine să mai stai, Toți copacii din păduri, I-ai lăsat
MAI RĂMÂI.... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372679_a_374008]
-
coperți scorojite și cu poze alb-negru și-o lanternă cu geamul spart, corpul de ebonită crăpat, beculețul ars și cu bateriile topite”, ascunse într-o nișă din „crucea de bârne” a casei care susținea o parte din acoperiș. M-am furișat sus pe deal, la coliba lu' Niță Achim din Valea Dăii și am ascuns-o într-o crăpătură a lespezilor din zid, am pus un carton și-am îngrămădit pământ afânat cu cetină de brad, aruncând și niște pere de
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
mesei și recunoaște lejer și parcă fără urme de regret: „Să-ți pun un secret, pe care însă nu-l regret nici acum. Pot însă să-ți fiu recunoscător: cartea aia dibuită de mine, când te-am zărit că te furișezi pe deal spre coliba lui Niță Achim, a fost obsesie și far. Știam că ții la ea și că o căpătaseși în condiții hazlii și dubioase în același timp, de la nepoții doamnei Lixăndroiu. Ți-am fost mereu aproape înfierând pe
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita flămânzește mai departe se umple cerul de lumină lină topind în ea icoanele
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
căsnicia ei nefericită și frustrată sexual avea multe neîmpliniri, unele asemănându-se cu ale ei. Brutal, fu scoasă din visare și chiar speriată rău de lătratul unui câine foarte aproape de locul unde se afla. Animalul șiret o simțise, se apropiase furișându-se prin pădure și prin lătratul său dădea veste stăpânului că a descoperit ceva. Violeta, în graba cea mai mare, și-a îmbrăcat fusta și bluza, neavând răbdarea să pună și sutienul care mai trebuia prins și în copci, dintr-
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
nefericitele ființe sortite să trăiască iadul pe pământ. Maia, la numai 16 ani, rămasă singură pe lume, rezistă până la o altă oprire. Într-o gară necunoscută, profită de neatenția poate voită a celor care scoteau morții din vagoane și coborî. Furișându-se pe sub tren, trecu printre mai multe garnituri staționate și ajunse la peron. Pe o tablă imensă, prinsă la vedere pe peretele clădirii, citi numele gării: CIULNIȚA. Auzise de această gară, dar nu-și aducea aminte pe care cale ferată
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
și să ținem firul apei... altceva nu știu ce să vă spun! -Hai că o scoatem noi cumva la capăt, încercă Diplomatul să rupă tăcerea adâncă ce se lăsase după micul discurs al Americanului. -Da, da, să pornim degrabă, întări și Papa, furișând priviri peste umăr spre jocul de neînțeles al umbrelor peșterii, dar neînstare să atragă atenția și celorlalți asupra temerilor sale. Doar Patriarhul și Doc îi țineau isonul prin gesturi așijderea, în răstimpuri. Înfrigurați și înfricoșați, versiunile întinerite ale camarazilor cutezători
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
prieten? Unde sunt cei de la castel? Să mai aștept? Da, aștept! Iată, văd la marginea râului, încă luminat de aurora cerului la asfințit, cum se apropie ceva negru, ca un rădvan mare. Mai văd cinci călăreți cu arme care se furișează. Aștept, aștept... Ce greu trec clipele! Dar ce văd chiar în geam? Motanul Tigran!! Tu aici, nesuferitule!? De ce ai venit? Văd că porumbelul nu se mai teme de tine? Ce e, motanule? Te uiți la mine? Văd o funie ușoară
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
plin de energie și luciditate, a început să vorbească scurt și precis în timp ce contacta pe două telefoane mobile șefi ai anumitor servicii. A obținut foarte repede date cu privire la deținătorul autoturismului și domiciliul acestuia. Un zâmbet de satisfacție i s-a furișat în colțul gurii când a arătat numele acestuia pe lista de suspecți puși sub observație. Un zâmbet înlocuit rapid de contractarea furioasă a mușchilor faciali sub sprâncenele arcuite brusc a furie. Cuvintele au izbucnit, parcă dorind să spargă pereții: - De ce
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
în Ediția nr. 2314 din 02 mai 2017. cu pleoapele întredeschise strângând la piept un vis pierdut în pernă caldă-n așternut, am zis: -un vis,că alte vise! cu ochii largi cuprinzând cerul, prin așternut, în pernă caldă, se furișa năvalnic dorul și trupul începu să ardă. cu dulce vis încă pătrunsa am răsturnat în el trezirea și retrăind din vis iubirea, de-odată m-am simțit învinsă. și am surâs și am oftat:greșesc? m-am tânguit, m-am
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
am ridicat, și am strigat: IUBESC!!! Citește mai mult cu pleoapele întredeschise strângând la piept un vis pierdutîn pernă caldă-n așternut,am zis: -un vis,că alte vise!cu ochii largi cuprinzând cerul,prin așternut, în pernă caldă,se furișa năvalnic dorulși trupul începu să ardă.cu dulce vis încă pătrunsăam răsturnat în el trezireași retrăind din vis iubirea,de-odată m-am simțit învinsă.și am surâs și am oftat:greșesc?m-am tânguit, m-am lamentat,și m-
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
Autorului Se înnoptează-n sânul tău hulpav Și-atavici gură cască ne privesc pe sub sprânceană, ca un lup bolnav, Ca să ne molipsească de firesc. Îți curge-un fluviu-n pântec și nu lapte. În pat se ghemuiește noaptea oarbă. Se furișează ca un vechi descântec, Fiorii așteptării să ți-i soarbă. Ceva ce veșnic ai purtat pe genele nerimelate, A expirat și s-a fixat în candelabre nichelate. Nu mi-ar ajunge viața de nabab să-ți plăsmuiesc silențioase gene. Ne
MOLIPSIRE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371704_a_373033]
-
în baia de la etaj, ca să pot vorbi cu tine, jos e plin de rude, o zarvă de nedescris. Aseară am ajutat-o pe mama să prepare câte ceva și de dimineață, la fel. Acum sunt toți la masă, eu m-am furișat și am urcat să te sun. Dar voi? a întrebat Ovidiu la fel de curios ca și mine. - Noi suntem șapte cu toții; tata cu actuala soție, Veronica cu soțul și puștiul ei, eu și mătușa. Ascultăm colinde și stăm la taifas, am
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
copii, adică destulă lume pentru a se numi hărmălaie: unul cerea sarea, altul schimba scaunul, copiii se frichineau, ce mai, era exact stilul de ospăț care nu-mi plăcea, dar la care puteai să faci ce doreai, chiar să te furișezi să pleci, pentru că nimeni nu ar fi observat lipsa ta. Eu eram departe de Ovidiu și profitând de agitația generală, torturată de foame, mi-am pus în farfurie câteva felii de cașcaval, măsline și o roșie, observând, în timp ce mâncam, ce
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RĂNI Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului într-adevăr pământul se schimbă și-ncepe cu obiceiul oamenilor de-a se furișa-n lumina zilei cu cocoașe cât dealul începe cu fuga printre griji, cuvinte și vise și locul unde fără să deranjeze cumva ar putea fi așezat Dumnezeu pentru care poeții au pierdut demult litera mare nu mă miră când durerea
RĂNI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375701_a_377030]
-
cea șireată Dăduse iama-ntr-o poiată Și căuta cu disperare Ceva gustos pentru mâncare. Nu a găsit ce și-a dorit, Stăpânul rău a și venit. Vicleana iute și roșcată, Deloc nu se simțea jenată. Omul încet s-a furișat, Pe hoață iute-a capturat Și a legat-o de picioare, Dorind s-o pedepsească tare. Biata, atunci s-a speriat, Pe gospodar ea l-a rugat: „- Ție mă rog, de vei putea, Nu vătăma blănița mea! Căci jurăminte mari
VULPEA PEDEPSITĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375723_a_377052]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > IN SECUNDE... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Se furișează primăveri în calde așternuturi și din țărâna trupului răsar dalbe brândușe. Se unduiesc pe umeri înmiresmate ierburi, cu iataganul crud despică reci cătușe. Se prăbușesc prăpăstii peste înalte creste, râuri învolburate se-ntorc către izvor. Din negura de timp răzbate
IN SECUNDE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375768_a_377097]
-
de acuze de-a fi călcat iar în străchini de-a fi trecut cu tăvălugul peste ea ignorând și numele-i și importanța touché nu am nimic de comentat miopia mea ca de-obicei uitând de toate iar s-a furișat ca să privească angelică în depărtare peste ghizdurile fântânii universul în care în cerc pe urma timpului înot răsucindu-mă din loc în loc în giumbușlucuri și salturi doar pentru-a mai prinde o gură de aer. Referință Bibliografică: JOI / Tania Nicolescu
JOI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379217_a_380546]
-
luminii de bucurie a revederii stălucindu-i pe chip când ne întâlneam, mă întâmpină și azi ca o înțepătură în inimă. Îmi surâde încurajator, când fruntea-mi este brăzdată de povara tristeții, coborând din umbrele amintirilor teleportată pe o rază jucăușă furișată prin perdea imaginea ei zâmbitoare, îmbrăcată în pantalonii de trening mulați pe formele-i prospere și în tricoul, în culori vii,ce-i acoperea pieptul plin, în care bătea ascunsă o inimă mare și generoasă. Cu câțiva ani în urmă
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
Becart Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. * Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379253_a_380582]
-
Becart Publicat în: Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017 Toate Articolele Autorului Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă însoțea în tăcere. Nici rănile și nici întemnițările dintre două cuvinte nu mi le-am dorit. Nu te mai furișa în strigătele de la miezul nopții. Oprește viforul care-mi cutreieră sângele de la un capăt la altul al trupului descumpănit. * Aceasta nu sunt eu, strigam timpului ce mă privea cu nepăsare. Nici flacăra , nici zbaterea alarmantă din retină, oricât ai vrea
ÎNTRE DOUĂ CUVINTE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379263_a_380592]