804 matches
-
am adus aminte de reflecțiile eroului din Jucătorul de Dostoievski. Dacă nu sunt și alte lucruri de preț pe care le poate face un om... "Oui, le commerce! Pourquoi pas?" La Sinaia însă am avut bănuiala că pe Jar îl gâdila acest om, el care, cu o voce misterioasă, promitea dezvăluiri infernale despre alții. Despre Popper nu spunea însă nimic. E drept că rânjea când îi asculta elogiile, dar îi plăceau... Ne-a vizitat atunci Alfredo Varella, scriitor latino-american, care ne-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca un burghez fără griji, după o masă bogată. Avea de gând să se odihnească puțin și apoi să plece la Marta. Umbrele de-abia înfiripate ale nucilor din grădiniță, sădiți În ziua în care s-a născut el, îi gâdilau obrajii alintați de razele calde. Din cerul foarte albastru și curat cobora liniște, precum din casele împrăștiate, din copacii înmuguriți, din câmpurile spintecate de pluguri, din dealurile gălbui, din pădurile negre bătând în verde se înălța în unde nevăzute viața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
umezeala pe dunga pantalonului. În timpul acesta însă își plimba liniștit privirea peste mulțimea de fețe ciudate și necunoscute, parcă nici n-ar fi fost omenești, care se ascundeau sub căști lătărețe, în lumina făcliilor fumuroase. Mirosul de rășină arsă îi gâdila nările și fumul îl supăra fiindcă-i întuneca vederea. Plecă puțin capul și, aproape de picioare, văzu pământul deschis ca o rană urâtă, gălbuie. Groapa nu părea adâncă și lutul era azvârlit numai în dreapta, alcătuind o movilă, pe care stătea pretorul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bună dar trebuie să te ții de ea... Iar dacă lași băutura, atunci să nu uiți niciodată unde ai pus-o! Cum primăvara mângâie acoperișurile cu degete catifelate și calde, cârciumarul a scos mese pe terasă, sub umbrar, iar mușterii - gâdilați plăcut de razele soarelui - Își ung gâtlejurile cu beuturile care fac viața dulce și capul greu dimineața. Muzichia de pahar și de inimă albastră, filozofează Gicu, aduce sete și mai mare pe șoseaua gâtului. După care cântă, spre amuzamentul celor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
virusul care face ravagii prin Mexic. Sunt raportate Îmbolnăviri și În SUA, Canada, Israel, Noua Zeelandă. Stare de alertă medicală. Controale la granițe. Panică. Și ăsta-i de-abia Începutul, ascultați-mă pe mine, anticipase Gore pandemia, apoi lansase afirmația care gâdilase neplăcut orgoliul lui Sandu. Acum, fiindcă observă cum prietenul a băut pe nerăsuflate paharul cu vin și pare a se liniști gradual, Își continuă ideea. Eu, drept să spun, nu sunt fricos. Da’ când aud de viruși, imediat mă ia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gore, fiindcă apariția lui Sandu l-a binedispus teribil. Patronul apare În câteva clipe și Îi așează În față paharul cu bitter. Lichidul se Îmbrățișează cu o felie de lămâie și cu două cuburi de gheață. Ce, măi, Sandule, te gâdilă nostalgia la tălpi? Era mai bine atunci decât acum? Ai uitat cum stătea nevastă-ta la cozi, fiindcă tu n-aveai timp și nici nu vroiai? Sandu Îl privește lung și Îl ia pe Gicu pe după umeri. Gore, când ai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a zâmbit superior. O să crească și rata la frigiderul ăla pe care ai insistat să-l luăm exact În vremuri de criză, femeie... De câteva zile, subiectul la modă În cârciuma petrecăreților noștri este campania electorală. Că oamenii - când le gâdilă băutura gâtlejul - mai discută și de fotbal, și de femei, și de-ale politichiei. Tichie de mărgăritar ne mai lipsește, Gore! Sandu Șpriț a răcit, ia antibiotice și nu poate să guste Tămâioasa. A luat-o la masă doar ca
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că de cap o să-și facă! Ah! moșneagul bețiv e-n stare-ntr-o zi să ruine Toate societățile de-asigurare din țară. {EminescuOpIV 198} Soarele-și bagă capul prin nori și limba și-o scoate Și c-o rază gâdilă barba bătrânului rege. - Hehe! zice bătrânul, râzând, ce faci tu Pepeleo? Tânăr hai? De mii de ani tot tânăr te văd eu, Pare-mi că dai pe obraz cu roș după moda de astăzi, Altfel nu-nțeleg cum tânăr de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se naște cu adevărat după dispariția creatorului ei. Cu timpul, capodopera intră într-o cămașă mitologică. Pentru că ni se par naive, transformăm miturile în surogate. Ce popor și-a mai transformat oare constructorii în martiri? Și pe zei lingușeala îi gâdilă în mod plăcut la ureche. Mitologia este etajul incipient, descărnat de detalii, al istoriei. Să-i sărutăm în contumacie mâna lui Adam. El ne-a scăpat de plictiseală. Sisif - acest protomodel al spațiului carceral. În orice Penelopă stă la pândă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
soclu, nu blândețea. Noi, românii, am stat câteva secole la interferența coatelor unor imperii hulpave. Fără zelul nemăsurat al cozilor de topor, ocupanții străini nu pot îngenunchea un popor. Niciodată istoria nu începe cu dacă... Unele popoare știu cum să gâdile istoria la tălpi. Uneori arta creditează istoria cu argumente. Istoria este tragică și neîndurătoare. Orice iluzie, în această privință, se pedepsește conform tradițiilor în vigoare. Comunismul trebuie analizat științific, nu pamfletar. Istoria este săpată în piatră. Și în obiceiuri. Mulți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este ruda impertinentă a umorului. Gafele mărunte sporesc zona de pitoresc a marilor personalități. Fără simțul umorului, inteligența devine rigidă, casantă chiar. Zeflemeaua poate împinge chiar și tragicul în derizoriu. A evoluat și râsul. A devenit rânjet. Ironia trebuie să gâdile, nu să muște. Plăcerea de a ironiza e sublimă. Până când încep să curgă consecințele. Și eu mă gândeam să înalț niște piramide. Dar aud că mi-au luat-o înainte egiptenii și mexicanii. M-ați învins! Dar lăsați-mă să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai fi făcut vreodată. Cântărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia improvizată a artiștilor, unde dădu peste îmblînzitoarea de șerpi despuiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o circiumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. îl găsi la circiumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
păstra cu sfințenie aceste secrete și voi practica metodele lor. Fata Misterioasă: Prima dintre cele Nouă Căi se numește „Întoarcerea Dragonului”. Femeia trebuie să stea întinsă pe spate, iar bărbatul trebuie să stea deasupra, între coapsele ei. Trebuie să-i gâdile Sămânța cu Tulpina de Jad, apoi să intre în Poarta de Jad, folosind metoda celor opt infigeri superficiale și două profunde. El trebuie să-și rotească șoldurile dintr-o parte în alta, pentru a stimula marginea superioară a Porții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pauză să punem punct gesturilor perfide acum este timp destul pentru liniștirea spiritelor pauzele acestea sunt necesare răutatea din noi trage aer în piept reîncarcă bateriile evident vom vorbi mult (despre speranță înțelegere toleranță) conștiințele și orgoliile ascunse vor fi gâdilate corespunzător o să ciocnim minciuni colorate cap în cap apoi peste patruzeci de zile ne vom înălța în furci unii pe alții în timp ce deasupra noastră ca un ochi atins de cataractă va sta cerul 19 aprilie 2011 Frenezie ne iubim frenetic
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
mă topesc cu totul în priveliștea săracă mi-era imposibil, căci din când în când, în mașină, monotonia cântecelor era întreruptă de câte un țipăt ascuțit: " Termină, bă, dracului! Termină când îți spun!" După care fata, luată-n brațe și gâdilată de vreunul dintre țipi, își ducea mâinile la urechi și răcnea cât putea. Cântecele reizbucneau însă imediat, cu și mai mult elan: "Bei - mori; nu bei - mori./ Dacă bei, să bei destul,/ Dacă mori, să mori sătul..." Când am intrat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sfaturi! Cuprins de tristețe Theo, eu care n-am fost în stare să iubesc așa cum trebuie nicio femeie! Crezând că numai pictura, eu caut cu toată ființa mea să-i urmăresc cuvintele, dar mirosul amărui al dulceții de prune îmi gâdilă simțurile, Am crezut întotdeauna că pictura îmi va spăla toate păcatele, Daniel, ducându-te la mănăstire nu faci decât să fugi de lume, vrei să te păstrezi curat la suflet și la trup, dar sfințenia se câștigă clipă de clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jos. —Știu! A simțit cum el a început de la urechea ei stângă, cea bună, dând ușor părul la o parte, separându-l în șuvițe, umezindu-l pe tot, trecând apa peste baza părului ei, apoi în jos, către gât. O gâdila într-un fel nu tocmai neplăcut. Aplecându-se să ajungă peste tot, era lipit de ea și coapsa lui o atingea pe a ei. Exact în momentul când și-a dat seama că îi simte căldura corpului, ea a realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu ești destul de dur. Scalpul ei simțea furnicături de extaz, în timp ce el lucra cu mâinile lui mari și dure pe el. Urma să întârzie în ultimul hal la interviul cu Niamh Cusack, dar, sincer, nu îi păsa. Mici tresăriri îi gâdilau linia părului, în timp ce tensiunea îi părăsea corpul stresat și singurul sunet care se auzea în cameră era respirația lui Jack. Aplecată peste chiuvetă, Ashling era aproape adormită de căldura lui. Rai... Dar apoi, când a simțit o durere deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o sticlă de șampanie și turnă. Când paharele s-au umplut, ne-a trântit un toast: — Pentru basme. Am băut, iar Kay umplu din nou paharele. De data asta toastă Lee: — Pentru Propunerea B. A doua doză de balonașe îmi gâdilă nasul și mă făcu să râd. Am propus: — Pentru revanșa Bleichert-Blanchard la Polo Grounds, cu un public mai numeros decât au avut Louis și Schmeling. La care Lee replică: — Pentru a doua victorie a lui Blanchard. — Pentru meci egal, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îndoapă cu medicamentele pe care i le prescrie doctorul, deci nu-i drogată. Eu îmi fac de cap, deci sunt curvă. Ea are voie, eu nu. — Ba da, ai voie. Ești... N-am putut să rostesc cuvântul „curvă“. Madeleine mă gâdilă pe coaste. — Hai, zi. Nu face pe polițaiul din Orașul Oneștilor. Zi! Am prins-o de mână înainte să mă facă să mă tăvălesc de râs. — Tu ești amanta mea, franțuzoaica mea, gagica mea, ești femeia pentru care am ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
contrapunct întinderi și izbituri îndesate. Când capul mi s-a prăbușit pe pernă, am mușcat-o, vrând să-mi ostoiesc tremurul. Madeleine alunecă ușor de sub mine. — Dulceață, te simți bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit și am privit-o, ca să alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine îmi oferi un zâmbet larg. Rujul ei roșu, întins, îmi aminti de rânjetul Daliei. Am închis ochii și am îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
obișnuita liburna, ca să debarce la Misenum și să se îndrepte apoi spre Roma. Dar îndată ce liburna ieși din port, Ennia se așeză alături de Gajus în de-acum faimosul portic al bibliotecii, privi în jur, îi mângâie părul cu degetele, îl gâdilă după ureche și izbucni în râs. — De o săptămână muream să fac asta. El ridică ochii din carte, zâmbind; se gândi că semăna cu fetele din Rhetia care stăteau în barăcile din castrum. Continuând să râdă, ea îi trecu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Dick tocmai pasajul În care Ahab se-nfruntă cu destinul său În pofida rezistenței celorlalți; forța aceasta demonică aureolează doar naturile ce-și depășesc limitele impuse de condiționarea speciei. A. nu poate Înțelege Încleștarea mea În altceva, dincolo de arsurile cărnii; mă gâdilă, mă sărută, inventează mici ghidușii prin care speră să mă distragă, dar, cum nu se Întâmplă acest lucru, se ridică furioasă, se Îmbracă și iese trântind un cuvânt nou În relațiile dintre noi: mârșav; mă opresc din lectură, simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niciun gând nu putea să o tulbure acum. De fapt, nimic nu putea. Era total invulnerabilă când se afla călare pe un exemplar din cele mai reușite creații ale Divinității și când simțea căldura soarelui și mirosul de pământ umed gâdilându-i nările. Donny începuse să alerge ușor pe aleea întunecată, încadrată de narcise, magnolii și lilieci. Prima zi adevărată de primăvară. Pentru o jumătate de oră nu au făcut altceva decât să meargă în jurul lacului, absorbiți de acea conexiune stranie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
straniu... Într-un final, deschise larg ochii. Era absurd. Nu era deloc obosit. Voia doar să se întoarcă jos și să își reia munca de cercetare. Nici nu se punea problema să doarmă. Simți o briză de aer cum îi gâdilă obrazul, ceea ce-l făcu și mai furios pe Thom, pentru că uitase aparatul de aer condiționat pornit. Comandă deschiderea panoului de control din computer, gândindu-se să-i spună lui Thom că ar fi dormit dacă nu ar fi fost atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]