5,090 matches
-
Mircea Martin Acum 65 de ani, mai precis în 3 octombrie 1944, un mare poet, un strălucit gânditor, un intelectual de o rară calitate umană, purtând numele de Benjamin Fondane, B. Fundoianu, B. Wechsler, era ucis la Auschwitz, "îmbogățind, cum scria Virgil Teodorescu într-un poem omagial, cenușa cuptoarelor naziste cu un pumn de pulbere rătăcitoare". Este încă
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
lui reprezintă operații care nu au nevoie de pretextul unei comemorări. Fundoianu-Fondane este un autor ce se impune conștiinței și memoriei oricui i-a citit doar câteva poeme (românești sau franțuzești) ori câteva eseuri (românești sau franțuzești). El este un gânditor și un poet care are încă multe să ne spună. Apelăm la el și el apelează la noi, ne interpelează. Avem nevoie de el și el are nevoie de noi în aceste timpuri în care ideologiile, ce păreau că se
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
la Paris. După ce a bulversat conștiința publică românească denunțând statutul tributar, "colonial" al culturii autohtone față de cultura franceză, după ce a revoluționat sensibilitatea lirică românească prin "Priveliștile" sale, el a reînnoit substanțial exegeza critică a poeziei moderne și a devenit un gânditor existențial - nu existențialist - de marcă la nivel european. Cărțile lui s-au bucurat de aprecierea unor autori precum Benedetto Croce, Miguel de Unamuno, Miguel Angel Asturias, Jean Cocteau, Jean Cassou, Marcel Raymond, Raymond Aron etc. În afara raporturilor mai mult sau
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
nivel european. Cărțile lui s-au bucurat de aprecierea unor autori precum Benedetto Croce, Miguel de Unamuno, Miguel Angel Asturias, Jean Cocteau, Jean Cassou, Marcel Raymond, Raymond Aron etc. În afara raporturilor mai mult sau mai puțin strânse cu artiști și gânditori originari din România - Brâncuși, Tzara, Marcel Iancu, Victor Brauner, Claude Sernet, Ștefan Lupașcu și, mai târziu, Emil Cioran - a întreținut un comerț intelectual semnificativ cu Antonin Artaud, Ribbemont-Dessaignes, Lévy-Brühl, Bachelard, Maritain și, bineînțeles, cu Leon Șestov. Întâlnirea cu acesta din
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
Antonin Artaud, Ribbemont-Dessaignes, Lévy-Brühl, Bachelard, Maritain și, bineînțeles, cu Leon Șestov. Întâlnirea cu acesta din urmă a fost decisivă căci s-ar putea spune că i-a schimbat viața și, în mod sigur, concepția despre viață. Poet vizionar și tragic, gânditor existențial, comentator literar și politic de o luciditate excepțională, vecină uneori cu profeția, apropiat de mediile avangardiste, dar adversar al oricărui extremism străin de spiritualitate și de cultură, Fundoianu-Fondane a crezut în mesajul și în destinul operei sale și, din
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
generalităților abuzive care ignoră detaliile contradictorii, o luptă împotriva schematizării și reducției persoanei prin acele alegeri succesive predicate de Sartre. Spre deosebire de Sartre (și de Heidegger) care, adoptând perspectiva cunoașterii asupra existentului, întăresc puterea rațiunii universale asupra individului, Fondane (pe urmele "gânditorilor privați" precum Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche și, bineînțeles, Șestov) adoptă poziția existentului asupra cunoașterii și, în numele omului singur, se revoltă contra rațiunii uniformizante. Accentul pus asupra individului singular îl conduce pe Fondane la ideea unei "plenitudini tragice": plenitudine în măsura în care posibilul conștiinței
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
învățat, universul e pretextul de care are nevoie pentru a-și crea propria lume filologică: una ridicată pe etimologii, pe jocuri de cuvinte și pe textele din care s-a inspirat spre a-și scrie lucrările. În ochii unui asemenea gînditor, studiul e mai important decît trăirea, iar textul e mai complicat decît viața. De aceea, a intra în cotloanele operei lui Maimonide aduce cu o veritabilă inițiere. Ești silit să cobori în subteranele și polisemantismele unui text atît de ermetic
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
prefața cărții, "Călăuza rătăciților este, incontestabil, cea mai dificilă carte scrisă de un gînditor evreu și multe dintre ideile autorului sunt discutate în numeroase studii care încearcă să descifreze enigmele create de Maimonide. Orice încercare serioasă de a aborda capodopera gînditorului medieval constituie un efort sisific de a confrunta problemele complexe ale textului și ale bibliografiei infinite despre opera lui Maimonide. Madeea Axinciuc trebuie felicitată pentru curajul de a intra în labirintul maimonidian și de a ieși din el în pace
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
gîndi, chiar dacă nu le percepem. Distincția aceasta, dacă este s-o prindem într-un verdict malițios, a reprezentat marea iluzie a filozofiei europene, de la începuturi și pînă în momentul declinului din secolul XX. Cu alte cuvinte, în clipa în care gînditorii nu au mai crezut în valabilitatea acestei distincții, filozofia și-a pierdut autoritatea. Căci astăzi e larg răspîndită convingerea că nu putem pricepe decît fenomenele pe care le percepem într-un fel sau altul: prin instrumente sofisticate sau prin ochii
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
printr-o univocitate a respingerii dirijate, fie publicat cu maximă parcimonie, împins spre marginea atenției? Mai întîi se cuvine admis actul însuși al recuperării, pe fondul unei conștiințe vinovate în perspectivă istorică. Apoi cum am putea trece cu vederea confruntarea gînditorului cu epoca noastră exuberant materialistă, hipertehnicizată, "postindustrială"? Nietzsche, un vădit model al lui Cioran, opunea timpului său raționalist, generator al unui pozitivism ce a însoțit începuturile erei industrial-mercantile, valorile socotite cele mai înalte, ale vieții. Dorind a aduce factorii conștiinței
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
particulele metalice ale unei meditații ce se afirmă deliberat în dispersie și-n exploziv, nelipsită totuși de-o funciară putință de integrare. Unul din subiectele recurente ale lui Cioran l-a constituit noțiunea de adevăr. "Sceptic dezlănțuit", cum se admite, gînditorul se relevă atras de acest termen de referință al întregii filosofii, declarîndu-se excedat de-o căutare ce i se înfățișează fără rost, sterilizantă: Dacă nu înaintez în nici un plan și nu produc nimic, e pentru că nu încetez să caut denegăsitul
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
moment dat, că în România comunistă nu lipseau justificările gen: ŤNu poți face omletă fără să spargi ouăť (p.14). Cum combat însă autorii Raportului această justificare?". Ei se limitează, pur și simplu, să citeze un bon mot: Ťcum sesiza gînditorul liberal Isaiah Berlin, cu toate milioanele de ouă sparte, nimeni nu a văzut vreodată marea omletă comunistă împlinităť" (A.-P.I.). Urmează o intonație ce se dorește umoristică: "Iată de ce era nevoie de întrunirea unei comisii învestite cu mare autoritate
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
pp. 10-11) Hotărît lucru, Kant avea o optică filantropică de nelecuit. Căci atunci cînd privești omul ca avînd din naștere toate predipozițiile pomenite mai sus - pe cea metafizică, estetică, tehnică, ludică și pe cea religioasă - nu poți fi decît un gînditor optimist și deopotrivă meliorist, a cărui părere despre semeni mustește de iubire. Numai că o omenire alcătuită exclusiv din făpturi mirabile, înzestrate congenital cu daruri pe care nu ar trebui decît să le scoată din latență pentru a le exersa
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
este (sau pare a fi) un altul, în nici un caz al unei deliberări. La drept vorbind, Cioran se explorează pe sine însuși cu acuitate, fiind interesat nu de Ťdoctrineť, ci de Ťrealități sau trăiriť". Această criză îl face uneori pe gînditor să se golească de propria-i identitate, să se perceapă "exterior problemelor omenești", ca un soi de străin. Angoasat de impresia unui "absurd" ce structurează "acest conglomerat uman", Cioran nu pregetă a se da în spectacol, dorlotîndu-se în ipostaza de
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
voit, cît fatal. Se cuvine adăugat că, în limbaj curent, nu asta înțelegem prin impostură, care înseamnă întotdeauna voința de-a înșela". Felul în care se comportă Cioran, dat fiind acest deficit de autenticitate, ține de un lirism sui generis. Gînditorul proiectează asupra celorlalți propriul său simțămînt de deplețiune: "În toate și în toți simt impostura, peste tot văd iluzie și minciună. În consecință, relațiile mele cu ceilalți sunt grav compromise. Cînd întîlnesc un om adevărat, primul impuls este să cred
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
măsură, de artă și de viață, de inteligență și de prostie, de Dumnezeu și de diavol și care -surprinzător pentru unii - se mai și contrazice, mai consemnează și fleacuri, mai emite și platitudini: "Marea superioritate a lui Valéry față de alți gânditori cu însușiri asemănătoare - luciditate, rațiune, precizie, claritate -este aceea de a fi sensibil la realități șsufletești, n. m., G.G.ț pentru explorarea cărora instrumentul lui nu e adaptat" (p. 128). Atracția față de zonele obscure ale sufletului la un ins înzestrat
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
gestul de apărare al filozofului nu se poate ridica pînă la pragul unei interdicții. Noica trebuie știut tot, în virtutea unei cuprinderi integrale a destinului său cultural. Iar în raza acestei cuprinderi integrale intră și biografia sa. Mai mult, chiar dacă imaginea gînditorului ar avea de pierdut prin divulgarea vieții, prețul acesta trebuie plătit, căci opera lui nu poate fi înțeleasă fără a fi pusă în prelungirea biografiei. Orice operă este pătrunsă de spiritul epocii în care a fost scrisă. A o judeca
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
timp - anii '50-'60, epoca puloverelor rulate sau semirulate pe gât. "Barba de trei zile" contribuie în egală măsură la spectaculozitatea bine ambalatului produs de marketing. Alături de fotografie, un text oferă elementele ajutătoare: "Unul dintre cei mai profunzi și talentați gânditori conservatori ai noștri la ora asta, Mircea Platon..." Promițător, mai mult decât promițător - deși în calitatea mea de "centrist" îmbătrânit în rele, am un recul involuntar și atunci când aud de "stângiști", și de "dreptaci", două specii de care mă feresc
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
scrie, într-un recent articol în care amestecă adevăruri de valabilitate generală și înduioșătoare suferințe personale: "Un tânăr prieten român, care-mi traduce cărțile în limba lui, mi-a trimis de curând cea mai recentă carte a lui Vladimir Tismăneanu, gânditor social român și profesor de științele guvernării la Universitatea din Maryland. Fantasies of Salvation e o carte subțire, discursivă apărută la Princeton University Press. Aceeași editură mi-a tipărit și cartea After Liberalism, dar ulterior editorii au găsit analizele pe
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
Pentru mine o gîndire este radicală în măsura în care nu are pretenția de a se proba pe sine, în măsura în care nu pretinde să se verifice printr-o realitate oarecare." (p. 83) Iată o opinie radicală și cît se poate de plauzibilă pentru un gînditor ca Baudrillard. Dacă trecem peste parada implicită pe care o presupune ambiția de a-ți etala gîndurile într-o formă radicală - există o modă a francezilor de a se declara radicali, cînd de fapt nu sunt decît patetici și cabotini
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
benefice și te stimulează incredibil. Să dau un singur exemplu. Daniel Pennac se numără între puținii care cred că în orele de literatură trebuie cultivată și memoria: memorând poezii, pasaje din propria literatură sau din literatura universală, din scrierile marilor gânditori, copiii și adolescenții capătă alt simț al cuvântului, al frumosului, al propriei culturi sau existențe. Am găsit o pledoarie splendidă și convingătoare pentru a reînvia o artă a memorării. Și un episod delicios în care, stupefiat, profesorul asistă la concursul
Școala, subiect de ficțiune by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7607_a_8932]
-
de absență, revine în prim plan cu o carte "scandaloasă", în care face apologia sofistului Callicles, reabilitîndu-l astfel pe cel mai cumplit adversar al lui Socrate, justificînd chiar condamnarea celui care în tradiția gîndirii occidentale trecea drept modelul eroic al gînditorului, arhetipul filozofului progresist. Critica reacționează brusc, întrevăzînd în cartea lui Frédéric Stauff "scandaloasa apologie a sofismului și cinismului, condamnarea lui Socrate pentru a doua oară la moarte, un revizionism sfruntat" etc. După un arabesc amoros în care Philippe își dezvăluie
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
îndîrjește să nu mai "reușească", urmînd astfel exemplul unor "magnifici ratați" pe care-i va propune ulterior drept "model" discipolului său Montclar: de la Senancour la Walser, trecînd prin Bloy, Schopenhauer, Leopardi etc. În tradiția lui Nietzsche, Stauff consideră că un gînditor se înscrie într-o genealogie spirituală și își revendică drept strămoși cinicii și stoicii greci, pe Lucrețiu, Boetius, pe libertinii și materialiștii francezi din secolele XVII și XVIII, pe Schopenhauer și desigur pe Nietzsche. În ochii săi un un filozof
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
R.B.: În acest caz este oare romanul dumneavoastră și o tentativă de a răspunde acestor întrebări? B.de C.: Nu într-un mod direct. Prin Stauff, care nu este transpunerea sau "decalcul" lui Cioran, am intenționat să evoc tipul unui gînditor și filozof atemporal, etern, dar accentuînd ceea ce mi se pare a fi una din caracterisicile epocii noastre: impostura intelectuală, ceea ce Julien Benda denumea "trădarea intelectualilor". R.B.: Ați mărturisit că nu ați dorit să-l întîlniți pe Cioran, pentru că nu ați
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
B.de C.: Nu am fost niciodată discipolul unei persoane vii, am fost dator doar celor morți despre care cred că sunt adesea mai vii decît mulți dintre contemporanii noștri, aceștia din urmă morți deja fără să știe...Un mare gînditor sau scriitor este pentru mine un veșnic contemporan în timp ce "lințoliul de purpură în care își dorm somnul de veci zeii morți," ca să folosesc o formulă ce-i aparține lui Renan, îi învelește la fel de bine și pe oamenii momentului, pe care
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]