23,329 matches
-
ascundea figura. Eram numai ochi, sala înlemnise. Henriette Yvonne Stahl își ridică vălul de pe față, apoi, înainte de a se înclina, trînti o cruce mare, ortodoxă, se aplecă înaintea sicriului, și, în balansul făcut de șiragul lung de mărgele negre de la gît, acestea izbiră marginea de lemn a sicriașului ce scoase un sunet sec. Era ca și cum Belu ar fi sughițat brusc. Ca și cum ar fi scos un sunet de-al lui, ultimul. Activiștii cu vigilența lor cu tot o sfecliseră. Pe urmă, Doamna
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
nu-i mai poți vedea nici cu lupa". PNȚCD a condus tot mai prost Convenția în ultimii ani pe care a manevrat-o cu ajutorul partidelor minuscule, dar cu drept de vot, PER și MER, partide care îi atârnă acum de gât, ca piatra de moară. Ecologiștii se urăsc între ei, iar dl. Weber, președintele PER, a găsit cu cale să declare că refuză să fuzioneze cu MER, motivând că partidul condus de dl. Marcian Bleahu are în frunte un fost informator
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
căruțaș, fără opritori și fără osii, căruța CDR a rămas doar un simbol. De fapt, bătălia cea mare se dă pentru substantivul "căruță". Țărăniștii n-au fost în stare să se târguiască deștept și acum sunt gata să moară cu gâtul pe dicționar. E vorba despre un concept al lor și își închipuie că dacă arestează dicționarul, devin proprietarii denumirii".
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
și alții se cred din hîrtie și au grijă să nu ia foc.// Nea Gică e cel mai mare frizer din lume.// Unii se cred doctori,/ alții inventatori/ și alții colonei./ Și toți au grijă să-și țină stetoscopul de gît/ și șurubelnița în buzunar/ și hărțile marcate sub braț./ Rar, cîte unul se crede Vasilescu Dorel.// Unii se cred Socrate și sînt nebuni./ Alții se cred Ludovic al paișpelea și sînt și mai nebuni.// Dar nea Gică e cel mai
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
că Ion Iliescu va candida cu adevărat. Se mai așteaptă o decizie a Curții Constituționale, se mai așteaptă deznodământul în cazul Costea, în fine, se așteaptă și reacțiile oamenilor din partid, mulți dintre ei nemulțumiți că li se vâră pe gât, acum, când P.D.S.R.-ul s-a îmbățoșat ca zmeul din poveste, un personaj dinafara nucleului dur. Dacă, în schimb, dl. Stolojan va miza pe ipotetica alianță Ap.R.- P.N.L., va pierde. După cum vor pierde și acele partide. Pe plan personal, dl.
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
pe necunoscut, vede casa, el se scuză, îl invită și îi cere trei dorințe. Dumnezeu i le acordă avertizîndu-l degeaba că ele i s-ar putea întoarce împotrivă. Și într-adevăr, acesta dorește ca nărăvașul lui cal să-și rupă gîtul, ca soția lui să rămînă țintuită locului iar cu a treia dorință o eliberează pe biata femeie. Grimm (III, 149) a menționat înrudirea acestei povești cu cea a lui Filemon. Și, în special, ospitalitatea plină de devotament a cuplului de
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
P.D.S.R. a dat o lovitură zdravănă la alegerile locale. P.D.-ul a cîștigat, probabil, mai mult decît se aștepta, A.P.R. a ieșit pe un loc care îi dă speranțe mari pentru la toamnă, iar P.N.L. nu și-a frînt gîtul după ieșirea din Convenție. În toată această combinație a localelor C.D.R. a ieșit în pierdere, dar dacă privim rezultatele cu mai multă atenție, paguba de acum a Convenției nu e una aducătoare de faliment. Dar nici de posibilă revanșă la
Bilanțul perspectivelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16992_a_18317]
-
despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești. cînd buzele ei stau livide în jurul/ cuvîntului adio. cînd treptele pe care dispare/ sînt lacrimile mele coborînd nefirești în gîtul/ de metrou al cămilei" (toamnă de toamnă, frunză cu frunză). De aci drumul pînă la satiră e scurt. Aceasta ia naștere, ca să zicem așa, în suc propriu, doar prin simplul mecanism al aglutinărilor degajat-sarcastice: "De o bună bucată de vreme
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Puștiul ședea într-un picior în mijlocul careului. Mîna-i străvezie ținea sus, sus de tot, să vadă toată lumea, un volum de Mark Twain. Părea de vreo doisprezece ani, era lung și deșirat, numai oase, tuns chilug, cu o față prelungă și gîtul ireal de subțire. Ochii săi albaștri priveau aiuriți în jur. Zîmbea în neștire și zîmbetul lui inocent demonstra că era departe de a realiza grozăvia ce o făptuise și pentru care se adunase atîta lume... - Acest elev, tuna directorul Iordache
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
o văduvă veselă matură, care (asigură zvonul) are penibila reputație că ridică coapsa pentru un da sau un nu cu primul venit. Per-fect: unul de-al nostru o confirmă. A văzut cuplul pe o bancă într-un parc. Băiatul mîngîia gîtul femeii, gîtul ei, brațele ei, da-da, fără pudoare. Și chiar, el îi punea un deget în nas pentru a o sîcîi, ah nu, nu, aici bîrfele depășesc măsura, dar deloc, martorul este un polițist de primă categorie: se poate
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
veselă matură, care (asigură zvonul) are penibila reputație că ridică coapsa pentru un da sau un nu cu primul venit. Per-fect: unul de-al nostru o confirmă. A văzut cuplul pe o bancă într-un parc. Băiatul mîngîia gîtul femeii, gîtul ei, brațele ei, da-da, fără pudoare. Și chiar, el îi punea un deget în nas pentru a o sîcîi, ah nu, nu, aici bîrfele depășesc măsura, dar deloc, martorul este un polițist de primă categorie: se poate avea încredere
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
Piață, care, prin simplul fapt de a-și fi exprimat suferința și de a-și fi formulat doleanțele, ar fi devenit propriul său vrăjmaș. S-ar fi blocat prin propriul său discurs, care i-a rămas ca un os în gît. "Mărturisesc că nu mi-am dat seama că Piața este percepută drept ceva atît de anormal", murmură cu falsă candoare istoricul Răzvan Theodorescu, părînd a nu-și da seama că dialectica anormalității îl include și pe d-sa și nu
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
percepe lumea și poziția sa acolo: erosul e "asasinat", surîsul e "filistin", tunsoarea e asemenea "craniului" unei statui, pînze de păianjen cresc între degetele "lui", respirația e "fetidă"; așa: "Am încercat să fug/ dar, obosită, noaptea,/ îți simțeam respirația/ pe gît/ Și, descurajată,/ m-am întors/ în locul unde stăteai,/ dar n-am găsit/ decît o gaură/ în nisip,/ lîngă cadavrul tău/ descompus" (Morbidă). Andreea-Luciana Dumitriu e o poetă deplină, ultima - nu și cea din urmă, sînt sigur - floare a poeziei de
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
Michel Tournier. Frustrările de handicapat ale unui funcționar specializat în scrisori injurioase pentru procese de divorț dispar în grotesca aventură cu o Anita Ekberg de astă dată gulliverniană, nu felliniană. Pachidermul feminin demn de analize jungiene va fi strîns de gît, protagonistul încercînd apoi să-și recapete candoarea, organizînd împreună cu o trapezistă mignonă un spectacol de circ în exclusivitate pentru copii. Despre abisurile subconștientului își propune să se ocupe folosind chiar genul incriminal - snuff movie - Lucrare de diplomă (Spania, 1996). Filmul
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
o mână forte etc." (Cîteva pagini mai încolo, Dumitru Chioaru despre Elena Ștefoi: "Poezia Elenei Ștefoi nu mai păstrează nici una dintre mărcile retoricii feminine, dar rămîne feminină ca substanță, datorită problematicii celui de-al doilea sex. Un scepticism sumbru răsucește gîtul retoricii sentimentale, transformînd-o din "călcâi vulnerabil" al feminității în mască agresivă. Textualizarea agresivă exhibă frustrările și dezabuzarea sensibilității femeii rănite de dogmele/ convențiile unei societăț Electorale Campania electorală începută în urmă cu două săptămîni a continuat și în Săptămîna Mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
la Magazinul de Urziceni. Dar ce stau eu și mă mir... Urziceniul, față de atâtea orășele mai mici, avea pe vremuri o faimă a lui de muzicanți de forță, - vestiții lăutari nelipsiți la chefuri, nunți, ca și înmormântări, când legau de gâtul viorilor năframe albe. Orice urzicenean în vârstă nu poate să nu știe de familia Carabulea ori de tribul Olmazu (cu acordeonistul mai tânăr, Basacu, jucam biliard la nea Luca). Țigan să fure, să șterpelească, la Urziceni?... Ferit-a sfântul! Erau
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
psihologic sînt privirile sau, mai exact spus, plastica ușor exaltată a ochilor. însă și acest element rezumă întreaga viață interioară la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. În partea inferioară a imaginii, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. în colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
o mișcare pozitivă, bizuită pe "tensiunea auctorială", act în stare a înavuți existența cu o prezență estetică. Golul învins, covîrșit de fertilitate, apare ca un motiv al său predilect: "Să ne lăsăm în voia aerului/ ce ne strînge/ ușor/ de gît/ să ne apropiem/ de un loc gol/ care ne iubește/ și nu ne mai pasă nu/ ne mai temem/ iubirea noastră este nepăsarea/ pămîntului din care crește iarba/ și care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le" (În voia
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
să vadă în Ion Antonescu un "salvator al patriei" și un "erou național" - tac chitic, aproape fără excepție. într-adevăr, ce țară e asta? Pe de-o parte, minte de stinge că vrea spre Europa, că-și pune frânghia de gât dacă nu e primită în lumea civilizată, pe de alta, prin cea mai vizibilă (că prestigioasă nu-i pot spune!) instituție de cultură, Academia, lansează astfel de manifeste ale ororii, ale barbariei și violenței criminale. Pentru ca scârba să fie deplină
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
Cazne măiestrite/ Pentru mădularele și răsufletul Florei edenice" (Fragmentele). Suavitățile se îngroașă, se opacifiază, se integrează unei vitalități renegate, ostile sieși: Pe un cîmp cu lumînări aprinse/ Numai seului meu i-a fost somn/ Iartă-mi îngere auzul rigid/ Ca gîtul unui lup, cînd nu mă întorn.// Înnoptez într-un cort de petale/ Moartea mă așteaptă ca aerul afară/ Pe o insulă de untdelemn plutitoare/ Flacăra ta o să răsară.// Cu săgeți cît acul de albină/ S-a tras în copilul ce
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
strugurii lăsați de paraclet. că, fiule, na sufletul meu. că numai poeții se sinucid prin cuvinte. că singura mea avere este data de naștere. barbarilor/ sînt frate cu hoitul meu ce mi l-a dat dumnezeu. sînt băgat pînă la gît în cuvinte. sînt tîrît prin idei" (dependența de alfabet). În fond, avem a face cu un tip dunărean (Paul Aretzu e originar din Caracal), deci cu un trunchi incredul, inconformist, persiflator, pe care s-a altoit avangarda, precum un mod
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
care se agață, cîrduri-cîrduri, precum cheile de un breloc. Care-i duce spre o destinație nu totdeauna cunoscută și arareori de ei aleasă. 2 . În volumul trei din Harry Potter, mașina timpului, reprezentată printr-un ceas cu lanț, purtat în jurul gîtului (oare nu așa purtăm, cu toții, timpul permanent cu noi, ca pe o piatră de moară?!), îi permite unui personaj să dea timpul cu trei ore înapoi. Între multe altele, nu e lipsit de importanță faptul că acest personaj nu e
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
bunului-gust burghez (înainte de '89) sau al mediocrității leneșe (după), ambele vinovate de banalizarea vieții omului contemporan, de golirea ei de spectaculosul înalt semnificant. Femeia cucerită este fie înaltă, cu membre (i.e. picioare) lungi, subțire, cu sînii mai degrabă mici, cu gîtul lung, inteligentă, opunînd pe față rezistență dominației și fiind învinsă cu atît mai spectaculos și mai anihilant (aproape anulîndu-i-se personalitatea) - fie scundă, cu rotunjimi, cu sînii mari (de obicei "globulari") și "șolduri evazate", mai curînd tăcută, ascunsă, care lasă să
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
un biscuit în mână, cu rucsacul deschis, în care cealaltă vârâtă, părea să caute ceva. Trei ciobani, găsindu-i, îi duc la vale înveliți în pături, lupii, vulturii n-apucaseră să-i sfâșie... Taxatoarea Fâlfănescu Dumitra cu geanta ei de gât în tramvaiul 5, care întoarce la Sf. Gheorghe, adresându-se unui grup de derbedei care călătoriseră fără bilet câteva stații: ,,Nenorociților,... să vă calce tramvaiu'... să n-aveți parte... (neinteligibil) ...să dea damblaua-n voi... să vă moară copiii (!!!)... să
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]