1,239 matches
-
pe cât le permit regulamentele și nu vor să se amestece cu ceilalți studenți, formând un fel de universitate paralelă, mai sobră și mai cufundată în gânduri negre. Cele două planuri se intersectează, ocupă același spațiu, fără a se atinge măcar. Gălăgie, jazz și cocteiluri. Noroi și carne putredă. Incomensurabil. —Animalule! Năluca dispare. Un tip gras, cu barbă stufoasă se uită în jur, vădit deranjat. Zdrențele dispar după colț, însoțite de râsul unui student. Traversează St. Giles zâmbind. Apoi, dintr-odată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
debutat prin dureri teribile de intestine cu senzația alarmantă de lichefiere, ceea ce înseamnă că ambele toalete sunt folosite aproape permanent. Gradul de ocupare fiind de nouăzeci la sută, nici unul nu este dispus să-l elbereze pentru colegii săi în nevoie. Gălăgia la ușă, înjurăturile și chiar amenințările devin lucru obișnuit. Degenerarea spre sălbăticie este rapidă și culminează cu momentul în care Gregg zboară ușa secundului cu revolverul, scoțându-l de acolo pe Gittens îngrozit, baricadându-se înăuntru. Marchant trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dar unde?... "Cum adică, exclamase el odată uluit, sa faci treizeci de kilometri pe jos, până la Recea, după o carte, domnule?! Dar ce, e aurită? Și să-l fi pus la o treabă mai mică decât asta, ar fi ieșit gălăgie mare..." Făcusem într-adevăr acel drum, după tata cel puțin bizar, și nu era aurită acea carte în patru volume, cu care mă întorsesem, dimpotrivă, avea un titlu pe care el îl silabisise absolut nedumerit: Victor... Victor... Da, asta mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
curgea în brazdă o spumă albă. Bolovănind ochii, animalul scotea limba, cum fac cîinii pe arșiță. Fugisem de acasă în nădejdea că mama, care lega bagajele, va pierde trenul. Plîngeam de mila boului în boziile de lîngă mal. Cu multă gălăgie, am fost scos de sub tufe și escortat la gară. Pentru mine școala nu începea atrăgător. Ulițele pe care le băteam acuma zilnic îmi păreau murdare. Cu vremea însă a început să-mi placă așezarea de pe colinele cu livezi în care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat seama de unde trăgea gazetarul concluzia că țăranul limbut ar fi mijlocaș. Pricepusem însă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de către Urecheru. Ascultîndu-l, profesorul de sport se concentra și, din această pricină, unul din ochi îi deveni sașiu. Cînd, magnetizat, mi-am mutat privirea la cel bun, lunecă și acesta într-o latură. La primirea sarcinii, neprevăzătoare, o dăscăliță făcu gălăgie că are copil de țîță. Fără a sta pe gînduri, Costică îi mai trasă o sarcină, numind-o șefa comisiei de femei. Doar cei care tăceau au fost uitați. Secretarul își păstră funcția de îndrumare și control și echipa de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu capetele tunse în scări dînd la iveală coptura unor bube dulci, plozii ședeau lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii se împrăștiau pretutindeni, părînd să aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu caietele lor, se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tras pe pămînt o linie, căpeteniile s au așezat cu vîrful piciorului la semn. Fiecare dintre jucătoare se puse una în spatele celeilalte, după propria căpetenie, înșirînduse în front. Reciproc, cîrdurile încercau să se tragă peste linie pînă cînd, într-o gălăgie infernală, toate fetițele se răsturnară una peste alta. Se auziră țipete ascuțite: „Noi v-am bătut! Noi vam bătut!” „Ba nu!” „Ba da!” Cel mai mult domnișoarei Cristina îi plăcea „Ața”. Două tovarășe de joacă ședeau față în față trecînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de banca lungă de lemn și trecea prin chinurile iadului, cu bășica plină de săgeți și ace. Însă suferințe adevărate Îndura atunci când, cu o ucigătoare nerăbdare, aștepta ca Ghiță să schimbe bobinele, În huiduielile și Înjurăturile spectatorilor. Nemulțumiții făceau o gălăgie care aproape spărgea urechile și care devenise ea Însăși, până la urmă, o distracție, căci fiecare se străduia să șuiere cât mai ascuțit cu putință ori să urle În așa fel Încât să acopere, măcar pentru o clipă, vuietul Îngrozitor făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vedea pe pajii tineri și nepăsători strângându-se în jurul focului. Erau pe jumătate goi, cu tot frigul din Luna Întâi, și făceau zarvă pentru ceva ce părea să-i amuze. — Sakichi! Shojumaru! Acum ce v-a mai apucat de faceți gălăgie? întrebă Hideyoshi, aproape invidios pe veselia lor. Nimic, răspunse Shojumaru, care devenise, recent, paj, și se îmbrăcă repede, aranjându-și armura. — Stăpâne, interveni Ishida Sakichi, Shojumaru se jenează să vă spună, fiindcă e dezgustător. Dar eu am să vorbesc, pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Muntele Komaki și, din nou, cu ocazia tentativei de reconciliere a lui Niwa, ochii aliaților săi urmăreau acțiunile lui Kazumasa, indiferent de situație. După cum era de așteptat, toate acestea nu-l afectau câtuși de puțin pe Ieyasu. — Ei, e cam gălăgie afară, nu-i așa? De pe coridor, aflat la câteva camere distanță de încăperea unde stăteau așezați Ieyasu și Kazumasa, se auzeau glasuri animate. Vasalii nemulțumiți de acordurile de pace își exprimau îndoielile și indignarea față de faptul că Ishikawa Kazumasa fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pună mâna pe o dugheană cu pivniță și cât mai la vedere. Apoi la fiecare pas ai să întâlnești de-a lungul uliții câte o tarabă cu tot felul de nimicuri. Toți vând și toți cumpără - cum s-ar spune. Gălăgie și tămbălău nu găsești decât la iarmaroace în târgul de vite... M-ai făcut curios, părinte. Abia aștept să văd ce se întâmplă cu adevărat pe Ulița Tărbujenească. Înainte de a pleca din acest loc, uite-te mai cu băgare de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
I-am spus lui Tim că o să sun când o să fiu în drum spre centru. Pe bancheta din spate a taxiului, îmi scot telefonul mobil din geantă și văd că am un apel pierdut. Nu am auzit telefonul, cu toată gălăgia din pub. Inima îmi tresare când văd că telefonul era de la Adam. Sunt emoționată. Nu mai pot de bucurie. Îl sun repede, dar din nefericire îmi răspunde robotul. Sunt pe cale de a-i lăsa un mesaj când mă cuprinde panica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
verde familiară e decorată cu lumini feerice, de acoperișul terasei sunt agățate baloane, și dinspre ușa deschisă se revarsă muzică și râsete. Mi se pare chiar că aud pe cineva care cântă. — De obicei nu e chiar atât de multă gălăgie ! spun râzând și pornesc spre ușă. Îl văd deja, foarte aproape de ușă. — Bună ! zic, deschizând ușa. Antonio ! — Emma ! spune Antonio, care stă lângă ușă cu un pahar de vin În mână. E roșu În obraji și parcă e chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trezesc. Încet, cu grijă, îi scot pantofii din picioare. Pe stradă trece un camon. Mi-e teamă că-l va trezi. Dar nu, el doarme în continuare, visează. Mă întind lângă el și adorm și eu. Din când în când, gălăgia de afară mă deșteaptă. Am senzația că nu l-am mai văzut de atât de mult timp, că mi-e dor de el. Mă tem că se va trezi și îmi va spune că trebuie să meargă mai departe. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și își adună toate cărțile și revistele. Coboară la parter și le aruncă la gunoi. În timpul zilei, evită străzile pe unde sunt puse afișe comuniste. Nu mai ține legătura cu prietenii comuniști. Zgomotele casei i se par din nou plăcute. Gălăgia făcută de soțul și soția care se ceartă alături îi ține coșmarurile la distanță. Pianul băiatului din vecini îi pare muzică din ceruri. Nu o mai deranjează mirosul de sos de soia ars care vine din bucătărie. Stă întinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gata să se coacă, atunci când șuierul ascuțit al vântului de munte face loc unui geamăt stins, iar pâraiele învolburate se strâng, alcătuind un lac liniștit. Într-o seară, ne plimbăm după ce am luat cina la un restaurant. Deodată se aude gălăgie. La câteva străzi mai încolo, pe o străduță laterală, cineva strigă după ajutor. Când ne apropiem, vedem un rus lat în spate care lovește un ricșar slăbuț. Rusul se plânge că omul i-a cerut prea mult drept plată. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prin urechea mea, prin gât, piept, în jos. E vorba despre Mao. Exercițiul lui de longevitate. Uite numărul virginelor pe care le penetrează. Îmi pare rău să joc rolul furnizorului. Este slujba mea. Trebuie să înțelegi asta. Să nu faci gălăgie cu privire la informațiile pe care ți le dau. Încerc să-ți protejez viața. Trebuie să înțelegi nevoia lui Mao de penetrare. Nu trebuie să te compari cu Fairlynn și altele asemenea ei. Tu ești o împărăteasă, nu un alt vagin. Adevăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Șoferul îl întrebă încotro să o ia ca să ajungă la intrarea principală a bucătăriei. Garda îi răspuse într-un dialect puternic de Shan-dong. Șoferul întrebă dacă poate folosi toaleta, iar gara îi răspunse că va trebuie să facă afară. Încet-încet, gălăgia de pe hol se risipi. Ea se gândi cât de ciudat era faptul că era căsătorită cu Mao de șaptesprezece ani. Știi care e secretul care ne-a făcut să ne căsătorim? o întrebă Mao de parcă i-ar fi citit gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce meseriașă e Lumi și ce la fix o pun ea și prietena ei În cele trei ore cât lipsește din cameră tocilara de Gabi, În fiecare miercuri, când Gabi se duce moartă-coaptă cu abonamentul ei de Cinematecă. Să fie gălăgie În jur, nimeni, În afară de tine, Mihnea să nu-l asculte pe Gimmi cum se dă mai departe mare șmecher, cu amănunte la ce se pricep Luminița și prietena ei. Și atunci, ție, Mihnea, să-ți vină ideea cretină să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În stare să ajung de aici până În cameră la Lumi, mergând doar pe balustradă? * Se poate presupune că până și Cătălin obosise să-l tot trimită În șuturi pe recalcitrantul băutor novice până În colțul său de pat, de aceea, În gălăgia din cameră, bolboroselile lui Mihnea nici nu au fost auzite. Iar fumul stătut de țigară și ora destul de târzie au făcut ca ultima deschidere a ușii dinspre balcon să pară o bine-venită măsură de aerisire. Să specificăm și că puțina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Sandra. Ți-era frig, ți-era greață, Îți dispăruse orice nerăbdare, orice curiozitate, deloc, dar absolut deloc nu mai țineai să vezi, ca omul invizibil, ce se petrecea În clipa aceea În cameră la Lumi. * Deci Înăuntru să fie fum, gălăgie, mirosuri acre, râsete, bancuri, ei să se termine de râs și tu să pășești tot mai temător, afară, pe balustrada ta Îngustă, În frig, În beznă. Râsetele, glasurile lor să le auzi tot mai de departe și ultima frază care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe care număr. Număr și număr cu buzele, cu nasul, cu limba și nu ies la cale, tot mereu mă-ncurc și o iau de la-nceput - și ea râde. Așa-i programul de dimineață: așteptăm să nu se mai audă gălăgie dinspre școală, semn că au Început clasele, cu mama; mă asigur că domnișoara nu s-a trezit; mănânc bine-bine, de puteri, ea Încuie ușa bucătăriei și urcăm pe cuptor, unde Tecla are tot felul de guri și eu nu apuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
oameni. Gacel rămase pe gânduri, amintindu-și de experiența lui de la El-Akab și oazele din nord, și clătină din cap cu dezaprobare. — Le place să se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urât mirositoare, țipând și făcând gălăgie fără motiv, furându-se și înșelându-se ca animalele care nu știu să trăiască decât în cireadă. — De ce? Ar fi vrut să-i dea un răspuns, pentru că îl umplea de mândrie admirația pe care Laila o simțea pentru el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
obiect inutil, ca și cum n-ar fi știut ce-ar putea face cu ea... Păi, în caz de nevoie, s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]