2,007 matches
-
interiorul buzei. O altă diferență o constituie ceramica fină, cenușie, denumită de „lux”, care în secolele X-XI este mai frecventă și are un decor realizat prin incizii ori lustruire. Din aceeași categorie fină fac parte și unele fusaiole, de culoare gălbuie și ornate cu pieptenele. Întrucât ceramica rămâne elementul distinctiv, în vederea stabilirii cronologiei unei stațiuni arheologice, trebuie trasate câteva din caracteristicile generale ale acesteia, prin punctarea unor criterii de bază, fără de care nu poate fi definită cultura materială, de tip Dridu
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
umerii sunt proeminenți, corpul bombat, iar fundul este plat. Unele vase dispun de torți mici, situate sub buză. Pasta acestor recipiente este fină, de culoare cenușie, specifică categoriei a treia. Mai rar s-au găsit exemplare și de culoare neagră, gălbuie sau cărămizie. Ornamentația include linii lustruite, combinate uneori cu cele incizate, dispuse pe umeri sau pe tot corpul. Nu prezintă urme de ardere secundară, așadar ele erau folosite la păstrarea apei. Comparativ cu etapa Protodridu, în secolele X-XI, această ceramică
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
redus), în asociere cu alte tipuri ceramice amintite. În acest sens, menționăm descoperirile din Bazinul Bârladului de la Dănești, Dumeștii Vechi, Dodești, Bârlad-Prodana (Vaslui) și Drăgănești (Galați) - pl. LIII/1, 2, 5-9. Tipul VI: Ulcioare, modelate din pastă fină, cenușie ori gălbuie, cu gâtul înalt, corpul bombat, înzestrat cu o toartă. Pentru zona Moldovei nu s-au găsit exemplare întregi sau care pot fi restaurate, ci doar fragmente. Foarte rare, acestea sunt semnalate printre altele și la Dodești (pl. LIII/3, 4
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
îi lipsește ochiul drept; obiectul a fost găsit în L19 și are 5,8 cm înălțime x 4,7 cm lățime x 2 cm grosime), similare celor de pe masca de la Delești - Vaslui (întreagă, mai expresiv realizată; piesa este o gresie gălbuie, înaltă de 25 cm, lată de 31cm și groasă de 13 cm). În privința decorurilor animaliere, se evidențiază, în linii generale, pe suprafața unui recipient, siluetele unor cabaline (înfățișate din lateral, pe două registre, situate pe corpul vasului) - pl. LIX/3a-c
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
prioritară era ceramica făcută cu mâna, la care se observă o evoluție. Primele, datând din secolele V-VI, aveau o pastă cu aspect grosier, datorită cioburilor pisate folosite ca degresant, arse incomplet, de culoare cenușie închisă sau brună, cu pete gălbui, iar celelalte (secolele VI-VII) aveau un aspect uniform, datorită microprundișuri, utilizate ca degresant, de culoare brun-gălbuie sau cărămizie. Ornamentele vaselor din prima categorie erau rare sau lipseau; vaselor din a doua categorie li s-au aplicat ca motive decorative
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
rare sau lipseau; vaselor din a doua categorie li s-au aplicat ca motive decorative alveolele, crestăturile sau crucile. Același parcurs l-a avut și ceramica la roată, de la vasele cu pastă zgrunțuroasă și arsă incomplet, de culoare cenușie sau gălbuie, la exemplarele cu aspect zvelt, care încercau să ascundă unele neregularități, de culoare cenușie. Decorul era incizat și reda striuri paralele, executate în zona superioară a recipientelor. În așezarea de la Dodești - Vaslui s-a găsit o ceramică semifină cenușie, surprinsă
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
este bine frământată, vasele nu sunt deformate, arderea este uniformă, de culoare roșcat-cărămizie ori roșcat-gălbuie. În secolele VIII-IX, pe lângă ceramica de uz casnic, apare o ceramică de lux (Oncești - Bacău, Dodești - Vaslui), fabricată din pastă fină, de culoare cenușie sau gălbuie, cu decor lustruit și incizat, care devine frecventă în secolele X-XI. Din punct de vedere cantitativ, este vizibilă diferența în favoarea ceramicii lucrată la roată, cea modelată cu mâna scăzând treptat. În secolele VIII-IX se păstrează motivele cruciforme de pe vase, precum și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
să luăm un taxi. Nu era foarte mult de mers pe jos, deși zăpada se transformase Între timp În lapoviță și nu aveam umbrelă, dar oricum trebuia să cumpărĂm prezervative. Garsoniera lui Ștefan conținea o saltea, o masă, niște perdele gălbui, niște cărți, un CD-player și o pianină marcată „Th. Hohler, Berlin“. Ne-am smuls hainele de pe noi ca În filmele ieftine. Stăteam În cada umplută cu apă fierbinte În timp ce el cânta la pianină. ZĂceam În apă cu ochii Închiși și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
făcuse tot ce Îi stătuse În putință ca să mă aducă la el. Se luptase pentru mine, Încă se lupta, se lupta În fiecare moment. Era un luptător. Treceam de câteva ore printre niște țurțuri imenși, cum nu mai văzusem niciodată, gălbui, lipiți de stâncile În care era săpată autostrada. Paralel cu șoseaua vedem drumuri mai mici, niște cărĂri, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când În când eram depășiți de câte o jucărie mică, În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să luăm un taxi. Nu era foarte mult de mers pe jos, deși zăpada se transformase între timp în lapoviță și nu aveam umbrelă, dar oricum trebuia să cumpărăm prezervative. Garsoniera lui Ștefan conținea o saltea, o masă, niște perdele gălbui, niște cărți, un CD-player și o pianină marcată „Th. Hohler, Berlin“. Ne-am smuls hainele de pe noi ca în filmele ieftine. Stăteam în cada umplută cu apă fierbinte în timp ce el cânta la pianină. Zăceam în apă cu ochii închiși și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
făcuse tot ce îi stătuse în putință ca să mă aducă la el. Se luptase pentru mine, încă se lupta, se lupta în fiecare moment. Era un luptător. Treceam de câteva ore printre niște țurțuri imenși, cum nu mai văzusem niciodată, gălbui, lipiți de stâncile în care era săpată autostrada. Paralel cu șoseaua vedem drumuri mai mici, niște cărări, la drept vorbind, speciale de mers pe zăpadă cu motoneige-ul, și din când în când eram depășiți de câte o jucărie mică, în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să fie mai puțini, poate nici jumătate... Casele costă dublu acolo! - Faci cum vrei. Eu nu vin! - Mâine ne plimbăm. Te mai gândești... Am fost in Yakima. Am cules cireșe: și de-acelea roșii, aproape vinete, pietroase, și din cele gălbui cu pete roșii - pe acolo li se zice Rainier. La duș, am oprit la un restaurant frumos, cu vedere directă asupra unei cascade de vreo 60 m înălțime. Neam întors urcând muntele Rainier. La un moment dat am intrat în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
al autostrăzii Ploiești-București), scoase de sub braț un baston întunecat, cu grisina ușoară ca osul de porumbel și îl agită către cel de-al treilea automobil ce-i trecu pe dinainte. Era o Dacie 1300, gri-albăstruie, cu o rețea de pătrățele gălbui imprimată pe coaja portierei, și cu o mică prismă lăptoasă de plastic încastrată deasupra acoperișului. - Taxi! Taxi! lătră necunoscutul, adresîndu-se unui bărbat mătăhălos, scufundat în bancheta din fața volanului, cu un zâmbet dezghețat, lipicios, și o mustață hablie lăsată pe oală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui. Prin pereții lipsă - de fapt, doar smulși și comprimați - ai fostei Săli de Cenaclu, zăresc, în exteriorul clădirii, semnele nopții coborâte peste oraș: la optzeci de metri, un pâlc de castani. În planul doi, filtrate de frunzarele lor, zidurile gălbui, monumentale, bătute în ciucuri de zidărie, ale Operei de Stat. Prin insulițele de verdeață înconjurătoare (conservînd hălci din strălucitorul parc domnesc de manej de odinioară, din și mai străvechea Grădină a Procopoaiei), frecventatorii întîrziați își grăbesc pașii, plecând de la consultațiile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și cărăbuși... Sânt întîi droaia de ăia nevaloroși... Mici, pociți, tăciunoși, umblă tot timpul de parcă ar avea fața posomorâtă. Pe carapace o frig cu două șiruri de pete gălbui. Pe lângă carapace habar n-au de nici o antenă. Nici nu merită să-ți amărești genoflexiunea pe ei. I-apeși cu latul gumei și ei pocnesc ca un bec... Apoi vin la rând ăia indiferenții. Din care trebuie să aduni un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce dinamitaseră, în urmă cu ani, ceasornicăria helvetă de la subsol, acum își adunară dispozitivele lor de întrerupere a traficului și se cărară cu ele, deși fir de convoi prezidențial nu penetrase pe acolo. Ambală și taximetristul, lingîndu-și, c-o salivă gălbuie, mustața ciuruită de molii. Tărăboanța icni scurt, se înscrise pe semicercul ocolind prin stânga Arcul de Triumf, fu smucită ușor dreapta de volan și avansă de-a lungul șoselei Kiseleff, precum mercurul prin capilarul unui termometru. De pe capotă, neputîndu-și cizela
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
C. Filitti, pe care, după un scurt ocol, o străbătu pentru a doua oară... De abia acum, de pe treapta de ciment a "VOPSITORIEI PENTRU ARTICOLE DE PIELE. PODOABE. NASTURI. REPARAȚII PENTRU AUR" își făcu apariția și coborî un enorm câine gălbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obiect de învăță... Apoi tăcu brusc, înțepenind o secundă cu gura căscată, făcu profesional, ochii ei delicioși, mari și se înroși violent. Toată această paradă arăta că unii bărbați o interesau, măcar cât negru sub unghie. Gabriela împrăștie pe cheresteaua gălbuie chesele cu gemuri, fructe glasate, zaharisite, pișcoturi. Apoi boluri fumegânde, cu ceaiuri verzi ca otrava, talgere cât lacrima, cu pălăriuțe de ciuperci, însiropate și zvârcolite prin mac, o sondă cu Quic-Cola. - Arasel! Decât să trăim așa, mai bine să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu picioarele subțiratice și răsucite. O mobilă sofisticată și jalnică. Se întoarse apoi și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese o țigaretă gălbuie, o bătu cu grație octogenară la ambele capete, o aprinse și îi suflă fumul pe nări: - În 1921, la Paris, am cunoscut un domn... deosebit de interesant... ce se numea Pink Floyd. Era singurul bărbat căruia i se potrivea, fără îndoială
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pink Floyd. Pretindea că-i Pink Floyd. De ce n-ar fi Pink Floyd? În halucinațiile ce i se perindau cu viteza luminii prin minte, drumul pe care, din când în când, era parașutat, se făcea că era întortocheat, pisica gălbuie, calul bălțat, iar împărăția verde. De la ferăstruica penitenciarului în care erau colecționați toți cretinii care, ieșind în evidență, călcau pe bătături statul (meritînd deci să fie azvârliți, ca niște lături, în penitenciar), singura vegetație întrezărită de Pinky era fata împăratului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în jurul Urlătoarei, redutabila sală de anchetă. Își aminti și cum, după două zile, dădeau din declarații în hematoane și din echimoze în interogatorii, fiindcă tot părea să-l intereseze pe colonelul Gabrea, trecând de la unul la altul, cu scobitoarea lui gălbuie, crescută parcă direct din gingie, ciufulindu- i, ridicîndu-i de bărbie, admirîndu-le magazinele de vânătăi (ce și le deschiseseră pretutindeni, pe pulpe, abdomen, brațe și piept, așa cum ședeau goi pe scaunele de anchetă) sau căinîndu-i: - Ori nu v-am implorat eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al ploilor nesfârșite și i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cerdac ținut în aer de stâlpi de zid în patru muchi duceau dint-o lature niște scări nalte, care ajungeau la jumătatea întregei înălțimi a casei. Nici un copaci, nici un acaret pe lângă casă; ograda cea mare cu iarba ei uscată se-ntindea gălbuie în lună și numai o fântână își mișca gemând cumpăna ei în vânt. El sui iute scările și bătu tare în ușa tinzii. În tindă răsunară pași. - Cine-i? întrebă un glas adânc, dar liniștit. - Eu, Dan. Ușa se deschise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
e voluntară, la alții e pentru că într-adevăr sunt lipsiți. Cei dendîi auresc până și prundul stradelor cu banii lor, până ce, rămași fără, beau păharul mizeriei până la drojdii, cei din urmă îl beau mereu, fără întrerupere. Intre cei patru păreți gălbui a unei mansarde scunde și lungărețe, osândite de-a sta în veci nemăturată, locuiam cinci inși în dezordinea cea mai deplină și mai pacifică. Lângă unica fereastră stătea o masă numai cu două picioare, căci cu partea opusă să răzima
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]