989 matches
-
la ceva vreme după ce și-a încheiat călătoria prin Europa. În ciuda poveștii originale, se pare că Adams a creat acțiunea pe măsură ce scria. I s-a adresat lui John Lloyd pentru ajutor la ultimele episoade din prima serie a "Ghidului autostopistului galactic". Lloyd a contribuit cu secvențe dintr-o carte science fiction proprie nepublicată, intitulată "GiGax". Foarte puțin din contribuția lui Lloyd se regăsește în adaptările ulterioare ale "Ghidului", adică în roman și în ecranizare. Aceasta din urmă se bazează pe primele
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
parte inofensiv" au constituit a patra și a cincia serie radiofonică, fiind lansate în mai și iunie 2005 și, ulterior, pe CD audio. Ultimul episod al ultimei serii (cu un final diferit) se termină cu "Ultimul episod al "Ghidului autostopistului galactic" de Douglas Adams este dedicat cu afecțiune autorului". De curând, producătorii de la Smoov Filmz au adaptat într-un film intitulat "Cookies" anecdota pe care Arthur Dent o spune despre biscuiți în "La revedere și mulțumesc pentru pește". Într-un discurs
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
ca și cele de la primul volum. După turneul obligatoriu de promovare, Douglas Adams a plecat într-o excursie în jurul lumii care i-a furnizat materialul pentru "Last Chance to See". Adams a trimis scenariul episodului radiofonic pilot al "Ghidului autostopistului galactic" producătorilor de la "Doctor Who" în 1978 și a fost angajat să scrie "The Pirate Planet" (vezi mai jos). El mai avusese o tentativă anterioară de a trimite un scenariu pentru un potențial film, intitulat "Doctor Who and the Krikkitmen", care
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
printre puținele care nu au fost transpuse în roman, deoarece Adams nu a permis nimănui să le scrie și a cerut un preț mai mare decât erau dispuși să plătească editorii. Adams a permis ca unele glume din "Ghidul autostopistului galactic" să apară în scenariile scrise de el pentru "Doctor Who", precum și în cele la care a fost editor scenarist. Alți scriitori au inserat și ei referințe la "Ghid". În contrapartidă, într-un romanul al "Ghidului" a apărut cel puțin o
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
a seriei radiofonice a "Ghidului autostopistului"). Muzica formațiilor The Beatles, Pink Floyd și Procol Harum a avut o importanță semnificativă asupra operei lui Adams. Adams a inserat o referire directă la Pink Floyd în versiunea radiofonică originală a "Ghidului autostopistului galactic", în care povestește cum personajele principale inspectează peisajul unei planete extraterestre în timp ce Marvin, colegul lor android, fredonează melodia "Shine on You Crazy Diamond". Partea aceasta a fost scoasă din versiunea pe CD. În cartea sa de non-ficțiune despre speciile pe cale
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
Sebastian Bach, care a furnizat o acțiune minoră în "Dirk Gently's Holistic Detective Agency". Adams a fost bun prieten și cu Michael Nesmith de la The Monkees. La începutul anilor '90, una dintre tentativele eșuate de a ecraniza "Ghidul autostopistului galactic" l-ar fi avut ca producător pe Nesmith. Adams a fost și fan al formației The Beatles. În "Viața, universul și tot restul", el a făcut o referire la Paul McCartney și a citat versuri și titluri de melodii ale
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
replici: Luate împreună, cele două replici formează un citat din melodia "Norwegian Wood (This Bird Has Flown)" de pe albumul "Rubber Soul". Împreună cu Steve Meretzky de la Infocom, Douglas Adams a creat în 1984 un joc pe calculator interactiv după "Ghidul autostopistului galactic". În 1986 a participat timp de o săptămână la o sesiune de discuții alături de echipa de la Lucasfilm Games în legătură cu jocul "Labyrinth". Ulterior, a fost implicat și în crearea jocului "Bureaucracy" (tot de către Infocom, dar fără legătură cu vreo carte; Adams
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
escortă, intitulată "Douglas Adams’s Starship Titanic", deoarece Adams era prea ocupat cu jocul pentru a le face pe ambele. În aprilie 1999, Adams a inițiat proiectul de scriere în colborare "h2g2", o tentativă experimentală de a transforma "Ghidul autostopistului galactic" în realitate folosind schimbul de idei facilitat de comunitatea internetului. În 1990, Adams a scris și a prezentat documentarul de televiziune "Hyperland", care cuprindea interviuri cu Ted Nelson și îl avea pe Tom Baker pe post de "agent software" (similar
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
văzut și în seria TV omagială "Omnibus". Adams a fost un utilizator fervent al e-mail-ului de la nașterea acestei tehnologii, folosind primele versiuni de e-mail pentru a coresponda cu Steve Meretzky în timpul colaborării lor la pentru Infocom la jocul "Ghidul autostopistului galactic". În timpul șederii în New Mexico din 1993, și-a creat o nouă adresă de e-mail și a început să posteze propriul grup USENET, alt.fan.douglas-adams și, ocazional, comp.sys.mac hierarchy. Multe dintre postările lui sunt arhivate pe Google
Douglas Adams () [Corola-website/Science/299732_a_301061]
-
se produce un maximum de concentrare a materiei care are ca urmare apariția stelelor neutronice sau a găurilor negre. După alți autori, aceasta ar fi o zonă de câmp energetic maximal prin care materia superconcentrată este proiectată într-o zonă galactică corespunzătoare antimateriei. Astrofizicienii confirmă că nu există antimaterie în cantități semnificative în sistemul solar, printre stelele Galaxiei, și nici în galaxiile vecine. În ceea ce privește o posibilă existență a unor "anti-galaxii" la distanțe foarte îndepărtate, nu se poate afirma nimic. Antimateria poate
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
pe catalogarea roiurilor globulare a condus la o imagine total diferită: un disc plat cu diametrul de aproximativ 70 kiloparseci și Soarele departe de centru. Amândouă analizele nu au luat în calcul absorbția luminii de praful interstelar prezent în planul galactic. Odată ce Robert Julius Trumpler a cuantificat acest efect în 1930, studiind roiurile deschise, imaginea actuală a galaxiei prezentată mai sus s-a stabilit. În 1944, Hendrik van de Hulst a prezis radiația microundelor ca având o lungime de undă de
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
că Jihadul a fost o răscoală socială semi-religioasă inițiată de oamenii care au simțit repulsie față de cât de mult îi conduceau și controlau mașinile. Această întoarcere tehnologică a dus la crearea Bibliei Catolice Portocalii și la constituirea unui nou imperiu galactic feudal care a durat peste 10.000 de ani până la începerea seriei lui Herbert. Au apărut și câteva societăți secrete, care folosesc programe eugenetice, antrenament mental și fizic intensiv și îmbunătățiri farmaceutice care să ducă capacitățile umane la un nivel
Seria Dune () [Corola-website/Science/298427_a_299756]
-
creaturi extraterestre (adesea umanoide) sunt descrise. Diverși roboți sau androizi, sunt de asemenea prezenți, fiind obișnuiți și în general construiți pentru a-și servi proprietarii. Călătoria în spațiu este foarte obișnuită și multe planete din galaxie sunt membre ale Republicii Galactice, mai târziu reorganizată ca Imperiul Galactic. Unul dintre elementele remarcabile din "Războiul stelelor" este "forța", care este o formă omniprezentă de energie care poate fi utilizată de cei care au acea capacitate. Este descrisă în primul film produs ca "un
Războiul stelelor (franciză) () [Corola-website/Science/298516_a_299845]
-
Diverși roboți sau androizi, sunt de asemenea prezenți, fiind obișnuiți și în general construiți pentru a-și servi proprietarii. Călătoria în spațiu este foarte obișnuită și multe planete din galaxie sunt membre ale Republicii Galactice, mai târziu reorganizată ca Imperiul Galactic. Unul dintre elementele remarcabile din "Războiul stelelor" este "forța", care este o formă omniprezentă de energie care poate fi utilizată de cei care au acea capacitate. Este descrisă în primul film produs ca "un câmp energetic, creat de toate creaturile
Războiul stelelor (franciză) () [Corola-website/Science/298516_a_299845]
-
Un quasar este un nucleu galactic activ (galaxie activă) îndepărtat, care emite enorme cantități de energie. ii au fost identificați inițial ca surse cvasi-punctiforme de radiație electromagnetică (incluzând unde radio și lumină vizibilă), asemănătoare prin aceasta stelelor, mai curând decât galaxiilor, care sunt surse extinse. Asfel
Quasar () [Corola-website/Science/307035_a_308364]
-
directorul acestui observator, E. Dalporte, să poarte numele savantului român. Pârvulescu a adus contribuții originale deosebite, prin cercetările și observațiile sale, asupra Caii Lactee, a structurii Univesului și de astronomie stelara. Numeroase propuneri ale astronomului Pârvulescu, printre care unificarea polului galactic în calculele de astronomie stelara, au fost adoptate de Uniunea Astronomica Internațională. "„Calea Lactee", a spus Pârvulescu, "este o galaxie simplă, iar galaxiile în general sunt supuse unui proces pulsatoriu...”" Asemenea idei, expuse încă din deceniul al 3-lea al secolului
Constantin Pârvulescu (astronom) () [Corola-website/Science/307110_a_308439]
-
Steaua devine o pitică albă și norul de gaz se recombină, devenind invizibil. Pentru o nebuloasă planetară tipică vor trece aproximativ 10.000 de ani între formarea ei și recombinarea stelei. Nebuloasele planetare joacă un rol foarte important în evoluția galactică. Universul timpuriu consta aproape în întregime din hidrogen și heliu dar stelele creează elemente mai grele prin fuziune nucleară. Gazele nebuloaselor planetare conțin astfel o proporție mare de elemente cum ar fi carbonul, azotul și oxigenul și, pe măsură ce se extind
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
cunoscute în galaxia noastră, din 200 de miliarde de stele. Viața lor foarte scurtă în comparație cu durata de viață totală stelară explică raritatea lor. Ele se găsesc în general prin apropierea platoului Căii Lactee, cu cea mai mare concentrație în apropierea centrului galactic. Nebuloasele planetare au fost detectate ca fiind membrii în numai patru roiuri globulare: M 15, M 22, NGC 6441 și Palomar 6. Cu toate acestea încă nu există un caz în care o nebuloasă planetară a fost descoperită într-un
Nebuloasă planetară () [Corola-website/Science/307281_a_308610]
-
francez, co-produs de Alphanim, France 2, Jetix Europe și Welkin-Animation. A început difuzarea sezonului trei în teritoriile europene în iunie 2010. În universul , locuitorii lumilor Galaxiei Zaelion se află într-o competiție a unui sport asemănător cu fotbalul, numit Fotbal Galactic; sportul este complicat prin adiția Fluxului, care îmbunătățește atributele unui jucător, precum viteza, agilitatea și puterea sau îi conferă abilități speciale, precum teleportarea. Povestea urmează soarta unei echipe neexperimentate, "Snow Kids", pe masura ce aceștia își propun să câștige Cupă Galactica de
Galactik Football () [Corola-website/Science/308533_a_309862]
-
Fotbal Galactic; sportul este complicat prin adiția Fluxului, care îmbunătățește atributele unui jucător, precum viteza, agilitatea și puterea sau îi conferă abilități speciale, precum teleportarea. Povestea urmează soarta unei echipe neexperimentate, "Snow Kids", pe masura ce aceștia își propun să câștige Cupă Galactica de Fotbal. Povestea începe în timpul unui meci de fotbal între echipa gazdă a planetei Akillian și echipa de pe planetă Umbrelor. Aarch, căpitanul echipei Akilian execută o lovitură liberă directă, mingea se îndreaptă spre poartă, dar îngheață. O explozie este auzită
Galactik Football () [Corola-website/Science/308533_a_309862]
-
fost nominalizat la premiul Locus. Acțiunea se petrece pe Trantor în timpul domniei Împăratului Cleon I. În timpul unei convenții matematice, Hari Seldon prezintă modul în care psihoistoria poate fi aplicată din punct de vedere practic. Aflând despre acest lucru, Împăratul Imperiului Galactic vrea să-l folosească pe Hari în avantajul său politic, dar audiența pe care i-o acordă acestuia îi dovedește că psihoistoria nu îi este de folos. Hari îl întâlnește pe reporterul Chetter Hummin, care îi dezvăluie că primul ministru
Preludiul Fundației () [Corola-website/Science/308534_a_309863]
-
abuzivă a teoriei informației. La granița dintre beletristică și filozofie se situează "Jurnalele astrale", care reunesc amintirile și notele de călătorie prin spațiul cosmic ale lui Ijon Tichy, un Műnchhausen modern, "„un vestit călător printre stele, căpitan al îndepărtatei navigații galactice, vânător de meteoriți și comete, neobosit cercetător și descoperitor al 80.003 globuri, doctor honoris causa al Societății de Ocrotire a Micilor Planete și al mai multor alte societăți, cavaler al ordinelor căilor lactee și nebuloaselor...”" (Se poate observa enumerarea
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
corp ceresc datează de prin anul 961, în lucrarea astronomului de origine persană Azophi / Al-Sufi, "Cartea stelelor fixe". Astronomul Charles Messier a inclus-o sub numărul 31 în catalogul său, Catalogul Messier. Denumită Marea Nebuloasă din Andromeda până când natura sa galactică a fost recunoscută în anii 1920, Galaxia Andromeda este galaxia spirală cea mai apropiată de Calea Lactee și cea mai mare galaxie din Grupul Local din care fac parte ambele galaxii. Cu un diametru de aproximativ , ea ar conține circa o
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
vizibilă ca un mic disc cu contururi ușor flu la marginea discului Galaxiei Andromeda; M32 se află foarte probabil la originea unor anumite perturbări morfologice în interiorul discului Galaxiei Andromeda, în urma traversării cvasiortogonale de către aceasta acum vreo de ani. Celelalte formațiuni galactice satelitare sunt galaxii eliptice pitice sau galaxii pitice sferoidale. Tabelul de mai jos rezumă formațiunile galactice identificate ca fiind satelite ale galaxiei Andromeda și principalii lor parametri potrivit lui Koch și Greb; coordonatele carteziene centrate pe Galaxia Andromeda sunt deduse din
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
află foarte probabil la originea unor anumite perturbări morfologice în interiorul discului Galaxiei Andromeda, în urma traversării cvasiortogonale de către aceasta acum vreo de ani. Celelalte formațiuni galactice satelitare sunt galaxii eliptice pitice sau galaxii pitice sferoidale. Tabelul de mai jos rezumă formațiunile galactice identificate ca fiind satelite ale galaxiei Andromeda și principalii lor parametri potrivit lui Koch și Greb; coordonatele carteziene centrate pe Galaxia Andromeda sunt deduse din coordonatele polare uzuale centrate pe Soare: Este cunoscut faptul că galaxia Andromeda se deplasează cu o
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]