1,108 matches
-
o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați În copitele cailor. - Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați În copitele cailor. - Vântul... spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea, de o parte și de alta a șeii, o armă europeană. Buzdugane. Asta fiindcă era calul pregătit pentru Alexandru. Tânărul Ninja sări În șa direct de pe pământ și scoase un șuierat abia auzit. Cei doi cai porniră direct la galop, trecând cu Îndemânare printre stejarii pădurii Ilișeștilor. Era ultima clipă de singurătate. Începea marea bătălie pentru care se pregătise timp de optsprezece ani. * - Un călăreț... spuse Erina Încercând să Înțeleagă ce se Întâmplă departe, În fața ei. - Erina... spuse Oană, blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru? - Dus de opt achingii În josul luminișului. Prizonier. - Ștefan? - Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai jos, mongolii ajung la trupul lui Amir. Descalecă. Și mai jos, În dreapta mea... Mulți spahii Încearcă să se ridice, să blocheze galopul călărețului... sunt uciși cu o armă pe care n-o cunosc... un fel de seceră, cu un lanț... O rotește cu o iuțeală extraordinară... nu scapă nimeni... se apropie de Alexandru... achingii văd pericolul... Îl doboară pe Alexandru la pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Umbră. Ienicerii din imediata apropiere Încercaseră să Îndeplinească porunca și căzuseră despicați În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută de spahii se apropiau de el la galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el, uimit, transformarea fratelui său. Portretul nu mai era același. Era din ce În ce mai dur. Fără expresie. Fără trăsături. Galopul achingiilor se apropia. Sus, departe, călărimile Moldovei intrau În dispozitivul ordonat de căpitanul Oană. O clipă se auzi doar foșnetul vântului prin păduri. Apoi Andà ridică brațul drept și spuse un singur cuvânt: - Răzbunare! Era formula sacră a celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui. Sufletul lui Midhat era acum liniștit. Știa ce are de făcut. Își privi oamenii. Iar oamenii Înțeleseră. Plecară capetele, caci erau de acord cu decizia stăpânului lor. Iar apoi, În aceeași fracțiune de secundă, scoaseră iataganele și porniră În galop spre locul În care se afla Marele Maestru. Sultanul pierduse cei mai buni luptători. Iar ultimul act al primei bătălii pentru eliberarea Moldovei era pe cale de a Începe. * Ocheanul lui Gâlcă rămase fixat pe umerii necunoscutului, care se ridicase. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ale lui Amir Îi salvaseră viața lui Alexandru. Dar nu era momentul să-l contrazică pe căpitan. - Căpitane... spuse Gâlcă, privind prin lunetă. Nu mai Înțeleg nimic... Mongolii au pornit atacul... Dar o parte din spahii li se alătură... - Direcția? - Galop În buiestru, Învăluire... .spahiii intră În dispozitiv... - Cine conduce atacul? - În față sunt doi oameni. Necunoscutul... nu-l văd decât din spate... pe un cal murg... și Alexandru... pe un cal negru... lângă el... - Frații Oană!! Strigătul venise din rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
durerii. Brațul drept era greu, săgeți Îi fulgerau prin umăr, piciorul Îi era de plumb. Nu se vindecase. Dar trecuse dincolo de durere. Căpitanul nu răspunse. Măria sa Îi Încredințase soarta acestei bătălii. Care Întârziase destul. Ridică brațul drept și porni la galop. În urma lui, Apărătorii galopau cu armele În cumpănire. Arcașii depășiră formația. O linie de săgeți aprinse traversă cerul, căzând la o sută de pași În fața lui Ștefănel. Presiunea asupra mongolilor scăzu. O altă linie perfectă de săgeți aprinse căzu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ezitare, dar se stăpâni repede. Privirea lui deveni fixă, ca un mesaj. Iar mesajul veni. Pădurea deveni roșie ca sângele. Primejdia era aproape și era reală. Ștefănel o simțise primul. Acum o Înțelegea și căpitanul. Ștefănel dădu pinteni, pornind la galop Înapoi, spre locul În care se afla voievodul. Oană strigă: - Înapoi! E o capcană! Apărătorii se opriră, revenind În jurul căpitanului. - Înapoi! repetă Oană. Cornul! Semnal! Cornul Apărătorilor sună, aspru, ordinul disperat al căpitanului: Retragerea la galop! Zid În jurul măriei sale! Călăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dădu pinteni, pornind la galop Înapoi, spre locul În care se afla voievodul. Oană strigă: - Înapoi! E o capcană! Apărătorii se opriră, revenind În jurul căpitanului. - Înapoi! repetă Oană. Cornul! Semnal! Cornul Apărătorilor sună, aspru, ordinul disperat al căpitanului: Retragerea la galop! Zid În jurul măriei sale! Călăreții Scutului și Spadei porniră Într-o cursă nebună printre stejarii bătrânei păduri. Măria sa era În primejdie. Încetul cu Încetul, Înțeleseră. Retragerea sultanului era adevărată, dar contraatacul era ucigător. Pe flancuri, prin păduri, direct asupra voievodului. Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luați prin surprindere, nu apucară să se apere. Buzduganul lui Alexandru se abătu aspra celor scăpați de sabia lui Ștefănel. Cei doi avansau repede. Douăzeci de pași și tot atâtea cadavre În urma lor. Apărătorii la o mie de pași, În galop nebun. Lupta În jurul voievodului era sălbatică. Ștefănel, ridicat În scări, cu sabia Înapoi În teaca de la umăr. Alexandru zdrobind scutul unui ienicer cu buzduganul și retezându-i capul cu sabia. Apărătorii la opt sute de pași. Ștefănel, asemeni unei păsări necunoscute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
precisă a săgeții. Văzu cum fiul său și voievodul se prăbușesc În iarbă. Văzu cum ienicerii se opresc, așteptând. Dacă voievodul cădea, erau Învingători. Dacă nu, atunci Marele Maestru murise, iar războiul continua. Apărătorii la cinci sute de pași, În galop neomenesc spre măria sa. Cornul cerând, cu disperare, Zid În jurul măriei sale! Timpul oprindu-se. Încet, ca ieșit dintr-un vis rău, voievodul se ridică, Întâi Într-un genunchi, apoi În picioare. Era teafăr. Ceea ce Însemna că Marele Maestru se sacrificase. Ienicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rezistau erau alcătuite din ieniceri. Dar au fost și ei zdrobiți de valul al doilea de atac, condus de Ștefan, cu o deschidere spectaculoasă a Apărătorilor comandați de Oană. Oștile au trecut peste rămășițele derutate ale turcilor și muntenilor, continuând galopul spre București. Nu auzisem de acest oraș, dar Vlad dorea să facă acolo noua capitală a Țării Românești. Sătenii ne-au ieșit În cale, cu pâine și sare pentru noul domnitor. Oștenii lui Laiotă au jurat credință lui Vlad. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
micuți, pe care Îi Învățase să călărească. Porneau de la marginea pârâului și alergau până la pădure, trecând pe lângă curtea unde moș Onofrei Îi urmărea, sprijinit În gard, cu un zâmbet șugubăț. - Gata! spuse Ștefănel. Dădură pinteni deodată și se lansară la galop. Tropotele cailor se apropiară de casă și apoi se duseră spre pădure. Erina privi pe fereastra bucătăriei și continuă să trebăluiască. Avea un sentiment ciudat, de fericire și de așteptare. Nu știa ce așteaptă. Dar i se părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care nu sunt ale lui. 7. El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi iese dreptul și mărirea lui. 8. Caii lui sunt mai iuți decît leoparzii, mai sprinteni decît lupii de seară, și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. 9. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască, privirile lui lacome caută înainte, și strînge prinși de război ca nisipul. 10. Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
prin iarba înaltă, împungând desișul cu prăjinile pentru ca mai apoi, să stârnească animalele, țipând „uuoooo“. După aceea, totul devenea din ce în ce mai palpabil, i se desfăcea pumnul, tocmai când primul porc țâșnea spre libertate, apoi se auzea un scârțâit al patului, pe măsură ce galopul adrenalizat capăta viteză, porcul accelerând câteva sute de metri, o distanță pe care nu putea fi prins, iar omul în șa se apleca să vadă dacă e bun de călărit. Prea mic? Femelă? Își pregătește sulița orizontal, un pic dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în direcția maiorului Privett-Clampe. Acesta, astfel așezat ca să nu scape din ochi barul, discută cu Vesey, care are figura trasă, elevată a unuia care caută o portiță de scăpare. — Șiretlicul preferat al bătrânului Crusty, zice maiorul, este să mergi în galop cu toată viteza spre o fântână sau ce ți se ivește în față, apoi să te arunci într-o parte... Veselia lui este forțată. De fapt, nu se simte deloc bine. N-a băut nimic toată ziua și simte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția mea. Ceața dintre noi îl face să semene cu un războinic din hârtie. Mă apropii de el, cu An-te-hai alături de mine. Războinicul lovește ușurel coastele animalului și acesta vine în galop spre mine. Mă uit la el pe sub umbrele aruncate de soarele care răsare. În clipa în care mă recunoaște, se dă jos de pe cal și se aruncă la pământ: — Majestatea Voastră, Yung Lu la dispoziția dumneavoastră. Știu că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
omul era pe atunci de neclintit. Ce crezi că a făcut din acest vrednic bărbat evoluția? Ușor ușor, mintea a luat-o înaintea mușchilor iar morala și-a încălecat între ele principiile. Astfel toate au avut de suferit. Rațiunea în galop îl scoate din țîțîni pe om. La drept vorbind, nu s-ar zice că societatea cea dintîi a fost mai ușuratică ca cele ce-au urmat. Vechile egalități făcură loc inechităților care scindează lumea în stăpîni și servi. Puțini la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună, Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună Cu îndrăzneața fecioară‐a pământului, brună, și‐n goană nebună vedea de pe‐ atunci cum răsună Tropotul lung și mereu al galopului meu. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună și că‐s menit să înving veșnicii și genună, Dar nu știa de pe‐atunci că în mine‐o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să înving veșnicii și genună, Dar nu știa de pe‐atunci că în mine‐o să pună Suflet prea grav și răsunet prea slab, că adună Abur de vis și de boltă ce‐ar fi să răpună Tropotul lung și mereu al galopului meu. Iată‐ mă azi înarmat cu aceste credinți, Cu îndârjirea păstrată ‐ cuțit între dinți - Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu. ÎNTÂLNIRE CU
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și mereu al galopului meu. Iată‐ mă azi înarmat cu aceste credinți, Cu îndârjirea păstrată ‐ cuțit între dinți - Dar cu prea multă dorință să vii, să‐ mi alinți. Brună fecioară a păcii adânci și cuminți, Tropotul lung și mereu al galopului meu. ÎNTÂLNIRE CU MAMA Deci iată cartierul de târg moldovenesc În pomi e aur și‐ n geamuri galben soare, Desigur că pe mama acasă‐am s‐o găsesc Acu, tata‐ i la uzină pe câte mi se pare. Vin tot
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, în timp ce mamele și copiii plângeau și se tânguiau. Apoi, Sozo se întoarse spre frații săi mai tineri: — Ei bine, să mergem așadar. Între timp, începuseră să vadă chipurile soldaților din clanul Oda urcând muntele. Katsuyori și fiul lui erau înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]