1,349 matches
-
fiind numai histologic (biopsie endomiocardică) [20]. Simptomele funcționale sunt cardiace și generale: - fatigabilitate, dispnee, palpitații, sincope, dureri precordiale; - febră, mialgii, curbatură, cefalee, simptome respiratorii. Semne obiective: tahicardie sinusală, disproporțională cu febra, bradiaritmie, semne de cardiomegalie, zgomote cardiace asurzite, ritm de galop, suflu de insuficiență mitrală, frecătură pericardică, puls cu amplitudine mică, hipotensiune arterială, semne de insuficiență cardiacă congestivă, șoc cardiogen sau chiar moarte subită. EXAMINĂRI PARACLINICE Explorările paraclinice sunt esențiale pentru diagnostic. În majoritatea cazurilor pentru diagnostic sunt suficiente examenul clinic
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
congestivă. Semne obiective: 1. inspecție - impulsuri ale VS; - șocul apexian deplasat lateral. 2. palpare - confirmă modificările găsite la inspecție; - poate fi palpată o undă „a” presistolică. 3. percuție - matitatea cardiacă mărită. 4. auscultația - zgomot II accentuat sau dedublat; - zgomote de galop presistolic și protodiastolic; - suflu sistolic de insuficiență mitrală și tricuspidiană [10]. Examinări paraclinice - ECG-modificări ST-T, HVS, BRS, unde Q patologice. - Examenul radiologic: cardiomegalie, stază venoasă pulmonară, semne de hipertensiune pulmonară. Figura 9.33. Cardiomiopatie dilatativă - insuficiență ventriculară stângă (incidență
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
prezența unei afecțiuni cardiace; - cardiomegalia: este nespecifică și apare în majoritatea cazurilor de IC, cu excepția pericarditei cronice constrictive, cardiomiopatiei restrictive sau a IMA cu dezvoltarea acută a unei tahi/bradiaritmii, ruptura unei valve sau a unei corzi tendinoase; - zgomotele de galop: zgomotele protodiastolice generate de regulă la nivelul ventriculului stâng și care apar la 0,13-0,16 s după zgomotul II cardiac constituie un semn de insuficență cardiacă, în condițiile în care sunt excluse zgomotul III fiziologic la copiii și adulții
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
tricuspidiană sau șunturile stânga - dreapta; - pulsul alternant: ritm regulat cu contracții alternative puternice și slabe; apare în insuficiența cardiacă secundară unei rezistențe crescute la ejecția ventriculului stâng (HTA, stenoză aortică, ateroscleroză coronariană, cardiomiopatie dilatativă); de obicei asociază un zgomot de galop protodiastolic (S3), semnifică o afectare miocardică avansată; - accentuarea P2 și a suflurilor sistolice: dezvoltarea IVS - presiune crescută în artera pulmonară, se accentuează P2; suflurile sistolice sunt secundare datorită regurgitărilor mitrale și tricuspidiene rezultate dilatării ventriculare; - febra: subfebrilitate datorită vasoconstricției cutanate
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
recurentă 3. ICC 4. DZ ce necesită tratament 5. Undă Q pe EKG Intervenție chirurgicală Figura 14: Algoritm de investigare preoperatorie 116 CRITERIU PUNCTAJ I. istoric Vârsta >70 ani infarct miocardic în ultimele 6 luni 5 10 II. examen fizic galop ventricular sau turgescenta jugulara stenoza aortică valvulară strânsa 11 3 III. E.K.G. modificări ritm de bază altele decât Es atriale Es ventriculare > 5/minut 7 7 IV. elemente generale PaO2<60mmHg, PaCO2>50mmHg, K<3mEq/l sau HCO3<20mEq/l
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
demult tare, cînd mi se vedeau intimitățile de sub cămeșoi, eram isteț foc și ofeream balaurului orice își dorea, acum eram mai greu de cap și n-am priceput aluziile. Prin Mexic caut obiectele comandate. Între timp inflația o luase la galop, dar nu-mi păsa, că doar nu plătesc din buzunarul meu. Nici nu mă tîrguiesc cu toată tragerea de inimă. Cele cumpărate trăgeau greu și gențile cu pietroaie îmi rupeau mîinile. Dar mă bucur că fac un serviciu balaurului plămădit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
forțat Topuz. Nimeni nu-l ia în seamă de data asta. Prostănacul continuă, nestingherit de remarcă. M-am oprit paralizat. Berbecul mă țintuia cu ochii de jar. S-a dat înapoi cîțiva pași și apoi a pornit spre mine în galop. Am putut să mă feresc la timp. Hai că-i gogonată rău! Sigur s-a întors să te mai încerce o dată... Nimeni nu aprobă întreruperea. Cîțiva protestează iar un golan strigă: Mai taci, măi, boule! Prostul nu se supără și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fără jenă, cât mai apropiat de scenă, comanzi "un ron" că-i de bonton, ți-aprinzi un "puro" din Pinar del Rio și... adio! De cum s-a ridicat cortina simți cum iți crește-adrenalina, că-ți defilează pe sub nas la trap, galop, sau unduind la pas, făpturi ce nu-ntâlnești nici în o mie una de povești! Zeițe fără nici un rid, cu rotunjimi necalculate nici de Euclid, de juri pe barba lui Fidel, că-s toate Top model! Se-nvârt și dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la creșterea excesiv... a deficitelor externe. Anul acesta, aprecierea puternic... a leului va m...ri și ea PIB-ul exprimat în euro, ceea ce escamoteaz... creșterea deficitului comercial și a celui de cont curent (că pondere în PIB). Aprecierea leului „la galop” s-ar vedea în câteva luni prin adâncirea deficitului comercial. Iar dac... întreprinderile autohtone nu rezist... cu brio aprecierii prin câștiguri de productivitate, vom asista la o subțiere a țesutului productiv. Pe de alt... parte, dac... deficitele externe cresc puternic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Nichita Stănescu. În cel mai deplin contrast cu felul de-a se manifesta al închisului în sine Cezar Baltag era însă propria lui poezie din acei ani: exuberantă, vitală, decomprimând fervori romantice. Motivul liric al zborului sau cel al alergării („galopului“), mult frecventate, ca și acela al luminii, vorbesc despre pasionalitate, despre ardența unui suflet. Taciturnul, măsuratul, „recele“ Cezar Baltag din viața cea de toate zilele nu-și cenzura, în poezie, clamările patetice: Cu o prăpastie în loc de suflet mă voi ridica
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
foarte mulțumită, a spus că, de-acum, ar trebui să fiu sigur de nemurirea mea, precum Hercule Curinul. Lupii ancestrali Ca stindard de luptă, geții folosesc un cap de lup înfipt într-un vârf de lance și, atunci când merg în galop, aerul trece printre oasele tigvei lupului, producând un șuier înspăimântător. Azi-dimineață am ieșit afară și am băgat de seamă că, în timpul nopții, ninsese abundent. Am privit fascinat candoarea zăpezii și, deodată, am văzut, în imaginație, o mulțime de boturi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
regi‑ muri prietenoase, care nu vor mai trebui susținute material, și au „scurtat frontul“, cum se spune în limbaj militar. Asta încerca Gorbaciov să facă. N-a vrut să intre la noi, pentru că, dacă voia, putea să facă un veritabil galop de sănĂtate, cum se spune. V.A. : Aceeași teorie o avea și Soljenițîn. Zicea că Rusia ar trebui să se debaraseze de toate regiunile neruse, popu‑ late de străini - majoritatea sunt în Caucaz, dar și în Siberia - și să se
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
și, amărât, cu ochii tot la Voichița, pleacă cu floarea, fără ploconeală drept răzbunare. Voichița își scutură pletele stropind în jur și povestește cu însuflețire: M-am sculat cu noaptea-n cap. Am încălecat pe Pestrițu și tot într-un galop am ținut-o până-n pădure, să apuc florile încă ude de roua dimineții cum împletesc fetele cununițe de Sânziene altfel, vraja florilor se risipește. Ce spui? o apucă Ștefan de bărbie și o privește în adâncul ochilor albaștri. De Sânziene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ruinele Constantinopolului, ca pe stâncile Trecătorii de la Termopile, se va scrie: "Călătorule! Du-te și spune că am căzut aici făcându-ne datoria". Țamblac, înfierbântat, furat de amintire, retrăiește aievea: În frunte cu bazileul Constantin, câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În galopul cel mare, unu câte unu, "vitejii" s-au pierdut pe drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aievea: În frunte cu bazileul Constantin, câțiva "viteji", am plecat în galop să apărăm Poarta Sfântului Roman, unde turcii răzbiseră printr-o spărtură în zidul lui Teodosie. Se auzeau strigătele victorioase ale osmanlâilor: "Allah, Alllah-il-Alllah!! Allah ekber!! Ekber!! Ekber!!". În galopul cel mare, unu câte unu, "vitejii" s-au pierdut pe drum. Câțiva, cu inima strânsă, l-am urmat. Știam că mergem la moarte, dar eram hotărâți să ne batem și să murim împreună cu împăratul. "Ca oameni liberi, nu ca robi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu găleata, murați până la piele, oameni și cai hotărâră să nu se adăpostească. Prea aproape de casă erau, și prea nerăbdători, și prea obosiți erau, încât nici n-au avut nevoie de pinteni și caii voiau "acasă". Au pornit într-un galop întins, înfruntând pieptiș furtuna. Biciuit de ploaie, cu pletele zălude lipite pe obraz, cu veșmintele pătrunse de apă, dârdâind, aplecat peste grumazul calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i mai bine..." "Acasă... Unde-i mai bine ca acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-au avut nevoie de pinteni și caii voiau "acasă". Au pornit într-un galop întins, înfruntând pieptiș furtuna. Biciuit de ploaie, cu pletele zălude lipite pe obraz, cu veșmintele pătrunse de apă, dârdâind, aplecat peste grumazul calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i mai bine..." "Acasă... Unde-i mai bine ca acasă?" Ștefan își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia să scruteze zarea prin ploaie și negură, de unde se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia să scruteze zarea prin ploaie și negură, de unde se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare de hoit îl izbi în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-tu?" îl sictiream în gând. "Încalecă! mi-a poruncit el. După mine!" Și-a dat pinteni. Mamăăă!! Mai bine nu mă făceai, decât să sufăr cât am pătimit, spune el și își șterge sudorile cu mâneca anteriului. Tot într-un galop a ținut-o. Și eu, cu limba de-un cot, după el... A luat cetățile la rând: de la Suceava, taman la Hotin, Tighina, apoi la Cetatea Albă, Chilia și înapoi la Cetatea Neamțului, la Suceava... Tot într-o goană! Zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu pot să mă dau legat cu țara... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric... Ar fi păcat, avem totuși sorți. A spus-o însuși Mahomed: "Țările române și Ungaria, împreună, sunt o mare putere". Mateiaș adună oastea. Călăreți în galop, cu sabia însângerată, dau iureș, bat satele, târgurile, cheamă Transilvania la luptă. Dincolo de trecătoare, la Brețcu, au hotărât tabără de adunare sub comanda lui Vlad Drăculea Țepeș. Vlad mi-a scris că-l ard palmele să scoată iar sabia împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-se și se repede să-l susțină îmbrățișându-l să nu cadă. S-au pornit?!?! Vi... vin?... gângăvesc gurile boierilor ce tot erau căscate, că râdeau. Gherasim își trage sufletul și, mucalit, începe să se vaicăre: Du... Dumnezeule!... Într-un galop... Câți cai ai mai crăpat? i-o retează Ștefan. Hai las-o! Vorbește! Vin! Vin, Măria ta! S-au pornit! Vin cu toată puterea Împărăției! Mă așteptam, șoptește Ștefan, alb, rece. În zorii zilei de 13 mai, din Adrianopole, sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o privire caldă, o strânge la piept, o sărută în creștet. Voichițo!... rostește el cu ardoare și îi desface legătura, lasă părul să cadă numai valuri de aur. Mi-era un dor... Voichița își șterge lacrimile: De la Neamț, într-un galop am zburat... Am auzit: ești zâna răniților... Don Giovanni m-a învățat doftoriceala... Ochii tăi și mâinile tale sunt cea mai strașnică oblojeală... Voichiță, când or da turcii, să te adăpostești în cetate! îi spune cu îngrijorare, punându-i palmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zâmbește... Îi face un semn de bun rămas... Și pleacă încet șchiopătând... Daniil, în prag, își mai șterge o lacrimă furișată printre crețuri și strigă: Să te întorci sănătos, Ștefan al Moldovei! Fâlfâie de bun-rămas... Ușa deschisă scârțâie... Apoi, un galop... Și ciocârlia... Daniil își suflă nasul în cârpa de oblojeală. Se lipește cu spatele de ușa dată de perete și rămâne așa, un răstimp, cu ochii pierduți în gol... Ce noapte... Ce noapte, șoptește el, dar brusc, se smulge. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]