7,253 matches
-
Gomes da Costa. Căci numai norocul face ca un gazetar monarhist, Correia Marques, care era prevăzut cu o seamă de telegrame false, să fie arestat de guvernamentali lângă Braga, să i se citească telegramele - fiecare din ele anunțând o nouă garnizoană revoltată - la Statul Major al coloanei guvernamentale și să fie interogat de către un ofițer naiv, căruia Correia Marques îi strecoară, în mare taină, amănuntul că generalul Gomes da Costa dispune de multă artilerie și că se pregătește să atace înainte de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
avut telegramele trucate și informațiile inexacte în toate celelalte orașe ale Portugaliei: paralizează inițiativa guvernamentalilor și încurajează pe revoluționarii șovăitori. În loc să atace Braga, coloana guvernamentală cere un armistițiu lui Gomes da Costa!... Lovitura de stat reușise. De abia acum, restul garnizoanelor aderă la mișcarea generalului da Costa. La Lisabona, comandantul Cabeçadas adresează în numele armatei o scrisoare Președintelui Republicii, Bernardino Machado, cerîndu-i să demită Guvernul lui Antonio Maria da Silva și să alcătuiască "un guvern din afara partidelor, constituit din republicani care merită
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rând, răscoalele elementelor de stânga, care dau mult de lucru Guvernului. Izbucnesc apoi rebeliuni militare - cum a fost aceea din 2, februarie 1927, din Nord, condusă de generalul Sousa Dias și alți șefi militari. A fost un adevărat război civil. Garnizoana rebelă sapă tranșee pe străzile orașului Porto și lupta continuă, sălbatic, multe zile și multe nopți. Artileria guvernamentală, așezată în bătaie pe Monte da Virgem, nu cruță nici unul din edificiile orașului, nici măcar celebrul teatru San Joîo, unde generatul Sousa Dias
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
grele de ambele părți. La Lisabona, revolta militară izbucnește în ziua de 7 februarie, cu o violență nemaipomenită, condusă de colonelul Mendes dos Reis. Lupta se dă între marinarii rebeli, ajutați de civili din toate partidele politice de opoziție și garnizoana locala. Spre deosebire de toate celelalte revoluții și contra-revoluții care avuseseră loc în Lisabona, teatrul operațiilor nu mai este Rotonda și Parcul Eduard VII, ci cartierul Son Pedro de Alcantara, unul din cele mai populate cartiere ale Capitalei. Artileria guvernamentală seamănă din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
atât mai greu de înțeles cu cât era de o surprinzătoare simplitate; căci pe el îl interesau în primul rând lucrurile mici și bine făcute. Într-o cuvântare pe care a fost nevoit să o rostească pentru a mulțimi ofițerilor garnizoanei din Lisabona, care-l invitaseră să-l omagieze la Marele Cartier (9 iunie 1928), Salazar își mărturisește încă odată marea lui credință în forța creatoare și eficiența simplității: "Am luptat întotdeauna pentru o politică de simplu bun simț - împotriva planurilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îl află pe Aulus Sebastianus deja treaz și gata pentru ziua cea nouă și încărcată care îl aștepta. în lumina palidă a unei lumânări de seu, care, de pe masă, părea să facă să palpite cărămizile vechi ale micii săli a garnizoanei, Vitalius îi lega deja armura din piele, ușoară și potrivită pentru călătorie. Dincolo de ușa veche, întredeschisă, veneau vocile scăzute și pașii grei, grăbiți, ai soldaților din garda sa; din curte răsună vocea puternică a lui Mataurus, comandantul turma-ei, care cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă înțelegi? -, ei bine, întreaga mea armată, inclusiv țărănușii ăștia, spuse, arătând din nou către grupurile de recruți, nu depășește douăsprezece mii de soldați, la care trebuie să adăugăm două sau trei mii pe care pot să-i iau de la garnizoana de la Arelate. Din rapoartele tale și din altele ce mi-au parvenit de la Mediolanum, din teritoriile invadate, rezultă că Atila dispune de forțe de cel puțin șapte sau opt ori mai mari. Nu-i așa? Sebastianus fu constrâns sa confirme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine că vizigoții poftesc de mult la Arelate, într-adevăr prea apropiată de teritoriul pe care-l controlează ei. Dacă, văzându-ne nehotărâți, s-ar fi supus lui Atila, trecând în rândurile lui cu toată armata lor, cetatea asta, cu garnizoana pe care o avea până acum zece zile, ar fi fost cu siguranță pierdută, iar tu știi că de aici se ajunge în Italia în câteva zile. Prin urmare, pe măsură ce situația se clarifica, am deplasat trupe din Lunca Padului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rând, devenind stăpân pe Aureliana, Atila ar dispune de un pod peste Loira, pe care să poată trece armata sa pentru a invada teritoriul vizigoților. Pe cine avem acolo? — Pe Sangiban, cu patru sau cinci mii de alani și o garnizoană romană, la care trebuie să adaugi câteva mii de voluntari. Au escorte consistente și pot să reziste chiar un timp mai îndelungat. Acum ascultă-mă bine, îi strânse brațul cu o mână, vrând parcă să-i transmită prin acea atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care i-am înrolat de curând nu sunt cu mult mai buni. Firește, va trebui să le oferim o răsplată. — Adică? — Iertarea. Iertarea și înrolarea în armata romană, nu pentru a fi dislocați la frontiere, ci pentru a fi încredințați garnizoanelor din marile centre; sau, ca o alternativă, posibilitatea de a fi primiți coloni pe pământurile imperiale. — Cer iertare, Eminentissime, dar tot nu înțeleg care va fi misiunea mea. — Ai două, de fapt. înainte de toate, să-l însoțești pe Divicone în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ținuți în frâu de diaconi și de voluntari. Sebastianus ar fi putut fără nici o grijă să se adreseze Pretoriului, măcar pentru o cazare mai confortabilă, dacă nu pentru altceva, dar se abținu, ca să nu piardă timp cu curtoaziile față de comandantul garnizoanei și ofițerii superiori. Preferând să păstreze secretul prezenței sale în cetate, găsi un adăpost cât de cât acceptabil într-un han, unde dormi, împreună cu prietenii săi, alături de cai, nu numai fiindcă cubiculum-urile și dormitoarele gemeau de clienți, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi îngăduit să tolereze onoarea sa de războinic. Schimbând vorba, Metronius îl întrebă dacă era bucuros că se apropia de Aureilana, unde, cu siguranță, avea să întâlnească pe mulți din neamul său. — Sigur, răspunse Maliban. Am mulți prieteni în garnizoană și o să fiu bucuros să-i întâlnesc, chiar dacă nu e nici o glorie și nici o plăcere să te lupți în cetate. Noi, alanii, suntem călăreți, un popor din câmpie. — întocmai ca hunii, așa-i? Maliban se ridică, de astă dată, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pîine, iar altul un burduf cu vin. 4. Ei te vor întreba de sănătate, și-ți vor da două pîini, pe care le vei lua din mîna lor. 5. După aceea, vei ajunge la Ghibea Elohim, unde se află garnizoana Filistenilor. Cînd vei intra în cetate, vei întîlni o ceată de prooroci coborîndu-se de pe înălțimea pentru jertfă, cu lăute, timpane, fluiere și cobze înainte, și proorocind. 6. Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, și vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Boo de sub picioarele ei. Am dat să ies din încăpere ca să-mi îndeplinesc îndatoririle de gazdă, când locotenentul mi s-a adresat de lângă birou: — De unde sunt toate fotografiile astea? M-am dus lângă el. Purtam încă pe cap chipiul de garnizoană, care-mi era prea mare. Nici o clipă nu-mi venise ideea să-l scot. M-am apropiat de el, în fața biroului, m-am oprit în spatele lui și m-am uitat la fotografiile de pe perete. I-am răspuns că majoritatea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
m’a sunat, făcând propunerea...!” Colonelul de Securitate Gerard avea o funcție extrem de mare În ierarhia gradelor superioare a tuturor ticăloșilor pe care se sprijinea regimul totalitar al dictatorului Nicolae Ceaușesu. Colonelul Gerard, deținea funcția de Comandant Suprem al Securității garnizoanei București, având În supraveghere Însăși miliția capitalei unde de fapt Își avea instalată gașca lui de agenți instruiți, de care se temeau până și milițienii În frunte cu șefii lor...! Nu se știe cum, Șeful Șantierului zurbagiu și extrem de impulsiv
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
locală. „E liniște, nu se întâmplă nimic.” I-am trimis la stația de filtrare a apei; „Raportez, totul e în ordine.” La un moment dat mă sună pe fir scurt generalul Caba, din comandamentul armatei a patra. „Atac aerian asupra garnizoanei Florești. Deschidem focul.” Aud tunurile trăgând, pun mâna pe stație: „Urgent spre Florești! Raportați urgent ce-i acolo, recepție”. După cinci minute sună stația „Nimic, domnu’ profesor, cer senin, raportez, cer senin, recepție”. Mă întorc la firul scurt „Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vârstei, casa luminată de măreția lui ascunsă. Vorbea și acum ca în timpul războiului despre bolnavii lui; alții, acum, nu mai erau aduși în trenuri de Crucea Roșie, în înserările de vară - vara de atunci -, erau bolnavii dintotdeauna ai regimentelor din garnizoană. Acum, după război, rechemat în armată, deținuse, pentru puțin timp, postul de medic inspector al Corpului de Armată din care făcea parte, funcție la care renunțase după câteva luni, neobișnuit cu măririle care îi impuneau o anume scorțozitate a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
puțin timp, postul de medic inspector al Corpului de Armată din care făcea parte, funcție la care renunțase după câteva luni, neobișnuit cu măririle care îi impuneau o anume scorțozitate a relațiilor și nici - mai ales - cu deplasările în atâtea garnizoane din toată Moldova; renunțase, revenind la obișnuințele căpătate în micul - dar nu prea micul la vremea aceea - oraș de provincie, în care se născuse și-și petrecuse mai toată viața. Dar casa în anii aceia mai era luminată și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un șanț pentru a-i împiedica pe asediați să comunice cu exteriorul. Cu toate astea, în ciuda superiorității lor numerice zdrobitoare ca oameni și muniții, în pofida prezenței la fața locului a lui Ferdinand însuși, castilienii nu izbuteau s-o cucerească, iar garnizoana efectua noapte de noapte ieșiri devastatoare. Astfel, rezistența înverșunată a apărătorilor cetății Basta, sub comanda emirului nasrid Yahya an-Najjar, ațâța elanul locuitorilor Granadei și le înfierbânta mințile. Boabdil nu era deloc bucuros de acest lucru, căci Yahya, eroul Bastei, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în ochii lui că era gata să cedeze în fața argumentelor mele, însă ordinele primite erau limpezi: să pună mâna pe oraș, să-i pedepsească pe cei ce se ridicaseră împotriva suveranului și să dea cârma șefului clanului alungat, împreună cu o garnizoană care să-i stea alături. Exista totuși un argument pe care nu-l putea da la o parte: — Cât speră sultanul să obțină în schimbul protecției sale? — Clanul proscris a făgăduit douăzeci de mii de dinari pe an. Am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cărui populație era alcătuită în totalitate sau aproape în totalitate din refugiați andaluzi. Barbă Roșie își instalase tabăra în orășelul portuar Jijil, pe care-l smulsese genovezilor în anul precedent. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am aflat că tocmai asedia garnizoana castiliană din Bougie. Cum acest oraș se afla pe drumul meu, am hotărât să mă duc într-acolo, lăsându-i pe ai mei la câteva mile distanță, alături de imamul unei mici moschei de țară, și făgăduindu-mi să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nur să aibă putere să înfrunte drumul. Între timp, viața la Cairo se făcea tot mai grea. Mărfurile alimentare erau tot mai rare. Brânzeturile, untul și fructele erau de negăsit, prețul cerealelor creștea. Se spunea că Tumanbay hotărâse să înfometeze garnizoana otomană, împiedicând aprovizionarea orașului dinspre provinciile pe care încă le avea sub control; pe deasupra, se înțelesese cu triburile de nomazi arabi, care nu se supuseseră niciodată vreunei puteri egiptene, ca să vină să devasteze împrejurimile capitalei. Se mai spunea de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
A trebuit să aștept încă zece zile înainte de a vedea acele lacrimi, murdare din pricina prafului din port, care trădau spaimele lui Nur. Făcuserăm escală la Alexandria pentru a ne reînnoi proviziile și, când ne pregăteam de plecare, un ofițer din garnizoana otomană urcă la bord pentru o ultimă inspecție, ceea ce nu avea în sine nimic neobișnuit. Omul nu manifesta, desigur, decât bănuielile impuse de funcție, însă avea un fel de a cerceta chipurile care îi dădea fiecăruia impresia că era vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar dacă oamenii nu purtau echipamentul corespunzător. Mulți purtau lorica, o armură din bucăți de piele, ușoară și elastică, ce apăra spatele în orice tip de acțiune. Prin urmare, și într-o acțiune de aprovizionare. Alți soldați - cei proaspăt sosiți din garnizoanele de la granița Dalmatiei - purtau lorica ferrea, din plăcuțe de metal ce acopereau pieptul și spatele. Aceasta era protecția obișnuită a așa-numiților limitanei, soldați care nu trebuiau să se miște foarte mult deoarece stăteau de pază în turnurile și fortărețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el izgoniți de la curtea împaratului, și țăranii le aduceau plocoane în schimbul protectței pe care castelul le-o asigura. Numai că, unii dintre oamenii lui Rinaldo erau certați cu lege și câteodată proviziile aduse nu prea ajungeau, astfel că Rinaldo și garnizoana sa și-au făcut o faimă rea, luând cu forța ceeace nu li se dăruia, deaceea se auzea vorbindu-se de Montalban ca de un cuib de tâlhari. Supărarea lui Carol Magnul nu a durat însă multă vreme, iar la
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]