7,117 matches
-
și băură Coca-Cola. Spre dimineață li se făcu somn și fură brusc copleșiți de tristețe și milă. Simțeau din ce în ce mai acut lipsa spațiului liber plin de oxigen, mișcare și viață. În primele zile au rezolvat problema oxigenului printr-o serie de găuri date în cabină și prin deschiderea tavanului; gaura cea mai mare din podea era destinată nevoilor. Unicul lucru nerezolvat era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
somn și fură brusc copleșiți de tristețe și milă. Simțeau din ce în ce mai acut lipsa spațiului liber plin de oxigen, mișcare și viață. În primele zile au rezolvat problema oxigenului printr-o serie de găuri date în cabină și prin deschiderea tavanului; gaura cea mai mare din podea era destinată nevoilor. Unicul lucru nerezolvat era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o tabletă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de perete. Levi se smiorcăia puțin, dar pantofii nu se mai întorceau, și nici ceasul de la mâna tatălui nu apărea niciodată în prag. El bătea acolo, la încheietură, iar Levi nu-l putea auzi. Degeaba își ținea urechea lipită de gaura cheii, dincolo nu erau decât niște voci. Apoi, cu ochiul îndesat în ușă, clipea cu greu peste metalul clanței în dreptul căreia din când în când zăbovea șoldul mamei sau mâna tatei în buzunarul pantalonului. În camera lui Levi se strânseră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în inspecție pe jos, începând, cu parcul central. Avea după el câteva ajutoare, a căror misiune era aceea de a nota ce considera primarul că trebuie primenit în municipiu. Mai pe la jumătatea parcului, nu departe de aleea principală, observă o gaură potrivit de mare. Ce-i cu asta, aici? Ce să fie, domnule Tolomac, mai nimica...a fost pregătită să fie acoperită, cu o placă din beton, că aici a fost un closet public, și, de când ați pus cele câteva ecologice
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Se tot rotea, pe betonul care de-acum seîntărise bine, și scâncea mereu. Ce ai, ce ai pățit, tu, cățelușa lui tata? Un cineva de pe alături i-a răspuns în locul ei: tâmpiții care au turnat betonul nu au mai controlat gaura aia, pe dinăuntru, și iau îngropat acolo, de vii, puișorii. Că avea cinci. Niște dolofani, de mai mare dragul și frumusețea. și nici pe oamenii străzii, care-și aveau acolo culcușul, nu i-au anunțat, ca să iasă, și să se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și, în funcție de asta, acționăm. Bine. Gata. Hai! Au intrat în acțiune picamerele. Au fost făcute, rapid, trei spărturi, nu doar una. Cei de la descarcerare au șomat. Pentru ei nu s-a găsit întrebuințare. Pentru restul da. Au perforat betonul. Din gaură au fost ajutați să iasă cei cinci nenorociți uitați, alaltăieri, acolo. Fiecare a ieșit de sub pământ cu câte un cățel în brațe. Îi țineau, sus, vii și victorioși, ca pe niște drapele, într-o luptă pe care primăria o câștigase
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dat curaj. Totul a fost rapid, bine pregătit, potrivit îndemnării autorului. A folosit un cuțit, pentru intimidarea vânzătoarei casierițe. A amenințat-o, a golit sertarul și a dispărut în trafic. În plină zi. Nu cu mult după ora prânzului. Următoarea gaură a făcut-o, cam pe la aceeași oră, în casa de alături. La puține zile distanță. A plecat din familie cu gând să atace casa de amanet. A spus nevestei și copiilor - o fetiță și un băiețel - că diseară o să le
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
minut, spiritul Ei, trupul, figura Ei mi se materializau înaintea ochilor cu și mai mare vigoare. Cum puteam să uit? Când ochii mi-erau deschiși sau închiși, în somn sau în momentele mele de veghe, Ea era mereu prezentă, prin găurile de aerisire ale camerei, ca o noapte care a cuprins sufletul și rațiunea oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ușii, datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl căpătasem în cursul plimbărilor mele nocturne, am deslușit o formă îmbrăcată în negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea mi s-a îndreptat involuntar spre silueata neagră, spre doi ochi mari, tenebroși și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide și uscățive. Ochii aceștia care mă fixau fără a vedea, îi știam deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc o astfel de plăcere. Prin lucarna camerei, se vedea o imensă gaură albastră în cer, printre nori; mă gândeam că, pentru a ajunge acolo, ar trebui să urc o schelă foarte înaltă. Orizontul era acoperit cu o perdea de nori groși, galbeni, încărcată cu moarte, care apăsa peste tot orașul. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care se trezise în mine. Cu fața înfundată în mâini, împotriva voinței mele, am izbucnit în râs, un râs mai puternic ca niciodată, care făcea să-mi tremure tot corpul, un râs cavernos, care era greu să știi din ce gaură pierdută a ființei mele ar putea proveni. Un râs dogit, care se răsucea în gâtlejul meu, ieșind din vid. Devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
responsabili, energici și cel mai frecvent, mereu în vârf și obișnuiți să și controleze viețile proprii. Respectul de sine este dependent de faptul de a avea controlul asupra lucrurilor, pierderea acestui control generează o cădere de sine, un fel de gaură neagră, care la nivel fizic se manifestă sub forma autoimunității. Lupicii sunt persoane cu o voință de fier, ce îi mână mai departe decât pot duce limitele fizice și psihice. În general Lupus-ul se manifestă cu o stare de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
impresie și asupra preciziei războinicilor În cauză. În fața comisiei, Leonardo da Vinci a plâns, povestind cum a părăsit ducatul, plecând spre alte orașe, unde a creat multe opere de artă, fiind Însă conștient că lăsase În urma sa capodopera absolută. Din cauza găurilor făcute de săgeți, apa s-a infiltrat În lut, iar magnificul animal a Început să se dezagrege lent. În cei câțiva ani În care a mai stat În picioare, neînșeuatul trebuie să fi fost expresia supremă a frumuseții: o formă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lumea mașinăriilor nu l-a impresionat prea mult pe Silvio. Momentele fericite ale sărutărilor prelungi din micul automobil Ford rămăseseră mult În urmă, ca nodul de Început al unei ațe ce străbătuse de-atunci, condusă de acul Întâmplărilor, zeci de găuri mititele. Silvio, Împreună cu câțiva specialiști În electronică, taximetriști, macaragii, hackeri, vatmani, depanatori de aparate radio, bodyguarzi, montatori de cablu TV, lideri de galerie de fotbal, mecanici și ingineri, a format mișcarea armată de rezistență Împotriva mașinilor. Ore În șir, membrii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care-ți era imposibil să scapi. Planul camerei era o altă odă Închinată imaginației abil stăpânite. Sus de tot, În zidul vestic al camerei - sau unde ne gândeam noi, din motive obscure, că ar putea să fie vestul -, se vedea gaura tunelului prin care fuseserăm aruncați cu toții În acea lume. În partea opusă, spre răsăritul teoretic, se găsea micul cubicul al cabinei de toaletă. De-a lungul camerei, pe centru, aliniate perfect, asemenea miriapodului cu picioare argintii al microprocesorului țintuit pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cei din afară cu cei dinăuntru, pentru că unii priveau de pe coridor fără a putea da de veste că făceau acest lucru, iar ceilalți erau ca niște exponate care habar n-aveau când erau urmărite. Odată, am Încercat să facem o gaură În peretele dinspre coridor, sperând că vom putea lua legătura cu ocupanții altei camere, care se puteau afla tocmai atunci În timpul orei de plimbare. Zidul era moale, dintr-un fel de mucava de culoare maronie, dar, În ciuda evidenței simțurilor și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lua legătura cu ocupanții altei camere, care se puteau afla tocmai atunci În timpul orei de plimbare. Zidul era moale, dintr-un fel de mucava de culoare maronie, dar, În ciuda evidenței simțurilor și a măsurătorilor, s-a dovedit imposibil de străpuns. Gaura s-a transformat treptat Într-un tunel pe care l-am săpat cu rândul, ore În șir, cu zidul deschizându-se Înainte și Închizându-se În urmă, până când am fost aruncați la loc În camera noastră. Prin tunelul de sus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unde materia Întunecată dospea. Două-trei secunde, am rămas cu gura căscată, apoi am strigat „Hei!“ pregătindu-mă s-o urmez, când o mână m-a apăsat pe umăr. — Ai Înnebunit? Vrei să te transformi În antimaterie? Nu vezi cum colcăie găurile negre pe-acolo? m-a scuturat tata. Ei, ai găsit bosonul? — Da, Însă... — Ce? — Din greșeală... — Ce s-a-ntâmplat? — L-am scăpat. — Și? Unde-i? — S-a spart, am mințit. Am plecat triști de la locul ciocnirii, cu un atom
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
moși care evadaseră pentru câteva minute la una mică, urmând a se Întoarce acasă, noaptea târziu, duși pe brațe, sau clone ale brokerilor care lucrau la bursa de alături, În timp ce originalele se desfătau prin Azore. La masa de biliard fără găuri, cei doi specialiști În calcul probabilistic Își jucau obișnuita partidă, În care foloseau doar bila albă. Într-un colț, parcurgând rubrica de matrimoniale a unei reviste pornografice, stătea Stepa Chiorul, un biet imbecil care-și căpătase porecla În urma unui pariu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uzurpat. Terorii absolute îi corespunde frica absolută. Ea cauzează pervertirea caracterelor, naște suspiciunea, duplicitatea, lașitatea ce se află la originea unui șir nesfîrșit de infamii: Frica, subliniază Antonio Patraș, apare ca o ultima ratio a întîmplărilor, este un fel de gaură neagră care absoarbe toate energiile pozitive ale oamenilor, ale lumii întregi". Din acest unghi de vedere, romanul Adio, Europa! al lui I. D. Sîrbu se apropie de Arhipelagul Gulag al lui Soljenițîn, adăugînd la descrierea Gulagului autohton o perspectivă speculativă și
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
că fata aceea cu sînii goi poartă ochelari de soare și-l Întrebase de ce Îi ține deasupra frunții, iar Como Îi răspunsese că din cauza norilor. Seamănă cu Marychka, atunci cînd face baie, observase Kiki. Probabil o văzuse pe Marychka prin gaura cheii. Era un copil deosebit de inteligent și foarte curios, punea mii de Întrebări, la care Como găsea de fiecare dată un răspuns aproape satisfăcător. De aceea se Împrieteniseră. Știa o mulțime de lucruri interesante bunicul Como și mesteca tot timpul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pentru a verifica informațiile primite de la secretara Florychka. Avea un dispozitiv de ascultare mai vechi și destul de rudimentar, dar care funcționa Încă foarte bine, un aparat micuț și foarte simpatic, semănînd oarecum cu un nasture de palton, numai că În locul găurilor era o antenă de emisie radio. Din acest motiv, semăna mai degrabă cu un gîndac de bucătărie. Totuși, În jargonul inițiaților i se spunea „rădașcă“; ea urma să destăinuie toate intimitățile asistentei, Înlăturînd astfel pericolele care amenințau viața colonelului Pruritanal
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
transmise seara următoare de televiziunea rolandă, ceea ce impresiona În mod deosebit era cantitatea imensă de sînge. Gros-plan-urile detaliau minuțios, cu o secretă voluptate, dar și evidentă satisfacție profesională, nu doar beregata ruptă a doamnei Agneta, În care se deschidea o gaură de carne Întunecată, cu marginile ferfenițite, ci și șuvoaiele de sînge amintind de viitura unui fluviu ieșit din matcă, iar traveling urile urmăreau insistent dîrele lucioase, uscate, pînă În cele mai ascunse cotloane ale Încăperii, sub canapea sau strecurîndu-se pe sub
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de caracter. Pentru asta merita s-o privească ca pe un bibelou, s-o protejeze ca pe ceva neprețuit, s-o țină departe de ochii lumii, și chiar să-i treacă uneori cu vederea curiozitatea de a-l spiona pe gaura cheii în timp ce punea țara la cale. Așa ne-am întîlnit noi, Mina, începe să-și amintească, era un ger de-ți jupuia obrajii, țin minte că erai înfășurată într-un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
simple și complicate în același timp sînt unele mecanisme, se gîndește, și cu o mișcare bine calculată apucă mînerul de plastic care atîrnă la capătului lănțugului din inox. De aceea pot să-ți trec cu vederea că mă spionezi pe gaura cheii. Ce altceva ai putea să observi în afara mișcărilor fizice? Ce rost ar avea să-ți răpesc plăcerea asta pe care numai o femeie ar înțelege-o, nu este mult mai înțelept să mă prefac că nu știu ce se petrece și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]