687 matches
-
limitate, Shaw n-a putut merge la universitate, lucru pe care, de altfel, nu l-a regretat, socotind că "nu prea avea ce să învețe acolo". La vârsta de 20 de ani pleacă la Londra și își încearcă forțele în gazetărie și literatură. Primul său roman ""Lipsă de maturitate"" ("Immaturity") i-a fost respins de editura "Chapman and Hall". Atras de mișcarea socialistă, devine în 1884 unul dintre fondatorii "Societății fabienilor" ("Fabian Society"), din care s-a format mai târziu partidul
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
volum care a apărut în anul următor. După întoarcerea din Germania și eșecul său de la Universitatea din București, el își limitează preocupările didactice la catedrele sale din învățământul mediu și își orientează activitatea în trei direcții principale: eseuri, conferințe și gazetărie. Începe prin câteva cicluri de conferințe la Ateneul Român care au fost foarte bine primite de public. Astfel, în 1883 editează un număr de patru conferințe ale lui Titu Maiorescu, la sfârșitul cărora publică un prim studiu, o anticipare a
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
un elev mediocru, și, la un moment dat, atras fiind de cariera de jurnalist, a hotărât să părăsească școala înainte de a da examenele de bacalaureat.Simțea că nu mai vrea să trăiască sub regimul represiv din Imperiul Rus. Debutul în gazetărie l-a făcut în august 1897 când a publicat sub pseudonimul „Vladimir Illirici” în ziarul „Iujnoie Obozrenie”. Un model în activitatea sa de ziarist era foiletonistul Vlas Doroșevici. Jabotinski trimisese traduceri de versuri mai multor redacții de ziare și reviste
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
al regimului burghezo-moșieresc de la care nu mai putea aștepta nimic. S-a stins din viață la 26 iunie 1936, la Bucov. Calitățile neobișnuite pe care le dovedise Stere de-a lungul tumultoasei sale existențe în atîtea domenii (politică, învățămînt, știință, gazetărie etc.), nu păreau să fie și acela ale unui viguros prozator.
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
ce avea "„o figură scheletică măcinată de boli după anii de pușcărie, Demenyi Iosif Ardeleanu, care știa mai bine ungurește decât românește, Stela Moghioroș, care știa mai bine rusește decât românește și Matei Socor, care știa mai bine muzică decât gazetărie”". Singurul care mai avusese experiență gazetărească, după cum se autodefinea, era Silviu Brucan, aflat pe postul de secretar general de redacție. Așadar, după spusele acestuia, majoritatea membrilor ce întregeau prima echipă a ziarului "Scînteia" din 21 septembrie 1944, erau amatori, neprofesioniști
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
care mai avusese experiență gazetărească, după cum se autodefinea, era Silviu Brucan, aflat pe postul de secretar general de redacție. Așadar, după spusele acestuia, majoritatea membrilor ce întregeau prima echipă a ziarului "Scînteia" din 21 septembrie 1944, erau amatori, neprofesioniști, în ceea ce privește gazetăria. Brucan a ocupat postul de redactor-șef adjunct al ziarului partidului până în 1956, el fiind un "„ideolog neînduplecat”" ce "„a încurajat pe vremea aceea adunarea cu forța a populației țărănești în gospodăriile colective și ceruse pedeapsa capitală pentru cei care
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
Marele Prag", ce l-a impus definitiv și i-a adus Premiul Comitetului Central al U.T.C. În 1987 se transferă la Centrul de Radiodifuziune Galbeni (Bacău), iar după 1990 își abandonează profesia de bază, dedicându-se aproape în exclusivitate gazetăriei, împreună cu cenacliștii de la "Clepsidra" pune bazele publicației " Pur și simplu", al cărei redactor-șef e în perioada 1990-1991, apoi devine director al săptămânalului "Argus" (1992), redactor-șef adjunct al cotidianului "Ziua" (1993), redactor-șef al "Radio Star B" (1993) și
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
roman la Facultatea de Drept a Universității din București. Aici predă cursul pentru pregătirea doctoratului. În anul 1941 a fost decan al Facultății de Drept din București. A fost colaborator permanent al revistelor „Curierul” și „Curierul judiciar”. Sporadic, a făcut gazetărie la „Lupta”. Lucrările lui de specialitate au o bună valoare și sunt și astăzi consultate de profesorii și de studenții Facultăților de Drept. Este de așteptat o reeditare a celor mai importante scrieri ale sale de drept roman. Unele idei
Nicolae Corodeanu () [Corola-website/Science/309774_a_311103]
-
Agârbiceanu sau Victor Ion Popa. Peste câțiva ani, a început colaborarea la "Adevărul literar". În anul 1919 a intrat prin concurs la Școala de belle-arte din București, avându-i ca profesori pe Dimitrie Paciurea și Frederik Storck. Profesând de nevoie gazetăria, Iordache a oscilat între proza cotidiană și desen. În anul 1924, odată cu lansarea revistei "Dimineața copiilor", Iordache (cunoscut sub pseudonimul Iorda) începe să creioneze un personaj de benzi animate numit Haplea, după scenariul lui Nicolae Batzaria (1874-1952). Începând din anul
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
dat un caracter aproape sacru, trezesc, cînd le vedem puse în carte, un sentiment de nedumerire. Eminescu selenar, imaginat de noi, se confruntă neîncetat cu acela pe care prozatorul îl pune în fața noastră să mănânce, să se vaite de mizeria gazetăriei, să bîrfeaseă, să facă curte femeilor frumoase și să converseze cu Maiorescu sau I. L. Caragiale pe teme de loc metafizice. Opiniile lui Lovinescu despre poezia lui Eminescu trec în paginile romanelor și nu fără surpriză descoperim, iarăși, ideile criticului formulate
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
literare a anilor '80-'90, membru fondator al ASPRO, membru - de asemenea - al Uniunii Scriitorilor din România, Radu G. Țeposu a fost unul dintre cei mai valoroși critici și eseiști ai literaturii române a sfârșitului mileniului trecut. A făcut și gazetărie, deopotrivă culturală și politică, lucrând în redacțiile mai multor periodice. Radu G. Țeposu a murit într-un accident de mașină la vârsta de doar 45 de ani, la 5 noiembrie 1999. Țeposu se autodefinea drept un critic matur; a publicat
Radu G. Țeposu () [Corola-website/Science/297603_a_298932]
-
Vianu sau George Călinescu. În anul 1943 face cunoștință cu Costache Olăreanu și Radu Petrescu, viitorul nucleu a ceea ce se va numi peste aproximativ 30 de ani Școala de la Târgoviște. Din anul 1950 lucrează la ziarul Scânteia, ca redactor; părăsește gazetăria în 1969, pentru o slujbă de funcționar pe lângă C.C. al P.C.R. și în Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1969-1971). Devine director al Operei Române între anii 1971-1973, este pensionat în anul 1974.<br> Este afiliat Școlii de la Târgoviște, alături de Radu
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
au apărut decât două numere ale revistei, care există și în biblioteca Academiei Române. Atras de copleșitoarea personalitate a lui B.P. Hașdeu, Delavrancea devine redactor la "Revista nouă", condusă de marele savant. Angajându-se tot mai mult în politică și în gazetărie, scriitorul devine redactorul permanent al ziarelor "Democrația" și "Voința națională". Publică, în continuare, la "Vieața" (1894), revistă săptămânală ilustrată, condusă de Al. Vlahuță și, mai apoi, de Alecu Urechia, acordând același interes tuturor problemelor literare, istorice și filologice, sociale sau
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
sărit peste pasajele, numeroase, care îi infirmă net teza «extremismului»; le-a rezumat pe altele într-un mod convenabil; și-a reluat cu insistență aceleași câteva fraze bine decupate de restul, pentru a obține un efect reprobator extins asupra întregii gazetării politice a lui Sebastian", trăgând concluzia: "Cartea ei, cu premise false, analize improprii, rezumate tendențioase și răstălmăciri în toată regula, intră în speța malpraxisului critic" (vezi "Idei în dialog", nr. 9/septembrie 2009, nr. 10/octombrie 2009). În pasaje numeroase
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
12 octombrie a precizat, către același, că Iașii i-au devenit „nesuferiți”. În a doua jumătate a lunii octombrie, fiind invitat să intre în redacția ziarului "Timpul", Eminescu a părăsit Iașii și a venit la București, unde s-a dedicat gazetăriei. În 6 august 1879 a murit Ștefan Micle. Văduva lui Micle a venit la București și l-a rugat să intervină pentru urgentarea pensiei sale. Împreună au făcut planuri de căsătorie nerealizabile. Într-o scrisoare din 1880 către Henrieta Eminescu
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Acest tren a atins timpi de călătorie între Craiova și Constanța, oprind în mai multe stații pe parcurs, de sub 6 ore. Gara Constanța a fost recent reabilitată și extinsă, având facilități la standarde contemporane: ghișeuri bilete, magazine (farmacie, florările, alimentară, gazetărie, magazin pescari-vânători), cafenele și spații pentru activități culturale, cinema și spațiu pentru expoziții. De asemenea orașul este străbătut de o rețea complexă de cale ferată, o linie dublă în nordul orașului spre Năvodari, rafinăria Petromidia, portul Midia și cariera de
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
luna decembrie 1874 al revistei, numele lui Caragiale a apărut trecut printre numele scriitorilor care formau "„comitetul redacțional”". Un moment esențial l-a constituit colaborarea la "Revista contemporană", la 4 octombrie 1874, cu trei pagini de poezie semnate "I. L. Caragiale". Gazetăria propriu-zisă și l-a revendicat însă de la apariția bisăptămânalului "Alegătorul liber", al cărui girant responsabil a fost în anii 1875 - 1876. În lunile mai și iunie 1877, Caragiale a redactat singur șase numere din "„foița hazlie și populară”", "Claponul". Între
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
articolul "", de la 19 noiembrie 1899, a indispus comitetul teatral din care el însuși făcea parte. Ziarul "Die Zeit" din Viena a publicat, la 3 aprilie 1907, sub semnătura "Un patriot", prima parte din scrierea politică "". Spre deosebire de Eminescu, care vedea în gazetărie o misiune civică directă, Caragiale și-a asumat-o indirect, ca o pedagogie implicită a prezentării aspectului social, sub forma ironiei, pentru îndreptarea tuturor relelor. Colaborarea susținută în presă, de la publicațiile de prestigiu ("Convorbiri literare", în anii de participare la
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Sankt Petersburg — d. 18 februarie 1964, București) a fost un pictor cunoscut prin arta sa ca „Pictorul Bucovinei și al țăranului român”. Studii la "Academia de Belle Arte din Sankt Petersburg". Atras de teatru (dramatic și liric) de pictură, de gazetărie, ș.a. A fost regizor, maestru de balet, director de scenă, actor etc. A lucrat la "Teatrul Buff din Chișinău" (1918-1922), la diverse teatre din București (1922-1926), la "Teatrul Național din Cernăuți" (1926-1937), la "Teatrul din Craiova" (1942-1943). Profesor la "Institutul
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
elevi personalități remarcabile ale artei românești, între care Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan, Nineta Gusti și Oleg Danovschi. A fost un artist multilateral, afirmându-se în multe domenii ale artei, între care designer, creator de cosume, a lucrat în teatru, operetă, gazetărie, actorie, balet, regie artistică și a fost și arhitect. Tot el a creat primul teatru de păpuși din țară. A devenit cunoscut în special ca pictor portretist, care a avut ca subiect principal țăranul român, pictând în special țărani bucovineni
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
Juan Crisóstomo Ruiz de Nervo a fost un poet, jurnalist și educator mexican. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai mari poeți mexicani ai secolului al XIX-lea. Se naște în 1870 la Tepic, Nayarit. În tinerețe se dedică gazetăriei, inițial în Mazatlán la "El Correo de la Tarde" apoi în Ciudad de Mexico. În 1900 este trimisul gazetei "El Imparcial" la Expoziția Universală de la Paris unde se întâlnește cu Ruben Dario, Guillermo Valencia și José Martí, cu toți promotori ai
Amado Nervo () [Corola-website/Science/325699_a_327028]
-
Mare - Mehedinți, 1963), a trecut prin șapte unități școlare. Absolvent al Facultății de limba și literatura română, Universitatea București, 1969, al Facultății de jurnalism (curs post-universitar), 1981 și al Facultății de regie teatru, 1994 (ambele, în București). Ocupația de bază - gazetăria (ante și post-decembristă); ocupații colaterale: profesor, bibliotecar, funcționar cultural și administrativ etc.; câte doi ani șomer - atât înainte cât și după 1989. A înființat și condus cel dintâi ziar particular din România ("Dimineața," Drobeta Turnu Severin; primul număr oficial: 19
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
telegrame, afișe ale comediilor sale jucate în premieră, cărți în ediții princeps și rare) principalele momente din viața și opera scriitorului: familia din care descinde și de la care a moștenit pasiunea pentru teatru, anii de școală de la Ploiești, debutul în gazetărie și principalele publicații la care a colaborat, momentul afirmării în teatru și proză. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Muzeul se află în casa familiei Dobrescu, monument de arhitectură datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Casa a fost
Muzeul „Ion Luca Caragiale” () [Corola-website/Science/331363_a_332692]
-
pentru evaluarea lizibilității. Unul dintre acestea este viteza de citire. a a fost cercetată în amănunțime în secolul al XX-lea, fiind elaborate mai multe sisteme de ameliorare a lizibilității textelor. O regulă a scrisului jurnalistic prea puțin aplicată în gazetăria română este aceea care identifică paragraful cu o idee. Ceea ce înseamnă că un alineat este format din una sau două fraze, adesea doar una singură. Nevoia de paragrafe se bazează pe regula lizibilității. Altfel spus, un text bine împărțit în
Lizibilitate () [Corola-website/Science/332874_a_334203]
-
din Botoșani (1916). Având gradul de Sublocotenent de rezervă, a făcut parte din regimentele 10 Vânători, apoi 2 Alba Iulia și a participat la Primul Război Mondial, ca voluntar-legionar. În anul 1921 renunță la slujba de la Căile Ferate Române și întră în gazetărie. În anul 1922 susține un examen judiciar, student fiind, iar în 12 noiembrie 1923 și-a luat licența în Drept ca absolvent al facultății de profil din cadrul Universității din Cernăuți, iar în anul 1924 s-a căsătorit cu Vanda, născută
Vasile Plăvan () [Corola-website/Science/333384_a_334713]