2,190 matches
-
redactor la „Epoca”, „Lupta”, director la „Lupta literară”, colaborator la „Revista literară”, „Familia”, „Drepturile omului”, „Românul”, „Literatură și știință”, „Vieața”, redactor la „Revista nouă”. Îi apar volumele Sultănica (1885), Liniște (1887), Trubadurul (1887), Paraziții (1892), Între vis și viață (1893). Gazetarul aduce pretutindeni verva sa critică, pamfletară și o pasionată pledoarie democratică. Ideile lui D. căpătau energie și putere de seducție prin impetuoasa desfășurare a unei logici dominant afective, elocința lui întreținând o foarte personală magie lirică. Mai întâi neînregimentat politic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
și ziaristul Gh. C. Cantacuzino, funcția de prim-redactor i-a fost încredințată lui N. D. Xenopol. Din 1888 V.n. are doi redactori principali, dintre care unul, până prin 1894, este Barbu Delavrancea. Spre sfârșitul secolului ziarul va fi condus de gazetari profesioniști, iar din 1903 director va fi Ioan Nădejde, în redacție intrând Sofia Nădejde, Petre Locusteanu, mai târziu Constantin Banu, Grigore Tăușan ș.a. Un colaborator consecvent, chiar din 1885, a fost A.D. Xenopol, care scrie cronici literare (la Poezii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290632_a_291961]
-
mai harnic, ceea ce face uneori cât o moșie.”. În Răscoala, în timpul călătoriei spre Amara cu Grigore Iuga, acesta arată lui Titu, în stânga și-n dreapta, cât ține zarea, moșiile lor și ale vecinilor.Tânărul ardelean, recomandat “poet și viitor gazetar”, pune fiului moșierului Miron Iuga o întrebare fundamentală, pentru înțelegerea evenimentelor din carte: “-Mi-ai arătat atâtea moșii boierești, moșii peste moșii, mari și frumoase.Dar pământurile oamenilor unde sunt? Grigore Iuga tresări.Nu așteptase acum întrebarea, deși, pe când îi explica
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
SURU, Miron (24.XII.1914, București - 10.VI.1974, București), bibliograf și gazetar. Este fiul Floricăi și al lui Pavel Suru, editor și cunoscut librar. Urmează la București Colegiul Național „Sf. Sava” și Facultatea de Litere și Filosofie, absolvită în 1934. Până la concentrarea în armată își ajută tatăl în librăria pe care acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290022_a_291351]
-
și în orașul de provincie ori în sat. Imaginea ei se compune linear, cumva stereotip, fără vreo surpriză privitoare la o posibilă schimbare a manierei jurnaliere, specifică. Aici se agită de-a valma, surprinși în câte un instantaneu realistic, politicianul, gazetarul, funcționarul, învățătorul, studentul, șeful, slujbașul, soldatul, jandarmul, cârciumarul, primarul, notarul, moșierul, țăranul ș.a.m.d. De fapt, C. schițează rapid, de preferință dialogic, câte un „chip” și un comportament, tinzând să alcătuiască, din fragmente brute, inegale, un fel de mozaic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
Precisă la nivelul detaliilor, observația rămâne ori nudă, seacă, plată ori ajunge să fie subminată de un criticism îngroșat, de vreme ce pornirea nediferențiat caustică, gratuit necruțătoare nu poate fi reprimată. C. pare să descindă mai degrabă din familia plebee a unor gazetari și prozatori de la sfârșitul secolului al XIX-lea, interesați de „faptul de viață”, decât din stirpea lui I. L. Caragiale. SCRIERI: Încurcă-lume, București, 1903; Deștept băiat!, București, 1904; Cutreierând, București, 1905; Departe de oraș, București, 1906; Chipuri și suflete, București, 1908
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
, Tudor (21.V.1880, București - 14.VII.1967, București), poet, prozator și gazetar. Era fiul lui Nicolae Theodorescu (inițial Nicolae Tudor Cojocaru), cu obârșia în Cărbunești-Gorj, agricultor (arendaș la Martalogi și Costești), funcționar la banca din Pitești. Identitatea mamei, cea impusă de actul de naștere dat publicității - în care A. apare ca fiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
ierodiaconului Iosif. Varietatea publicisticii sale (în „Viața românească”, „Rampa”, „Făclia”, „Gândirea”, „Contimporanul”, „Clipa”, „Clopotul”, „Lumea”, „Integral”, „Țara noastră”, „Adevărul literar și artistic”, „Sinteza”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a.), neaderența la vreun program, agresivitatea polemicilor, forma lor artistică fac din A. un gazetar fără egal. Poetul, în schimb, era parțial cunoscut, cu precădere în rândurile boemei intelectuale. El nu are nici o carte. Dureros îndoit de sine și orgolios, văzând în poezie o experiență intimă, aproape o taină, aștepta urmărind „perfecționarea izolată a individualității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
, Ion (pseudonim al lui Ioan Eugen Iovanache; 17. IV.1895, Giurgiu - 6.VII.1964, București), poet, prozator, gazetar și traducător. Este fiul Olimpiei (n. Vlahopol) și al lui Alexandru Iovanache. Mama, născută la Constantinopol, are ascendență grecească (lucru trecut sub tăcere de scriitor, care se străduia să-și reconstruiască un arbore genealogic exclusiv românesc); profesoară de elină cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
mai semnat Ajax (cu N. Carandino), Doctorul Caligari, Evin, I. Iova, Ion Iovin, Ion Japcă, Junius (alternativ cu George Sbârcea), Kalvincar (cu L. Kalustian și N. Carandino) ș.a. Odată cu sfârșitul războiului și instalarea regimului comunist își încheie și cariera de gazetar. Suspendat în 1945 din presă, se retrage din viața publică; reușește totuși să desfășoare, în paralel cu cizelarea propriilor versuri și definitivarea romanului Lunatecii, o rodnică activitate de traducător, dând unele din cele mai inspirate versiuni românești ale pieselor lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
, I. (pseudonim al lui Valerian Ionescu; 1.VIII.1895, Ivești, j. Galați - 21.XI.1980, București), poet, prozator și gazetar. Este unul din cei șapte copii ai Amaliei și ai lui Constantin Fotache Ionescu, ajutor de grefier. Urmează școala primară (1903-1907) și Gimnaziul „D.A. Sturdza” (1907-1911) la Tecuci, Liceul „V. Alecsandri” (1911-1915) la Galați și Școala de Ofițeri de Rezervă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
un Caiet contemporan cu „siluete polemice” și trei volume intitulate De vorbă cu scriitorii noștri, din care, cu o întârziere de patru decenii, pare-se că s-au articulat cele două cărți ce adună o parte din prodigioasa activitate a gazetarului literar. SCRIERI: Caravanele tăcerii, cu ilustrații de Victor Feodorov, București, 1923; Stampe, cu desene de Victor Feodorov, București, 1927; Cara-Su, București, 1935; ed. București, 1969; Cu scriitorii prin veac, postfață G. Călinescu, București, 1967; Chipuri din viața literară, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
a atras ostilitatea unor prelați bănățeni (de unde și plecarea scriitorului din Caransebeș), care s-au regăsit în prozele de aici sub măștile unor personaje profitoare și corupte (Fragmente vechi, Obiceiul pământului, Un contrar). Pe urmele lui I.L. Caragiale, prozatorul satirizează gazetari demagogi, lipsiți de convingeri și idealuri majore (Bobocii națiunii) sau eternul vis al românului de a se vedea la pensie (La masă). Cea mai realizată rămâne schița Bătrâna, care creionează mediul meseriașilor bănățeni. Preocuparea dominantă a lui H. este însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
, Petru (28.VI.1903, Mihăileni, j. Botoșani - 29.I.1976, București), gazetar, prozator, dramaturg, poet și traducător. Este fiul Victoriei (n. Stavrat) și al lui Ion Manoliu, institutor. M. a primit o educație solidă la Liceul „A. T. Laurian” din Botoșani. În timpul studiilor la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
GHICA, Pantazi (15.III.1831, București-17.VII.1882, București), gazetar, prozator și autor dramatic. Era unul dintre copiii Mariei (n. Câmpineanu) și ai marelui logofăt Dimitrie (Tache) Ghica. Învață, ca și fratele său mai mare, Ion Ghica, la Colegiul „Sf. Sava”, fiind apoi (1846) trimis la Paris. Boem, iubitor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
avansat căpitan și decorat. G., care pregătea un dicționar general de drept, are și o bună înzestrare pentru barou. E numit procuror supleant la Tribunalul de Dâmbovița, iar în 1856 prezident. Avocatura și politica - ajunge deputat liberal - îl absorb și gazetarul face o mare risipă de elocință, preocupându-se, în nenumărate articole, de tot felul de aspecte. Cere solemn respectarea legilor și drepturilor, perorează contra absolutismului, injustiției, corupției, vorbește cu căldură despre unire, exaltă progresul social. Cariera sa juridică, între timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
STOICIU, Liviu Ioan (19.II.1950, Dumbrava Roșie, j. Neamț), poet, prozator și gazetar. Este fiul Ioanei (n. Sandu) și al lui Ioan Milea Stoiciu, șef de echipă la CFR. Urmează liceul la Adjud (1963-1967) și face studii (neterminate) de filologie și filosofie la Baia Mare și București (1967-1975). După absolvirea liceului practică diverse meserii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
și din internaționalismul abstract pe care-l promovează și azi comuniștii din R. Moldova... Dilematorii nu au ținut în mână Caietele eminesciene, considerate de Manolescu maculatoare: în acestea pulsează însăși cultura universală.” „Cum poate fi spirit conservator un poet - un gazetar deschis spre ideile cele mai noi din domeniul științei și filozofiei, istoriei și culturii, cu o vocație faustică indubitabilă (recunoscută de specialiști în materie și refuzată cu încăpățânare (subl. M.C.) de Al. Paleologu) și cu o stăruire nedezmințită în zona
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
revista școlară „Spre lumină”, apoi debutează cu volumul de poezii Pagini intime (1905). Urmează studii de drept tot la Iași, obținând licența în 1910. Se înscrie în Barou, dar nu practică avocatura, atras fiind de viața politică și de publicistică. Gazetar pasionat, redactează, între 1914 și 1919, revista „Politica”, semnând cu pseudonimul Criton, este redactor la „Gândul liber” (1920), director al publicației electorale „Lumină!” (Vaslui, 1931-1933), redactor la „Acțiunea” (1940-1944). Colaborează la „Evenimentul”, „Conservatorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Epoca”, „Gândirea”, „Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
de mare tiraj, și Claudia Ioachim, ziaristă la Radio și soție a unui medic, Dinu Ioachim, ajuns demnitar într-unul din primele guverne postdecembriste. În jurul acestui triunghi gravitează câteva personaje de plan secund - unele bine reliefate, cum ar fi talentatul gazetar vârstnic Sadovski, cu vocație de rechin de presă - ori de culoare. Tipologia, diversă, e ilustrată într-un mod care confirmă înzestrarea prozatorului pentru observarea mediilor. În cele din urmă, adevăratul personaj al romanului este orașul București. Ingredientele epice sunt șantaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
profesorul incompetent (Un pedagog de școală nouă, Despre cometă), valoarea intervențiilor (Bacalaureat, Lanțul slăbiciunilor), falsa ierarhie socială (Triumful talentului), recomandările unor influenți (Tempora, Greu, de azi pe mâine"), funcționarul (Petițiune), pune țara la cale (O lacună, Situațiunea, Atmosferă încărcată, Amici), gazetarul (Reportaj), politicianul (Telegrame, 25 de minute), lumea bună (High-life). Personajul poate avea numele generic. Mitică poate fi din rândul "moftangiilor" sau din grupul "românilor verzi. Aceste instantanee de viață pot fi dramatizate, sunt construite în chip esențial pe dialog (Art.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
impresiile pe care le produc destăinuirile asupra lui Fred Vasilescu; comentariile complementare ale Emiliei Răchitaru; notele de subsol ale autorului; articolele reproduse în aceste note; opiniile altor personaje, între care și procurorul care anchetase sinuciderea. Ladima este poet de talent, gazetar intransigent, intelectual lucid, analitic, inadaptat social, hipersensibil, însetat de adevăr și demnitate; trăind în lumea ideilor pure are iluzia unei iubiri ideale. Intelectual sensibil, G.D. Ladima este apreciat "poet genial", negat de unii, ignorat de alții. Este un gazetar intransigent
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
talent, gazetar intransigent, intelectual lucid, analitic, inadaptat social, hipersensibil, însetat de adevăr și demnitate; trăind în lumea ideilor pure are iluzia unei iubiri ideale. Intelectual sensibil, G.D. Ladima este apreciat "poet genial", negat de unii, ignorat de alții. Este un gazetar intransigent, cinstit, însetat de adevăr, contestat de cei pe care-i ataca violent. G.D. Ladima este hipersensibil și suferă din pricina dragostei eșuate cu Emilia, pare chinuit de frământări și tristețe profundă. Sinuciderea lui a fost interpretată diferit de unele personaje
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
optimism. Viața ziarului e grea, dar el resimte ca adevărată povară gândul că munca aici a fost zadarnică ca și încercarea de a-i încălzi pe oameni aceștia și a-i ridica mai presus de ceea ce sunt în viața lor224. Gazetarul e oarecum perit, nici scriitorul nu o duce mai bine: "Pădureanca" am terminat-o cum am terminat-o. îi scrie lui Maiorescu Moartă o fi, vie o fi, așa e, cum este. Dac'ar fi să fie un păcat literar
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
acestui "surghiun" cel mai mult a suferit scriitorul pe care munca istovitoare și zecile de responsabilitățile ale fiecărei zile l-au ținut departe de scris. Din paisprezece ani în "pustiul" de la Măgurele, șapte ani au fost petrecuți în tăcere. Doar gazetarul nu uită să scrie două trei articole pe an pe care le trimite ziarul Tribuna poporului din Arad în amintirea anilor cu soare de la cotidianul sibian. Tribuna, cea mai scumpă dintre creațiunile 241 lui Slavici, trece din 1896 în stăpânirea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]