3,294 matches
-
timpul să se uite la stele, înainte ca pleoapele să i se lipească de tot din cauza lacrimilor care-i înghețaseră. Colonelul îi plimbă trabucul pe sub nas, de mai multe ori, punându-i întruna aceeași întrebare. Flăcăul nici măcar nu mai răspundea, gemea. La capătul unui scurt moment, gemetele au ajuns să-l enerveze pe colonel. — Ești om sau animal? îi urlă în ureche. Nici o reacție. Matziev aruncă trabucul în zăpadă, îl împinse pe prizonier, care era încă legat de copac, și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu adevărat o voce, iar ceea ce spunea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru tine. Aici e o clinică unde sosesc mulți răniți. Vin în fiecare zi camioane întregi. Mi-e groază că te-aș putea zări printre ei. Bieții de ei sunt într-o stare inumană, unii nu mai au chip, alții gem de parcă și-ar fi pierdut mințile. Ai grijă, dragostea mea, gândește-te la mine, te iubesc și vreau să fiu soția ta. Te îmbrățișez cu tandrețe. A ta, Lyse 23 ianuarie 1915 Dragostea mea, Îmi lipsești. Câte luni au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară spre curtea cealaltă, culcat!, strigă iarăși stăpâna, încercând s-o liniștească. A murit o veste!, geme grădinăreasa neliniștită, ea crede în semne, în pământ și în cer, în vise, ea știe că în viață nimic nu e întâmplător, ea știe că moartea își are semnele și prevestirile ei, iar viața - la fel. Ce veste mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Nu știa el pe atunci cât de puternică e mama, mai află câte ceva acuma, de când suntem însurați, că maică-mea vine mereu, lunar aproape, și ne vizitează aici, mai stă la aer, mai pleacă și cu alimente, înainte de a veni geme frigiderul de mâncare, după ce pleacă ea, e gol. Nu mai are nevoie de găinile alea din tinerețea ei, ciubucurile alea, când ajunsese să ne zică, serios, că va scrie o carte despre ciubucul la români... Ne-am întâlnit un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îmi spunea versuri la ureche, Bună seara, iubită bună și rea/ Am să intru în tine ca piciorul în nea sau ceva în genul ăsta, nu-mi mai amintesc acuma, l-am futut acolo în toate felurile, eu pe el, gemea de plăcere, e senzual și ăsta a devenit punctul lui slab, din calitate, defect, credeam pe atunci că numai eu știu... Era atât de frumoasă în lumina serii, atât de sinceră, îi vedeam lacrimile pe față și nu-mi păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care începea să crească misterios, a tot schimbat pozițiile, de-am înnebunit acolo, între verzituri, după un timp mi-a băgat capul între picioarele ei albe, de blondă trecută de 17 ani, am lins-o mirat, era bună și caldă, gemea, mi s-a părut că se transformase într-o femeie verde-argintie și că eu sug la țâța pădurii. Dacă auzeam vreun strigăt subțire, de căpriță, și încercam să ridic capul, ea mă apăsa înapoi înjurându-mă, mușcă, mă! Cu mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pleci de aici!, vedem și cu teatrul, rămâi la mine, aici, apoi mai calm, venind spre pat: vino să te adorm, să fiu sigur că nu pleci. Și râde. Se așază pe margine de saltea, o întinde lângă el, ea geme de parcă ar fi venit dintr-o lume de dincolo și ceva nu e bine aici, de parcă lumea asta n-ar vrea-o, el nu știe de ce, începe să-i cânte cald, ușooor, înceeet: Liuliu, liuliu, lângă tine/ Somnul cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
exista de mult în mine. — Tu nu știi că și la pinguini comunitatea te omoară?, am văzut eu un film în facultate despre pinguini și viața lor dură, dacă unei mame-pinguin îi moare un copil-pinguin, ea plânge ca un om, geme și vrea să fure un pui de la o altă mamă, dar comunitatea pinguinilor n-o lasă, o dă la o parte, o împinge departe, în frig... — Să-mi spună mie societatea, comunitatea, cum îi spui tu: iubește așa!, mie?, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a fost?, unde a plecat el în puterea nopții și s-a întors mut, speriat, sfâșiat, n-a mai jucat teatru în fața mea, ca altădată, că știu, juca teatru și acasă, mereu. A venit seara, târziu, și a plâns, a gemut ca un animal. Era negru. Loredana e tot așezată pe fotoliu, în lumina zilei și a nopții, ochii ei de aur sunt inundați de toate apele anului 2005. Rochia e mai roșie ca niciodată, o nuanță ciudată de roșu, unghiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cor indescifrabil, acompaniat de mult tropăit, și apoi o nesfârșită și incoerentă tânguială: „Oh-h-h-h fetițele Trudesc la fabrica de gem Și poate-i foarte bine, Dar nu te crede nime, Căci știm noi FOARTE BINE Că noaptea NU DE MUNCĂ gem!“ CÎnd s-au Îmbrâncit la ieșire, primind și aruncând ochiade impersonale, Amory a decis că-i plac filmele și că dorește să se delecteze cu ele așa cum se delectase rândul de studenți de anul patru din fața lui, care stătuseră răsturnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Într-un fel. — Tot ce-mi doresc este o căscioară undeva la țară, Într-o zonă caldă, o nevastă și muncă numai cât să nu putrezesc. — Eu la fel. Aș vrea să abandonez. Dar iubita ta ce zice? — Oh! a gemut oripilat Amory. Nici nu se gândește la măritiș... adică nu acum. Vreau să spun e o treabă de viitor. — A mea se gândește. Suntem logodiți. Nu zău? — Zău. Să nu sufli nici o vorbă, te rog, dar sunt logodit. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
râzând. — Burne, cred că-s mutrele cele mai pocite din câte-am văzut vreodată! Parc-ar fi pensionarii unui azil de bătrâni. — O, Amory, dar uită-te la fruntea lui Emerson, uită-te la ochii lui Tolstoi! Glasul lui Burne gemea de reproș. Amory a clătinat din cap: Nu! Poți spune că au Înfățișări remarcabile sau orice vrei, dar nu Încape Îndoială că-s urâți! Neafectat, Burne și-a plimbat tandru palma peste frunțile spațioase și a adunat fotografiile ca să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lacrimi, dar cei care-i surâdeau aveau ochii umezi. De câteva - nu foarte des - ori, Amory a mai zăbovit câte o jumătate de ceas după plecarea celorlalți cavaleri și au servit Împreună, după-amiaza târziu, ceai cu pâine cu unt și gem sau „supeuri cu zahăr de arțar’, cum le-a denumit ea ceva mai târziu, spre seară. — Ești absolut remarcabilă, nu-i așa? Amory a Început să rostească banalități de acolo de unde se afla, așezat la masa din sufragerie, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și, departe, un râset pierit... Și ploaia, și peste câmpii o voce chemând... Norul nostru gri s-a umflat, grăbit se ridică, Alunecă agitat peste soare, surorile pe aripi purtând. Umbra unei porumbițe pică Jos, pe hulubărie; crengile de aripi gemând; Iar jos În vale, prin crângul ce plânge, Zboar-al furtunii mai negre trup fără piept; În aerul nou, răsuflarea mării secate o strânge Și firavul, subțirele tunet... Dar eu aștept. Aștept cețuri și ploaia mai neagră, cerească, Vânturi mai tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
multă vreme o mașinărie frumoasă, iar Sophie va fi în curând de aceeași părere. Asta ar putea deveni motiv de discordie. Pumnii lui Hans cad grei ca niște ciocane, ridicându‑se doar pentru a‑și lua din nou avânt. Au, geme victima ușor și aproape că nu mai are putere să facă nici atâta lucru. Sau: Poliția! Dar nimeni nu‑l ascultă. Anna se vede obligată să‑i tragă un șut în testicule, deoarece ea este din principiu împotriva poliției, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doresc, îmi place ce‑mi faci, șoptește Anna. Îți place, Anni, hă? Spune Hans și scuipă printre incisivi, chiar așa, acuși îmi dau drumul, știi doar, totul e să fii pregătit, acum chiar că‑mi dau drumul. Aicea sunt! Anna geme și tușește din lipsă de aer, iubirea a pus stăpânire pe ea cu o violență îngrozitoare, așa se întâmplă întotdeauna, nu poate să scape de obiceiul ăsta prost, iubirea vine, indiferent dacă vrei sau nu. Anna nu vrea, dar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în inima lui Rainer și în creierul Annei, fiindcă e imponderabilă și numai calul ei îi cunoaște adevărata greutate, pentru că e nevoit adesea s‑o poarte în spate. Dar nici pe calul Tertschi nu l‑a auzit nimeni până acum gemând sub această povară. Cupola răsună de urletele unei clase de elevi care se prezintă în grup compact la ora de înot. Rainer și Anna se uită pe furiș într‑acolo ca să mai învețe câte ceva și să încerce apoi și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
femeile țintesc întotdeauna capul, e un lucru pe care‑l poate dovedi orice specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar ști că țeasta e foarte tare și rezistentă, doar reprezintă învelișul de protecție al creierului uman. Voiajorul geme dezamăgit și cu glas tare, fiindcă acum, în loc de iubire, are parte de bătaie. A fost o capcană, își dă el seama de adevăr, dar chiar dacă știe, n‑are ce să facă. Să țipe nu mai poate, fiindcă Sophie - cu prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
târăsc În patru labe În fața lui. Nu mai cunosc un alt bărbat care să fi avut erecție Într-o astfel de situație. Bineînțeles că nu i s-a Întărit complet, dar m-a făcut să ajung la mai multe orgasme, gemând de fiecare dată cât puteam. Atunci mi-am dat seama, nu cu capul sau cu inima, ci cu partea cea mai intimă a trupului meu, că, dacă aș rămâne alături de bărbatul acesta, Într-o zi ceva m-ar ucide. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În pat și Începeam de Îndată jocul nostru. Îți spuneam mereu că mult mai importantă decât somnul, decât odihna, era dorința sexuală și Începeam să te sărut ca acum, mai Întâi În jurul clitorisului. Noriko, cu fața Încă acoperită de mască, gemea puternic de câte ori simțea buzele și limba bărbatului atingându-i interiorul coapselor. Reacționa la stimulii plăcerii prin simțuri, nefiind capabilă să articuleze nici un cuvânt. Bărbatul mi-a cerut să-i pregătesc un cordon subțire de cauciuc, pe care i l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
femeia cea Înaltă pe canapea, cum Îi dădea jos pantofii cu toc Înalt și Începea să-i sărute vârfurile picioarelor. Femeia cea Înaltă Îi privea disprețuitor pe Noriko și pe bărbat, cu o privire ca de gheață, apoi Începu să geamă pe măsura ce limba bărbatului aluneca printre degetele de la picioare. — Am Început să mă excit, o să-mi dau jos ciorapii și bikinii, am spus eu și atunci Noriko și-a Întors privirea. În astfel de situații privirea spune cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu orice preț, chiar de-ar fi să-ți muști buzele de plâns, dăruiește-mi plăcerea asta! Dacă-ți dai drumul fără voia mea, pe bune că mi-o scot din tine! De fiecare dată când auzea cuvintele lui, Mie gemea puternic: „Nuuu!“. Era ca-ntr-o scenă de film. Tipii de la Gestapo care-i urmăreau pe evrei și puneau mâna pe câte un copil care se căznise să se ascundă, Îl apucau de păr și-l ridicau la lumină, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
înapoi acasă, o să fac o baie fierbinte, o să dorm bine la noapte, apoi o să vin din nou aici să văd ce fel de noapte ai avut tu. Ce să zic? Locu’ ăsta nu e numit degeaba „Tristețea Cenușie“. — Bine, bine, gemu el. Haide, puneți-mi afurisitele alea de întrebări. — Ți-am cercetat camera. — V-a plăcut? — Nu atât de mult cât ne-au plăcut gândacii cu care o împarți. Am găsit niște funie. Inspectorul meu crede că este sortimentul special pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a rostit discursuri în care mai că-l acuza pe primul-ministru de impotență. Göring e furios pe chestia asta. Dar încă nu ai cu adevărat destule probe, nu-i așa? — Nu, domnule. În primul rând, martorul meu e evreu. Heydrich gemu. — Și, bineînțeles, restul e mai mult teoretic. Totuși, îmi place teoria dumitale, Gunther. Îmi place foarte mult. — Aș vrea să-i reamintesc domnului general că mi-a luat șase luni să-l prind pe Gormann Strangulatorul. La cazul ăsta, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]