40,327 matches
-
ea dezvăluie și modul programatic în care literatura optzecistă a contribuit la erodarea sistemului comunist: „Aparțin unei generații literare acum bine cunoscute în România, numită «generația ’80» după deceniul în care a debutat și care tocmai s-a încheiat. Această generație s-a străduit să reintroducă masiv în literatura română realitatea cotidiană, alungată de irealitatea utopică, ideologică, să asume elementul autobiografic în locul abstracției generale, limbajul străzii și jargoanele tinerești în locul limbajului oficial stereotip, fenomenele culturale de tip kitsch legate de industrializarea
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
destabilizare a puterii comuniste. Concluzia scriitoarei aproape că vine de la sine: „Treptat am realizat noi înșine forța destructurantă a gesturilor noastre artistice. Și cred că aceste gesturi au contribuit cu ceva important, deși invizibil, la starea de spirit a tinerei generații, cea care aprecia cel mai mult stilul literar optzecist și care a înfăptuit în bună măsură revoluția.” (p. 48) După căderea comunismului, ajunsă la o vîrstă a deplinei maturități (35 de ani), Magda Cârneci a avut parte de o experiență
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
mari regizori, un mare scenograf, Paul Bortnovschi. Am scris despre fiecare în parte la timpul cuvenit. Cărțile acestea, ca și cele din colecțiile revistei Teatru coordonate de criticul Florica Ichim, sînt documente ce umplu goluri, pete albe din istoria teatrului. Generațiile care doar au auzit de marile personalități ale teatrului secolului XX, au șansa acum să recupereze destine, să cerceteze aplicat dimensiunile unor trasee artistice, tendințele, stilurile unor figuri cu emblemă în creația teatrală. Demersul pe un tărîm aproape neinvestigat la
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
din ultima carte: urmărirea felului cum s-a jalonat distanța dintre dorința lui Cuza (un regim democratic) și realitatea politică a vremii (ostilă reformelor și democrației), ca și depistarea mutațiilor care au avut loc în conștiința, mentalitatea și comportamentul membrilor generației ce a făcut Revoluția de la 1848 și, apoi, Unirea din 1859. Aceste două obiective conturează atît orientarea textului, cît și elementele sale „tehnice”: o asemenea substanță și un asemenea sens al dezvoltării narațiunii presupun apelul la criteriul verosimilității și asumarea
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
sens al dezvoltării narațiunii presupun apelul la criteriul verosimilității și asumarea, chiar dacă ușor ironică, a omniscienței naratorului de tip balzacian pentru care orice sacrificiu este posibil și scuzabil în orizontul scopului romanesc propus. La cincisprezece ani după încercarea de la 1848, generația lui Ion Ghica, deși scindată oarecum artificial în liberali și conservatori, păstrează intactă dorința schimbării, ca pe un reflex al romantismului din tinerețe: iată doar una dintre afirmațiile „preliminare” ale personajului, care explică atitudinea foștilor parlamentari față de politica lui Cuza
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Ion Ghica, deși scindată oarecum artificial în liberali și conservatori, păstrează intactă dorința schimbării, ca pe un reflex al romantismului din tinerețe: iată doar una dintre afirmațiile „preliminare” ale personajului, care explică atitudinea foștilor parlamentari față de politica lui Cuza: „Pentru generația mea nici un regim nu e bun. Este unul vechi, detestabil și este unul nou care putea fi speranța unuia viitor. Continua nevoie de schimbare aparține romantismului nostru de tinerețe, o amintire... Nebunia este că vedem un regim care nu ne
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
pentru a face?”), cultivînd paradoxul ca pe un „dat” al firii sale complicate, Ion Ghica este un personaj din categoria intelectualilor activi, admirabil (re)construit de Dana Dumitriu; prin el, ca și prin Kogălniceanu, prozatoarea ajunge la problema fundamentală a generației: puterea. Profilul complex al protagonistului, cu o viață interioară pusă în valoare și prin forța de sugestie a unor „fantasme” (chipul cerșetorului și atelajul fantomatic), se află, cu al treilea roman al ciclului, la jumătatea configurării sale: epilogul (un fragment
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
destul de timid la început și din ce în ce mai hotărît ulterior, integrarea în sistemul european de valori artistice. Deși, aparent, exprimate spontan, aceste orientări se sprijineau pe tipare educaționale și pe repere morale oarecum previzibile. Mișcarea autohtonistă a mobilizat, în general, artiști aparținînd generației deplin maturizate, pentru care valorile spirituale au constituit forme tacite de rezistență, în vreme ce tendința sincronistă a fost explicit susținută de către artiști din generațiile mai tinere, a căror voință de comunicare și deschidere depășea cu mult simpla nostalgie recuperatoare. Oricît de
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
pe tipare educaționale și pe repere morale oarecum previzibile. Mișcarea autohtonistă a mobilizat, în general, artiști aparținînd generației deplin maturizate, pentru care valorile spirituale au constituit forme tacite de rezistență, în vreme ce tendința sincronistă a fost explicit susținută de către artiști din generațiile mai tinere, a căror voință de comunicare și deschidere depășea cu mult simpla nostalgie recuperatoare. Oricît de legitime ideologic și de îndreptățite ca experiență formală nemijlocită, aceste manifestări puternic polarizate nu puteau rămîne mult timp într-un asemenea regim de
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
cărți pe care le unește cel puțin o teză: aceea de a repune în circulație contribuția autorului la punerea și menținerea în discuție de-a lungul celor două decenii a acestor scriitori marginalizați înainte de 1989, dar revendicați ca predecesori de generația optzecistă. Se cuvine a face două remarci în legătură cu acest gest recuperator. Prima privește intenția sau mai bine-zis motivația reeditării acestor articole, care nu poate fi străină de eforturile deja clasate ale autorului în discuție de a căuta în trecutul recent
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
în cadrul Literelor bucureștene, era de la sine înțeles ca autorul să nu renunțe la articolele cu conținut mai mult didactic, așa cum sunt cele în care se recapitulează contextul literaturii române din perioada 1960-1990. În poezie, după faza proletcultistă se succed trei generații: șaizeciștii, asemănători ca atitudine prin elanurile lor creatoare și prin euforia noului început cu pașoptiștii, șaptezeciștii, mai ponderați în exteriorizarea eului, dar mai rafinați în expresie, și optzeciștii, a căror poezie face o binevenită sinteză între spiritul „natural” al primilor
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
juna istorie a culturii naționale de la Cantemir pînă la Iorga și Călinescu, ori de la Hașdeu pînă la Eliade. Numite în diverse feluri, dar întotdeauna în sfera de semnificație a enciclopedismului și a renascentismului, aceste personalități și-au luat responsabilitățile a generații de sacrificați și s-au pornit, cu o furie autodevoratoare, să construiască epopeic și, de cele mai multe ori, din foarte puțin. Au convocat cu puterile lor mediumnice spiritele strămoșilor, au adunat cu lăcomie cioburile nefolosite în trecerea de la Eden la Istorie
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
e vechi, iar ceea ce se întâmplă într-o sală de la subsol este inovator e cam simpluță. Pot să accept că, la un moment dat, critica teatrală poate fi și o problemă de biologie (cultura teatrală se transmite greu de la o generație la alta, etaloanele modernității, după care eu judec, clasific și resping, au fost generate de spectacole jucate când tinerii critici nu se născuseră), dar ignoranța, inerentă și deci scuzabilă, transformată în manifest revoluționar nu face decât să consolideze pozițiile retrograde
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
atunci, regizor definește calitățile de pe urma cărora a “profitat” în montarea lui cu Livada cu vișini de Cehov (1967), alt spectacol de hotar al acelor ani. Criticul Nicolae Carandino găsea că actrița a fost stânjenită de corsetul viziunii regizorale; din altă generație Ana Maria Narti scria despre “cântecul amar și suav, melopee ușoară, țesută din zâmbete, tristețe și păreri de rău, care deplânge tot ce este șubred, fără consistență, amăgitor și ireal în viața omului”. Poate că la o aniversare se cuvine
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
substrat mitologic unic, care nu a fost acoperit, aș spune betonat, de cultură raționalistă, așa cum am cunoscut-o noi în Europa occidentală. Și, pe de altă parte, istoria recentă a României, prin sterilizarea ei ideologică, a suscitat, probabil, în tinerele generații o dorință puternică de a provoca tocmai imaginația și de a dezvolta o autoînțelegere a omului, urmînd cei doi versanți, numiți de Bachelard diurn și nocturn, autoînțelegere, deci, poetică și mitologică. Istoria contemporană a provocat paradoxal, prin catastrofele ei, un
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
însă unul destul de abil de vreme ce reușea a prinde în mreje un public eterogen, dezinformat și cu simțul etic redus, căruia i se cînta în strună: „Tuturor celor sensibili la imaginea românului, blînd și hăituit, din cărțile de istorie ale tuturor generațiilor - imagine care se inspiră din mitul venit din preistorie, al străinului cel rău (care ne ocupă peștera și femeile) -, tuturor învinșilor și umiliților, tuturor pătimiților regimului stalinist, profesorilor de istorie, preoților, învățătorilor, militarilor activi sau deblocați, noilor promoții de activiști
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
socialist”, s-au conservat în ciuda proteismului nu o dată spectaculos de care au dat dovadă: ,,Modelul unic al literaturii importat la noi, ca și în celelalte «democrații populare», din URSS, a fost, în esența lui, păstrat neschimbat prin străduința a două generații de ideologi (cei de obediență moscovită - Mihai Novicov, Mihai Roller, Nicolae Moraru - și cei de coloratură naționalistă - Dumitru Popescu, Eugen Florescu, Mihai Ungheanu”. Odată ce a fost depășită etapa de consolidare a lui Ceaușescu, ne-am dat seama că regimul a
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
unor clasamente și clișee din domeniul criticii literare, coroborate de reapariția în prim-planul vieții publice (în Parlament, în fruntea partidelor, pe micul ecran) a unor personaje ce n-ar putea semnifica altceva decît conservatorismul cras. Așa-zisa a doua generație de ideologi, după cea declarat prosovietică, care nici măcar nu și-a dat osteneala unei cosmetizări, își continuă activitatea, înglobată în generația (post)ideologică de după 1989. Reoficializarea ei are loc într-un chip tot mai apăsat, chiar și cu ajutorul unor voci
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
pe micul ecran) a unor personaje ce n-ar putea semnifica altceva decît conservatorismul cras. Așa-zisa a doua generație de ideologi, după cea declarat prosovietică, care nici măcar nu și-a dat osteneala unei cosmetizări, își continuă activitatea, înglobată în generația (post)ideologică de după 1989. Reoficializarea ei are loc într-un chip tot mai apăsat, chiar și cu ajutorul unor voci scriitoricești ce, spre surpriza noastră, se încadrează în corul oportunist (vezi recenta aniversare la 60 de ani a lui Adrian Păunescu
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
Cezar Petrescu scria mult și publica mult. Dar câteodată un autor poate cumpăra lumea unui cititor printr-o singură carte. Uneori însă poate cumpăra cea mai importantă lume a unui cititor: lumea copilăriei sale. Pentru mine - și fără îndoială pentru generații de copii - o astfel de carte care m-a fermecat și care mi-a rămas în geamantanul inimii este Fram, ursul polar a lui Cezar Petrescu. De fapt, am ezitat dacă să folosesc „a fost” Fram, ursul polar sau „este
Voci din public () [Corola-journal/Journalistic/13605_a_14930]
-
este reprezentantul Franței la Bienala de la Veneția 2003, iar expoziția lui deschisă în Pavilionul francez de la Veneția la 15 iunie poate fi văzută pînă la 2 noiembrie. Născut în 1952 la Toulouse, Bustamante este unul dintre puținii artiști francezi din generația sa care beneficiază de o recunoaștere internațională (operele sale au fost expuse la Tate Gallery din Londra, la Documenta de la Kassel, la Kunsthalle din Berna). Fotografia, sculptura, desenul, arhitectura concură la realizarea lucrărilor lui. Editura Gallimard a consacrat artistului o
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
scurt: textele culte din anii 1900-1940 abundă în forme terminate în -țiune (de exemplu: protecțiune, generațiune, educațiune, condițiune, revoluțiune, administrațiune, considerațiune etc.), abandonate în a doua jumătate a secolului; astăzi, în toate cazurile citate se folosește varianta în -ție (protecție, generație ș.a.m.d.). Desigur, substituția a fost impusă de modificări „oficiale” ale normei academice, dar faptul că regula s-a impus cu ușurință e semnificativ. Istoria și-a lăsat însă și de această dată amprenta: formele excluse în -țiune conotează
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Anoton după «doo» căni de vin” (poezie.ro). Utilizările serioase sînt în mod previzibil legate de vîrsta, cultura, educația vorbitorilor; în genere formele în -țiune apar, ca rezultat al unor fenomene de izolare și conservatorism, în scrisul unor români din generațiile mai vechi, stabiliți de multă vreme în străinătate. Din motive similare, probabil, le găsim și în texte din Republica Moldova: “cei de talia lui Cehov pot fi siguri că până și o simplă propozițiune poate trezi interesul cititorului” (sud-est.md). Și
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
Al. Săndulescu Vechiul meu coleg, S. Damian, a debutat editorial prin 1955, 1956, cu volume de critică literară, scrise în spiritul dogmatismului epocii, care a umbrit și uneori grav, aproape toată generația. Mai târziu, a publicat o remarcabilă carte despre G. Călinescu, romancier (1973), pentru ca, după câțiva ani, să aibă norocul de a fi numit lector la Catedra de romanistică a Universității din Heidelberg, unde, până la urmă, s-a și stabilit. El
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
nici Franco, nici Mussolini, a fost Lenin”. Violențele de toate felurile nu caracterizează numai perioada lui Stalin, ci ele se produc din start, din momentul instaurării puterii bolșevice, conchide și S. Damian, ceea ce știm astăzi cu toții. Din păcate, colegii de generație ai lui Malraux pe care-i convoacă la acțiune comună anticomunistă (Sartre, Simone De Beauvoir, Camus, Koestler) sunt ezitanți. În afară de Koestler, vor evolua spre stânga și spre cea extremă, ca Sartre, care se va ploconi în fața Uniunii Sovietice. Ușa deschisă
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]