717 matches
-
fi risipit, fără îndoială, gîndurile negre. Așa era ea: bună și blîndă, înțeleaptă și sfătoasă, minunat prieten care nu-l dezamăgise niciodată. Prin fața ochilor minții i se perindau imagini din copilăria comună: întîia ninsoare, care-i surprinsese într-o după-amiază geroasă și care le produsese nemărginită încîntare; primul animal vînat împreună, sub privirile încurajatoare ale bătrînilor haitei; plimbările lungi prin pădure; curiozitatea descoperirii tainelor grotelor misterioase; acordurile intonate sub clar de lună; încropirea adăposturilor pentru ploaie; adulmecatul; alergatul; pînda... Erau acestea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ejaculare. Încercați să experimentați folosind și alți factori, cum ar fi vremea, dispoziția și condiția fizică. Cu siguranță, veți observa o diferență profundă între felul în care vă simțiți după contactul sexual cu ejaculare și cel fără, într-o zi geroasă de iarnă, când, după cum subliniază Pen-Tze, „o ejaculare este de o sută de ori mai dăunătoare decât una ce are loc primăvara”. Bărbații care își reduc considerabil frecvența emisiilor în anotimpul rece fără a scădea numărul de contacte sexuale suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
său, „Bosnia”, avea un nume straniu. Nu Încercase niciodată să afle de unde i se trage. Pentru el conta doar faptul că Îi crea iluzia Întoarcerii Într-un loc În care practic nu fusese niciodată. Cerul era senin. Urma o noapte geroasă. 21. Mânca În grabă, Înecându-se. Hăpăia. Mâinile rigide păreau gheare uriașe făcute să Înhațe cu graba și crisparea ultimei șanse. Își pierduse siguranța și distincția cu care mânuise o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai rar, doar pe la serbări, simpozioane ori sesiuni de comunicări științifice (În oraș, În zilele libere ori prin concedii nu le mai Îmbrăcam deloc). Și, cu toate acestea, degradarea lor a devenit tot mai pronunțată. Într-una din zile (zilele geroase ale unui ianuar neîmblânzit), Valeriu Atodiresei, prietenul meu vechi (căruia i se spunea din cauza gușii adorabile și a fălcilor zglobii“Cărnosul”), mi-a spus pe un ton confesiv, păstrând Însă o oarecare duritate: “Auzi, tu de ce mai porți hainele astea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
educativ“ la modul „lasă-mă acum, femeie“. Nu cred că m-a iertat de când cu Marea Ceartă a Pesto-ului. Nu pot să nu observ că Chloe-Zoe e Îmbrăcată mai degrabă pentru o petrecere a burlacelor decât pentru o dimineață geroasă de februarie. Poartă un maiou portocaliu pe care scrie cu paiete roz Cum Îți plac? chiar În dreptul sânilor micuți, dar obraznici. De când au Început prezentatoarele emisiunilor pentru copii să arate mai degrabă ca niște minore care te pot băga În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
rupă lanțul pentru a-i arăta nerușinatului, care nu l-a salutat nici acum și nici la prima sa venire, cine-i șeful care are grijă de toată gospodăria lui Ghiorghi a dascălu’ și implicit de pezevenghiul care În iernile geroase ar putea fi poftit de către unul din lupii ce mai Încercau cotețele și saivanele celor din marginea satului. Va l-a privit cu frică și a rostit o Întrebare cu răspuns inclus: Vizanti, nu vrei să fim prietini, de ce nu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
aproape unite, cu mîngâieri nereținute, iar părinții, urmăreau cu atenție momentul când amândoi copiii dormeau duși și continuau ... cu restul, obosiți și de una și de alta dar și mulțumiți de rezultatele de peste zi. Iarna, abia instalată, era una deosebit de geroasă, nămeții erau mari și la școală se ajungea cu greu. Acolo era cald, directorul se aprovizionase cu lemne, iar femeia de serviciu venea de la orele cinci ca să facă focul În fiecare sobă. Într-o seară, bate-n poartă tânăra doamnă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de o fericire așijderea: când îi adusese pe lume primul născut, soțul scurmase la ușă precum un motan în călduri și sorbise aerul încăperii, așteptând să-i audă băiatului țipătul. Acum totul se petrecea între ele două, într-o iarnă geroasă, coborâtă din muntele Behistun și, când îi venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă, sfâșiată în pântec de gemeni nerăbdători: „Mamă, te rog, ajută-mă, să nu mor!...“. Ghazal se-ntreba despre toate astea, dacă le trăia
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
foarte mic pe atunci și acele diademe, coliere și inele sclipitoare nu mi se păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le răspândeau, decât iluminarea orașului În timpul serbărilor imperiale, când, În liniștea vătuită a unei nopți geroase, uriașe monograme, coroane și alte semne heraldice alcătuite din becuri colorate - safire, smaralde, rubine - licăreau cu un fel de obligativitate fermecată deasupra cornișelor tivite cu zăpadă de pe fațadele caselor din străzile rezidențiale. 2 Numeroasele mele boli din copilărie ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un braț pe care ea nu-l vede. („Eram acolo, părăsită de toți, comme la Comtesse Karenine“, s-a plâns ea ulterior, elocvent, dar nu tocmai corect.) Ușa sălii de așteptare se deschide cu un scrâșnet Înfricoșător, caracteristic nopților foarte geroase; afară năvălește un curent de aer fierbinte, aproape la fel de dens ca aburul locomotivei care gâfâie În gară; și În acel moment, Zahar, vizitiul nostru, ia În mână situația - o matahală de bărbat Îmbrăcat Într-un cojoc, din a cărui centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
s-a dovedit a fi o plicticoasă plimbărică pe lângă casă, unde zăpada fusese curățată și pământul Înghețat fusese presărat cu nisip. Ne obligase să ne punem pe noi lucruri pe care nu le purtam niciodată, nici În zilele cele mai geroase - niște jambiere și capișoane oribile care ne stânjeneau mișcările. Ne-a oprit când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
când Își propulsa afară segmentele sub formă de ochi din față) au apărut, peste două luni, pe iarba umedă de sub sălcii. Astfel, fiecare ceas și fiecare anotimp aveau desfătările lor. Și, În sfârșit, În nopțile de toamnă reci sau chiar geroase, puteai prinde fluturi ungând trunchiurile de copaci cu un amestec de melasă, bere și rom. În acea beznă enervantă, luminai cu lanterna șanțurile strălucitoare și lipicioase din coaja copacului și doi, trei fluturi de noapte, mari, care-i sorbeau dulceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dus spre secție. Taraful cânta pe o estradă în mijlocul curții. Era o școală. Încă nu deschiseseră secția. Câțiva bătrânei, care țineau cu tot dinadinsul să fie primii la vot, formaseră obișnuita coadă. Mi-era frig. Era o dimineață de toamnă geroasă. Frigul venea, mai ales, dinspre partea dreaptă, îmi biciuia piciorul până sus, spre șold. Un ins, cu o față de om pus pe fapte mari, se preumbla prin dreptul cozii. Din când în când îi șoptea câte ceva unui bătrânel. Chiar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în casele lor, cum adeseori o făceam. Acolo, în piață, pe buza unor clipe goale, când vie era doar așteptarea, țăranii parcă ieșiseră din timp și se treceau umbrelor, în pale stinse de lumini și vălătuci de noapte. În nopțile geroase, strânși în jurul unui foc mocnit, cu flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Valurile sânt roșii. Din baia de sânge ies brațe ca niște căngi care se agață de punte și trag... Avu certitudinea unei nenorociri și simți că i se face frică. * Grigore Popa se apropie de fereastră. Noaptea era senină și geroasă. O lună de sticlă filtra întunericul în transparențe albăstrii. Trecători cu nasuri umede și urechile roșii mergeau repede, crispat ca niște păpuși mecanice. Aproape că le-auzea scâncetul încălțămintei pe zăpada înghețată. Se apropie de biroul vechi cu ornamente de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aștepta În dreptul locului meu, așa că l-am băut cât ai zice pește. Așa tristă cum eram, nu am putut totuși să nu observ ce atmosferă plăcută era În local: fast strălucitor, dar intim, o ușurare binevenită față de vremea de ianuarie geros de afară. Te simți bine, iubito? Întrebă Hunter, simțindu-mi starea imediat. De fapt, adevărul e că... nu mă simt prea bine, am răspuns eu, cu ochii lăsati În jos. „Trebuie să fac asta acum“, mă tot Întrebam. „Sau ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iubită Și-aud cum lemnele trosnesc arzând sub plită. Ascult cum viforul vuiește printre pomi Și tu, iubito, în lunga noapte dormi. Privesc la lumânarea ce pâlpâie ușor Și-ncetul mă cuprinde asprimea clipelor de dor În noaptea lungă și geroasă Stau singur și uitat într-un ungher de casă. În noaptea lungă mă gândesc la cei plecați: Părinți, prieteni, rude și la frați. În șoaptă parcă le răsuna cântul Împrăștiat apoi în zare, când pornește vântul. Acum sunt trist și-
Lunga noapte by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83186_a_84511]
-
M-am bucurat că nu am atins ouăle și că am dat o șansă puilor să trăiască. MĂRUL ȘI PARA În livadă copacii sunt ca locuitorii unui sat: se cunosc de mult timp, s-au împrietenit, au împărțit multe ierni geroase și furtuni cumplite care le-au dezbinat ramurile, le-au îndoit tulpinile la pământ. De aceea se comportă cu înțelepciune privind și ascultând glasurile ce vin neauzite din toate părțile. Un păr bătrân cu coaja crăpată, numărând ani mulți în
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
nervos bolborosea ceva într-o limbă necunoscută, el, ajuns sub masă într-o stare de anamneză, din covata în care se legăna singur mai mult decât trebuia, privea în jur și nu înțelegea nimic? Ori poate la începutul unei dimineți geroase de iarnă, când, întinzându-se să scoată acul cu ață ce atârna înfipt într-o carpetă deasupra sobei de teracotă, a căzut cu burtica goală pe plita încinsă, pe care fierbea și o cană cu apă special pregătită pentru ceaiul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de ziuă..!“ Pădurea sub razele lunii pline, cu aer aspru, pătrunzător, părea înseninată, sub horbota sclipitoare a zăpezii. Vântul fâlfâia pe lângă pereți, ca o pasăre de noapte cu aripi grele. De câteva zile, din noaptea de Sf. Vasile, vremea era geroasă și cu viscole care nu mai conteneau... ca un adevărat vifor. Anton Chiuariu, pădurar peste o bună parte din codrii Fălciuilui până în hotarul Tutovei, cu greu a răzbit prin omătul gros până la pieptul calului, și a izbutit s-o aducă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în cumpăna amiezii. Clopotele băteau la Schitul din deal, de sfârșit al Sf. Liturghii. Era în ziua Bobotezei. Băteau rar și adânc, parcă, numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne. Iarnă aspră și geroasă cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi în vatră. Norii grei fugeau rostogolindu-se pe cer, în straturi tot mai goase, dinspre miazănoapte, aducând zăpezi. Gheorghe TESCU 60 Clopotele au
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de iarnă... Vijelia sufla aspru prin pădurea deasă... pătrundea pe la coaste și sfâșia lacom obrajii și mâinile... Copacii își scuturau povara de zăpadă, îndoindu-se într-o parte și într-alta. Anton pășea poticnindu-se prin zăpadă, până la genunchi; furtuna geroasă îi îngheța sudoarea pe frunte. În vale, pădurea se dădea în lături și se desfăcea într-o poiană... Acolo se deslușea un punct întunecos. Un urlet de lup se auzi în apropiere. Poate că era un lup de-al lui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
luminând ca ziua pânza de zăpadă. Din nou clopotele de la Schit bătură, o vreme, apoi, din ce în ce, tot mai încet, până când glasul lor se stinse... era sfârșitul vecerniei... Pădurarul își făcu cruce. Se înnoptase... Noaptea era luminoasă și geroasă, zăpada sclipea sub razele lunii, ca presărată cu scântei. Înaintând în inima codrului, întunericul devenea tot mai amenințător, și-i înconjura tot mai strâns. Ninsoarea se înteți și vântul începu și el să sufle tot mai tare... și în curând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vălurit ecoul lor. Când și când, vuietul vântului sfâșia vijelios liniștea, cu un muget de fiara sălbatică... Vijelia frământă întruna copacii încărcați de zăpadă, care se aplecau trosnind în fața ei. Umbre ciudate se închipuiau în unduitul lor. Deodată în vâjâitul geros al vântului, parcă se deslușea strigătul îndepărtat al unei fiare, apoi, zăpada spulberată prin niște pale de vânt, îi orbi pentru o clipă. - Oare-i lup?!... murmură moșierul, privind prin întuneric, spre Anton, ori, mi s-o părut?!... Padurarul tăcu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-l ierte. * Încă o iarnă a trecut cu zăpezi, viscole și singurătăți... Și, a venit primăvara... cu zarzări și cireși înfloriți. Anuca cu mâinile în poale, în ceardac aștepta... Un gând o purta înainte cu un an... în ziua aceea geroasă a bobotezei, când tatăl ei, vânăt de supărare, intra în casă, scoase din buzunarul de la surtuc puiul de lup și i-l întinse Anucăi, murmurând rar, abia șoptit, fără s-o privească: „- Na‟ ... să ai grijă de el!“, atât i-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]