689 matches
-
Nu este nevoie să zâmbim sau să ne mirăm încontinuu, ci doar atât cât este necesar. Gesturile Reprezintă o altă formă a comunicării nonverbale. Nu este nimic magic în lucrul cu mâinile. Dacă le folosim, o facem natural! Facem ca gestica mâinilor să adauge înțeles cuvintelor noastre. Ajutoare audiovizuale Folosim ajutoare vizuale și audio pentru a ne face mai bine înțeleși. "O fotografie valorează o mie de cuvinte" este un clișeu vechi care însă rămâne mereu actual. Cercetătorii susțin că la
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
Social Interaction and its Management, Routledge, London. Gill, D., Adams, B. (1989), ABC of Communication Studies, Macmillan, Basingstoke. Goffman, E. (1959), The presentation of Self in Everyday Life, Garden City, NY: Doubleday. Grant, Barbara, M, Hennings, Grant, Dorothy (1977), Mișcările, gestica și mimica profesorului: o analiză a activității nonverbale, Editura Didactică și Pedagogică, București. Hamlin, S. (1989), How to talk so people listen, Thorsons, Harper Collins Publisherd, London. Hartley, P. (1993), Interpersonal Communication, Routledge, London. Herman, E., Chomsky N. (1988), Manufacturing
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
fost director al revistei „Curierul”. Cu învârtejiri verbale alunecând, printre nebulozități și contorsionări, într-un delir ce mimează ideația febricitantă, B. se avântă în publicistică ținând „sabia”într-o mână și „crucea” în cealaltă. Iluminările și smeririle lui, într-o gestică a trăirilor extreme, exhibă mari tensionări, între exasperare și nădăjduire. După debutul nesemnificativ la „Oltul” (1923), compune proză, în care obscurizarea înțelesurilor, într-o manieră aproape stocastică, este mai mult o chestiune de strategie a unui discurs narcisiac. Tema „drumului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
a practicilor de consum, a locuinței, a influenței artei asupra "mișcărilor sufletului" etc. Studiul sistemelor exotice de gândire a proiectat o nouă lumină asupra influenței pe care au exercitat-o teologia creștină și arta care decurge din ea, asupra idealurilor, gesticii, atitudinilor etc. Periodizarea (ce este o epocă, un moment, o răscruce, o conjunctură, un ciclu, un calendar?) se impune în mod evident ca temă comună pentru antropologie și pentru istorie, cum sunt și conceptele de cultură și mentalitate, ideologie, imaginar
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
permite o învățare prin osmoză a moravurilor, a limbii, a tradițiilor și a obiceiurilor. Independent de ancheta deliberată (întrebări-răspunsuri, conversații, note, înregistrări etc.), aspectele nonverbale ale asimilării codurilor sociale de către etnograf nu trebuie să fie neglijate: reguli de protocol, atitudini, gestică, mimică, tăceri, râsete, interjecții etc. Prietenia legată cu una sau mai multe familii gazdă creează legături solide, care se întăresc mai mult cu ocazia șederilor ulterioare din ce în ce mai fructuoase. Antropologul se află în situația unui student. Venit să studieze, de pildă
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
debut. La nivelul ambianței, se poate chiar vorbi, susține filosoful francez, de o "culturalitate sistematică", ce pare a fi valabilă pentru toate obiectele, ce devin nu doar funcționale, ci și "rafinate", adevărați indici ai statusului social. Se trece astfel de la gestica tradițională, desemnată de efort, la aceea modernă, reprezentată de control și funcționalitate "termen care ascunde toată puterea de seducție a modernității"347. Prin urmare, funcționalitatea modernă este atât o depășire, cât și un refuz al sistemului tradițional pe trei aliniamente
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o simplificare a sintaxei și frazei. Caracteristic pentru disfazic e omisiunea terminațiilor, mai ales în cuvintele polisilabice, sau folosirea silabelor f\r\ semnificație, formate din dou\ sau mai multe foneme. Adeseori folosește, ca un substitut al limbajului verbal, mimica și gestica. Lectură și scrierea sunt masiv atinse. Acești școlari realizează cu multă greutate operațiile de analiză și sinteză fonetica la nivel de silaba, cuvânt și propoziție. Apar astfel numeroase denaturări, omisiuni, substituiri, inversiuni în cuvinte și propoziții. (Mititiuc I. „Ghid practic
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
majoritatea ofițerilor acestei instituții, cel puțin în ultimii ani ai regimului comunist. Duplicitatea se regăsea nu numai în activitatea profesională, ci în tot ceea ce se gândea și se realiza în familie, în cercul de prieteni, în discuții și chiar în gestica ofițerului de securitate ca «simplu cetățean»”. Astfel, s-a ajuns la situația, aparent paradoxală, din decembrie 1989, când un aparat represiv redutabil, îndelung exersat, a asistat pasiv la prăbușirea regimului pe care îl slujise timp de patru decenii. Așa cum o
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
se află printre tăinuitor. Nu există decât o singură șansă: recunoașterea adevărului. (Ion Cocora) 1972 VINOVATUL Ion Băieșu Teatrul Nottara Mircea Anghelescu El și Cristina Tacoi Ea Un talent ...Alexa Visarion e un regizor grav, sobru, ferit de teatralism, de gestica obositoare și vetustă, conflictul merge drept, vorba este spusă sec, sterilizată de orice efecte exterioare, cuvântul trebuie să spună, nu să sune frumos. Montând Vinovatul la Arad și acum la Teatrul Nottara, regizorul dă incandescență scenei, iar jocul actorilor devine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
al unei experiențe scenice... (Dinu Săraru) Regizorul Alexa Visarion realizează, în ansamblu, o inteligentă conlucrare de stil și viziune cu scenografia lui Vittorio Holtier, iar de stil și limbaj cu actorii Cristina Tacoi și Mircea Anghelescu, tensionează interior, cu o gestică sobră și expresivă, dar și cu o rostire vibrantă, un spectacol dificil și ambițios, în care fiecare clipă se adâncește în destin, cu disperarea unei tragice interogații. (Ion Cocora) Un spectacol original, incitant, profund, în perimetrul actual al teatrului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Hindemburg, ajuns în 1925 președinte de Reich, văzîndu-l pe Hitler trecînd urcat pe Mercedesul campaniei sale electorale și gesticulînd gata să zboare, el, Hindemburg, format la spiritul laconic prusac. (De reținut, paralela, riscată oarecum, operată de sagacele Alexandru George între gestica exacerbată a lui Hitler și epatanța expresionismului german). Regii noștri au avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind pe stadioane sau, cu atît mai mult, pe taciturnul și eficientul Carol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și de atracție. Dacă omul acestei noi opere se dovedește a fi o natură situată absolut în limitele normalității, compozițiile sale de după momentul convertirii pot sugera speculația unei... derapări de natură psihică. Exacerbarea efectelor compoziționale, insolitul cromaticii, aerul bizar al gesticii, toată această recuzită șocantă ar putea trimite la o posibilă... derapare. Nu e însă decît plăcerea jocului cu absurdul, cu mimarea nebuniei. Percepută, de altfel, ca atare. Plăcînd, captivînd. Dar Van Gogh? Dar Dali? Dacă Van Gogh e marcat maladiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să mergeți tot cu mămuca Marusia. Într-o scenă mută, Chirac și Clinton, la summit, pe un culoar, în semiobscur, o secundă, dincolo de lumea dezlănțuită a NATO. Dincolo de ea, dar marcați, cum altfel?, de moment. Nu e de urmărit decît gestica celor doi. Extrem de conluzivă: nobil-belicosul cocoș, care înaintea reuniunii a ținut creasta, foarte, foarte sus, de altfel îndrituit, în chestiunea flancului sud-estic, iată-l acum față-n față cu stăpînul lumii, încă june și constant imperativ. Zîmbitor (ah, zîmbetul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primei pinacoteci a țării, Muzeul de Artă! Azi, ce? Un tablou de Pallady. Care? Oricare. Ochii-mi cad pe crudul peisaj cu atît de căutatul de pictori munte St. Victoire. Lucrare timpurie, cînd alexandrinismul nu cotropise încă, magistral și definitiv, gestica generală a rafinatului dandy al picturii. Timpurie, dar pînza atestă deja instaurata "fraîcheur", prospețime care avea să decidă întregii opere marca definitivă. Un peisaj răcoros, în plină vară. În fine, cu instinct detectiv, nu-mi pot reprima curiozitatea de-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au prea fost educați în duhul politețurilor, dar ar putea, în sfîrșit, să le practice acum cu brio. Iar orașul n-ar mai arăta ca un imens Maglavit. Un pic de muzică. Recent, în timpul concertului Filarmonicii, unui dirijor tînăr, cu gestică extrem de alegră, mereu con fuoco, i-a sărit bagheta din mînă, zburînd speriată pînă sub violoncelul șefului de partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o redă dirijorului. Aplecat, galant, într-o reverență de mulțumire. Nu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu prea avea trecere. Femeia de lume întindea pur și simplu dreapta de obicei neînmănușată și i se răspundea la fel de simplu, de sobru, cu dreapta bărbatului. Care bărbat își înclina o secundă capul, gest aproape cazon. Cît de vecină era gestica aceasta sumară cu asprimea din anturajul Führerului! Dacă sărutatul mîinii a cunoscut undeva apogeul, asta s-a întîmplat la noi, în acea Românie galantă sărut mînușițele... cu doamne și domni eleganți, coborînd afabili din Forduri și lunecînd pe marmoratele trepte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals, din același motiv, al spontaneității fără cusur, determinînd captarea miraculoasă a solarității; dar din alt motiv, cel al nobleței cromatice și al confortului civilizat Vermeer?; dar cumintele Chardin? 4. Turner, impresionistul avant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revendica mentalități propagandistic înroșite în jumătatea de secol totalitar. Dimpotrivă, tînărul (și simpaticul) istoric Adrian Cioroianu oficiază, în scrisul său, în emisiunea deja amintită, un act înțelept de reformulare a istoriei în lungul și lugubrul interstițiu comunist. Aproape nimic din gestica lui intelectuală nu indică obscure servituți, cu atît mai puțin polițe la eventuale presiuni venite dinspre un mental încă așa de marcat colectivist. Spun aproape, deoarece din nou ușor stupefiat nu-mi dau seama ce îl determină pe Adrian Cioroianu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
poftim, comodității. Și să văd și alte cazuri de asemenea apostazii. Plecat la drum (drumul boemei bucureștene de joasă marcă Fănuș Neagu), Dinescu își consolidase de june un statut inconfundabil. Prin sevă lirică, înainte de toate. Dar și prin exacerbarea unei gestici voluntare. Cea care, de fapt, avea să-i și dicteze angajarea politică în disidența anticomunistă, apoi în cea de convulsivă restaurare democratică. Substituindu-mă amuzat Eugeniei Vodă, aș putea la rîndu-mi observa, și în acest caz, părăsirea poeziei. Și acceptarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în agenda acestui prim-ministru inconfundabil chiar ca ghinion.) Să sperăm cei care, evident, din ce în ce mai numeroși, ne dorim desprinderea definitivă de pesedismul anacronic să sperăm așadar în eradicarea rapidă a urmărilor unui blestem natural și, vital important, armonizarea celor două gestici predominante: cea a salonardului Tăriceanu cu a proletarului Băsescu. Încă posibilă. Să ne întoarcem, o secundă, nu fără oarecare gust al lejerei delectări la farmecul discret al burgheziei. Și să ne oprim iarăși o secundă la alt farmec (tot atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dubios foarte acoperitor stilistic. Ne extaziem amîndoi observînd ce duct alert și credibil proba nordicul. Care dacă nu s-ar fi supus... tiranicei fotografii ar fi convins la fel de bine numai și desenînd în sine. De la obediente supuneri, la evadări libertine, gestica nordicului (fără nume memorabil) ne fascinează și chiar ne incită propriile ambiții. Iată, îmi spun în dimineața nesperată, încă o excepție, încă cineva care nu vocalizează în vid. Numai că, pentru a înțelege asta, se cere ureche fină. Navigatorul o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici o relevanță particulară. Ci doar una general simbolică.) 20 decembrie Decît de plîns, mai bine de rîs. De e să mori, adică... Nu e nici o diferență între rîsul provocat de trînta clovnului Gioni în nisipul arenei circului și cel de gestica lui Călinescu în înțesatele amfiteatre. E același rîs biologic ce l-a însoțit pe individ de la Altamira pînă-n computerlandul de azi. Cu mici diferențe. Care? Cînd vărul Ciuciuriciu își făcea intrarea în circul meu din Dorohoiul copilăriei imitînd trînta cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-acum dorul. Reîntîlnit, altădată, într-un înțesat vernisaj de Sală Dalles, Catul, în așteptarea, și el, a personajului în discreționară vogă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plac. Există, de regulă, o atitudine favorabilă față de ceea ce e considerat, în cultura proprie, plăcut, util, satisfăcător și o atitudine nefavorabilă față de ceea ce e considerat neplăcut, inutil, nesatisfăcător. Atitudinile se exprimă atât verbal, ca opinii, cât și nonverbal, prin mimică, gestică, mișcări și posturi ale corpului ș.a. Ele includ atât o latură afectivă (care are legătură cu sentimentele), cât și una cognitivă (când devin credințe sau convingeri). Atunci când sunt organizate într-o structură ierarhică formează sisteme de valori. Kabagarama (1993) consideră
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Îmbunătățirea controlului de ~ 150 maximizarea ~ 40 Candidat 45, 47, 48, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 59, 60, 62, 63, 64 ~ admiși 54, 57 ~ potențiali 48 ~ respinși 54 ~ din surse externe 47 calitatea ~ 65 discriminarea potențialilor ~ 45 efectiv de ~ 45 gestica ~ 59 identificarea și atragerea ~ 47 lista ~ 53 punctele tari și slabe ale ~ 47 motivația ~ 47 potențialii ~ 50 număr de ~ 44, 45, 46, 48 surse de ~ 44, 66 Candidatură ~ internă și externă 49 analiza preliminară a ~ (trierea) 54 cerere de ~ 52
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]