1,669 matches
-
a intrat să vadă ce se întâmplă, a găsit atelierul fierbând. Toată clasa a opta se bătea cu lut. Câțiva dintre băieți erau dezbrăcați până la brâu. Doi dintre ei erau gata să dărâme cuptorul. Samuel a găsit-o pe Sheba ghemuită în spatele catedrei, în lacrimi. În zece ani de profesorat, n-am mai văzut așa ceva, a povestit el mai târziu în cancelarie. Era ca în Împăratul muștelor 1 acolo. Doi Nu-ți dai seama cât de înșelătoare poate fi memoria până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
toți profesorii au stat pe băncile reci, încercând să-și încălzească mâinile vinete între coapse, în timp ce cele trei fete și băiatul care fuseseră aleși și-au exprimat obiecțiile perfect rezonabile față de ideea de a sta pe umerii lui Pabblem sau ghemuiți în spatele lui vârându-și capetele printre picioarele sale. După un timp, s-a declarat pauză. Pabblem și copiii s-au dat deoparte cu fotograful ca să încerce alte poziții, iar nouă ni s-a dat voie să ne ridicăm și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mea. Săraca Portia. Vii de la veterinar? — Da. Suferă prea mult. Nu pot să mai suport, și am început să plâng. — Biata de tine, Barbara, a zis Sheba. Ce îngrozitor. S-a ridicat și a venit lângă mine și s-a ghemuit în fața mea. — O să fie bine, a zis, mângâindu-mă pe genunchi. După un minut, s-a ridicat și a tras un scaun ca să stea lângă mine. — Te rog, nu plânge. Veterinarul o s-o facă să se simtă mai bine. Efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
drăguță de nerăbdare și îngrijorare. M-am așezat un moment, pipăindu-mi șoldul. — Cred că da. — Ești sigură? Da, da. Doar șoldul. Șoldul mă durea ca dracu, dar nu voiam să fac caz. M-am uitat în cușcă. Portia se ghemuise într-un colț, cu blana ridicată și cu ghearele scoase. — Șșșt, nu e nimic, am șoptit printre bare. — Îmi pare rău pentru asta, a zis Sheba. Apoi și-a aruncat geanta pe umeri și și-a pus bereta. Chiar pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu o luptă. Am luat-o în dormitor și am încercat să stau cu picioarele încrușișate și cu ea în poală. Nu se simțea bine, așa că am lăsat-o să se așeze cum vrea pe plapumă, iar eu m-am ghemuit în jurul ei, scărpinând-o încet sub bărbie. Pleaopele i s-au lăsat în jos, dar nu a închis ochii - expresia ei obișnuită, un pic sinistră, de plăcere - și imediat a început să toarcă. Atunci, în sfârșit, am început să plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
gheață care acoperea bazinul păsărelelor. — Cred că amândoi am încercat să fim civilizați unul cu altul, am zis. — Da, și totuși nu ne putem înțelege, nu? Nu suntem obligați să fim prieteni. Pabblem și-a înconjurat biroul și s-a ghemuit lângă scaunul meu: — O să fiu sincer cu tine, Barbara. Sunt într-o încurcătură aici. Mi-e foarte neplăcut să cred că te-ai purtat ca o complice a Shebei... — Pardon... — Și totuși, a zis el, ridicând vocea, și totuși am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se mișca încet, devenind, dintr-o dată, mai atentă. Poate era din cauza poveștii pe care i-o spusese Helena, despre chipul apărut între ele două. Sau poate era din cauza fumului din aer. Helena, a spus ea. Șișșșșș. În luminiș, Ellis stătea ghemuit peste cadavrul unui elan. Deci el Elvis, a remarcat Helena. Ellis a ridicat ochii către ea. Fața îi era pătată de lacrimi. Ai știut ? Helena a izbucnit în râs. Știu cum să folosesc generatorul, moșneagule. Ți-am văzut înregistrările, filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nisipul ud sub mine să-mi amestec pletele cu visuri țipând din adânc și mâinile tale uitate să aducă valurile să mă-nvăluie până la ultimul gând dintr-o lume de piatră și culoarea din mare să-ți fiu sau doar ... umbre ghemuite pe-un dig nu plâng putem fi și avea de astăzi orice îți voi spune cuvinte de lumi ne-ncepute din irișii mei poți culege doar ce-n vis mai există dar nu uita când nu vei mai vedea infinitul caută
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din mine o vreme dacă se face frig povestește-mi cum atingi cu degetul acele haine care răstoarnă halucinațiile în nopțile noastre sunt locuri în care nu mai încape distanța o să te dor de câte ori îmi strâng părul și o să mă ghemuiesc pe vertebrele tale ai să-mi numeri morțile cu buzele și am să te pândesc din brațele altcuiva cu focul într-un bulgăre de vise o să te iubesc cu toate bătăile inimilor din lume până ce nici o pasăre nu va mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întrebă Marius care râdea cu gura până la urechi. Hai scoală, că ai visat urât! Meseria asta văd că-ți produce coșmaruri. Am tras adânc aer în piept de parcă ieșisem de sub apă. Aveam fruntea plină de broboane de transpirație și stăteam ghemuit cu spatele la păturile de lână care înțepau prin pijama ca o barbă nerasă. Cearșaful de pe pat mi se adunase la picioare. Titi sforăia ca un porc, lui Shumy îi miroseau picioarele de parcă tocmai îi putreziseră, TIR-uri goneau spre destinații necunoscute
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o parte zăpada și mușchiul care mă încurcau să citesc, apoi am buchisit: “În amintirea lui Codruț”. Mai jos fusese scrisă și o dată, dar nu se mai înțelegea decât un unu și-un nouă... doar atât. Am stat în genunchi, ghemuit ceva vreme și curgeau peste mine gânduri bune. Simțeam că fac bine unui suflet care se rătăcise acolo și își căuta înălțarea din mijlocul pădurii rugându-mă pentru el și aș mai fi stat la nesfârșit, că nu mai auzeam
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care se Întorceau de la cumpărături se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. Am claxonat ușor și am trecut printre ele. În următoarea clipă am apăsat, instinctiv, pe frînă. De după curbă, Îmi apăruse brusc, alunecînd la vale, spre mine, un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile care imita din gură sirena unei mașini de poliție. În stînga, pietrele desprinse din povîrnișul abrupt formau un zid protector destul de Înalt, În-timp ce În dreapta, dincolo de un șanț și un parapet scund, plasat mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rigole. Cu tot efortul de a construi un astfel de drum, puține mașini treceau pe-aici. Cum nu exista trotuar, patru-cinei femei, ce se Întorceau de la cumpărături, se răspîndiseră de-a latul, sporovăind nestingherite. În mijlocul pantei apăru deodată un băiețandru ghemuit pe patine cu rotile, imitînd din gură un claxon. M-am dat, normal, la o parte, căci și eu mă plimbam pe mijlocul străzii. M-am oprit... ca acționat de un resort aerian. Mi-am mutat greutatea de pe vîrful piciorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să fi fost și femeie... dar mai mult ca sigur erau excremente de bărbat. Vreun bărbat singuratic a tăgăduit pînă și existența uneia din nenumăratele toalete din labirintul nemărginit al orașului. CÎnd am Încercat să-mi imaginez chipul V bărbatului ghemuit În cabina telefonică, m-a cuprins spaima. Asta nu Însemna, bineînțeles, că bărbatul era neapărat ca și mine, unul dintre cei ce-au rămas fără memorie. Fusese probabil un vagabond, care nici măcar nu și-a dat seama că nu găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
el întorcea capul și cobora ochii spre el. — La Tupilați să bei niște rachiu cu piper, zise el; poate te-a mai slăbi... Țiganul deschise ochii mari, negri, și-și întinse gâtul o clipă afară din car, apoi iar se ghemui la locul lui. La fântână, Ion Băieșu opri boii: —Aho, aho, băieți, zise el domol. Ia să vă dau o leacă de apă... Își dădu pălăria pe ceafă și scoase răsteiele. Jugul căzu. Românul apucă funia. Cumpăna stătea neclintită, naltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venit Ghiță vătavu și m-a luat... parcă cu ciocoiul te poți pune? El e omul ciocoiului... Prin lan, cele câteva umbre se îndreptaseră și ascultau. Baba sta cu fața-i dureroasă îndreptată spre noi. Apoi oftă greu și se ghemui pe pământ. Da’ ce ai, bătrâno? întrebă doctorul. De ce seceri în genunchi?... Bătrânul vorbi iar lângă mine, cu hârâitu-i aspru, neprietinesc: —Vai de capul ei... O biată păcătoasă... Așa-i ea, beteagă... Boală femeiască... Ce să facă? Parcă o iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
colț, iar maică-sa tot cu penele se năcăjea în mijlocul odăii, clipocind de somn. O întrebă cu glas obosit: Unde-ai fost, Haie? Da’ ce, azi e zi de sărbătoare?... Haia nu răspunse; începu să se dezbrace încet; apoi se ghemui într-un colț. IIItc "III" Ștefan Bucșan, băiatul vestitului Vartolomei, avea în ochii lui negri grămădite parcă focuri de patimi. Cu greutate mare, ca într-o cușcă, își făcea munca de practicant la judecătoria târgului. Privea pieziș spre țăranii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în fața lumii. Când intră în casă, izbi ușa ș-o încuie cu cheia. Puse cheia în buzunar; trânti pălăria pe un pat și cortelul pe altul, puse mânile în șolduri și ridică o privire alburie, întărâtată, spre Tudorița, care sta ghemuită într-un colț, în fundul patului. —Ce ai? De ce gemi? —Mă doare capul... șopti fata. Și privindu-l simți un fior prin inimă. Domnul Rusu începu să râdă cumplit. —Te doare capul? Așa? te doare capul? Crezi că eu nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
inima chinuită. Se ruga multă vreme; din sufletul ei izvora tălmăcirea tuturor năcazurilor și a râvnilor ei; buzele murmurau încet, și ochii priveau neclintiți, mari, înecați într-un văl de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la ochi... Atuncea se cade să umbli legată la ochi... așa-i legea... Ș-are să cânte muzica, și toți prietinii au să bată din palme. Iar tu ai să te așezi sub cort de matasă cu feciorul Căprarului... Fata se ghemuise în fundul patului; parcă nu-l asculta; dar ațintea asupra lui priviri veninoase care luceau în umbră. Sanis porni apoi cu cizmele-i uriașe prin noroiul uliții; porni îngânând moale pe nas cântecul nunții. În urmă-i Haia își lăsă capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de lacrimi, cu ochii roșii și umflați. O umpleau valuri de mânie, îi venea să sfarme tot în juru-i; se zbătea ca o fiară în lanțuri. Abia într-un târziu s-a liniștit, a intrat în casă și s-a ghemuit într-un colț, privind fix înainte-i cu ochii arși de durere. Și curând după aceasta, în casa lui Sanis, în jurul fetei toropite, începură a se face pregătiri de logodnă. De două ori, în două sâmbete, feciorul nalt și slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
arse în coasta dreaptă. Sania se zgudui la o podișcă. Murgul poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept, se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia care-l ținea amețit. Se opinti c-un răcnet, trăgând de jos în sus jugul; Murgul rămase moale; necheză ușurel, într-un chip nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și probleme „domestice“ - unde trebuie să obțină dovezi asupra infidelității soților. Mie mi s-ar părea cumplit de deprimant, dar ea zice că n-o deranjează pentru că a știut dintotdeauna că bărbații sunt niște gunoaie. Petrece o grămadă de timp ghemuită între garduri vii ude cu un aparat foto cu obiectiv puternic, încercând să surprindă perechile adultere la ieșirea din cuibușorul de nebunii. Ar putea să stea la adăpost în mașina ei confortabilă și călduroasă, dar acolo are obiceiul să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
orice formă de responsabilitate în caz de deces, mutilare, atacuri ale rechinilor, sindrom de stres posttraumatic, degete accidentate, unghii rupte, pierderea protezelor sau orice altceva. Dar nu ne-a păsat nici cât negru sub unghie, noi ne distram de minune, ghemuiți în bazinul minuscul de antrenament, cu alți nouă începători, făcând semne de OK cu degetul mare și cu arătătorul, chicotind și dându-ne coate ca niște școlari. În a treia zi, ne-au dus să facem prima scufundare în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că îi aud respirația. Așa că, atunci când am deschis ochii și am văzut că nu eram în pat și că locul unde ar fi trebuit să fie Aidan era pustiu, am scos un urlet. Părea un sunet scos de o fiară. Ghemuindu-mă în mine, l-am strâns pe Dogly la piept și am început să mă leagăn, încercând să-mi alin durerea. Când asta s-a dovedit zadarnic, am dat drumul la televizor. Dallas. Două episoade unul după altul. Cine-avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]