2,181 matches
-
cea care m-a privit peste umăr și a dispărut în mulțimea aceasta blestemată, este visul și perfecțiunea și că, fiind un vis, nu o voi găsi niciodată. O seară care începea cu un ghinion prevestea un șir de alte ghinioane. După trei ore de umblat pe bulevarde, după un șir întreg de neșanse (care se multiplicau pe măsură ce eram refuzat și-mi pierdeam viclenia aceea plină de ardoare cu care pornisem, devenind tot mai grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fără autorizație. Cam cât timp crezi tu că va trece până ce autoritățile vor prinde de veste? O lună, două, poate jumătate de an? Nu este exclus să dureze chiar mai puțin. Nu ignora niciodată întâmplarea, s-ar putea să ai ghinion și, după nici o săptămână, să te trezești cu un control. Dacă ne ținem gura, s-ar putea să nu afle niciodată. Cine să-și țină gura, eu și cu tine? Desigur că noi nu vom scoate nici o vorbă, ba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vreo afacere tulbure, Carax fusese nevoit să-și părăsească mireasa la altar și să fugă din Paris pentru a se Întoarce la Barcelona. Mormîntul fără nume nu a fost găsit niciodată, iar la puțină vreme circulase altă versiune: urmărit de ghinion, Julián Carax murise În orașul său natal, În cea mai crîncenă mizerie. Fetele de la bordelul unde cînta la pian făcuseră o chetă pentru a-i plăti o Îngropăciune cumsecade. CÎnd sosi momentul plății, cadavrul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să-ți întorci capul puțin spre stânga vei vedea ușa. Îți doresc o după-amiază plăcută.“ Prevedeam că nu mi-ar fi fost prea ușor să ies din scenă cu toată demnitatea și aș fi dat nu știu cât să nu fi avut ghinionul de a mă întoarce la Londra înainte de a-și fi rezolvat dna Strickland situația. I-am aruncat o plivire. Părea cufundată în gânduri. Curând a ridicat ochii spre mine, a oftat din rărunchi și mi-a zâmbit: — Totul a, fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
saltimbanci? Și asta pentru a asmuți plebea la niște fapte pe care, dimpotrivă, ardoarea și virtutea s-ar fi cuvenit să le stârnească? Dumnezeu chiar avea nevoie de așa ceva pentru a elibera de dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat de ani, Înveșmântat În straie modeste, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
găsit. S-a Întâmplat un accident, la Carraia. Un Înecat. Ne ducem să recuperăm trupul, zise unul dintre ei, făcându-și semnul crucii. Poetul simțise și el pornirea de a se cruci. În conștiința poporului moartea prin apă Însemna Întotdeauna ghinioane. Și poate că era ceva adevărat În această credință, Întrucât pământul este locul predestinat odihnei veșnice. Există ceva nefiresc Într-un mormânt marin. Însă de ce ar fi trebuit să se ocupe autoritatea supremă a Comunei de un asemenea eveniment, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unui prieten, un actor de la Ploiești, plecase nevastă-sa de acasă și omul și-a adus o balerină în noaptea aia, să se mai distreze și el, spre sfârșit de amor adorm amândoi, obosiți, și uite, când e să fie ghinion, e. Îi vine pe la trei noaptea nevasta acasă. Deschide femeia ușa, se duce direct în dormitor să-și pupe bărbatul și... îi vede pe ăia doi dormind unul în brațele celuilalt, bătrânul actor transpirat, obosit, sfârșit de gagică, tânăra sculățică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
știi sau nu ce ai... ce vreau să-ți spun. Doamne, Isabelle, sună ca o replică dintr-o piesă, dar nu e. — Știu, a șoptit moale Isabelle. — Poate că n-o să ne mai vedem niciodată ca acum... Uneori am un ghinion teribil. Se Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi distingea bine ochii În Întuneric. — Ba ai să mă mai vezi, prostuțule. Ea a apăsat imperceptibil pe ultimul cuvânt, făcând din el aproape o alintare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se ducea la reuniune. — Pleci În străinătate? Amory a Încuviințat din cap, cu privirea ciudat de Încremenită. Făcând un pas Înapoi, ca să-i permită cuiva să treacă, a răsturnat bolul cu măsline, care s-a făcut țăndări pe podea. — Ce ghinion! a murmurat el. Să bem ceva. Wilson, dând dovadă de o diplomație greoaie, a Întins mâna și l-a bătut pe spate. Ai băut destul, bătrâne. Amory s-a zgâit la el prostește până când Wilson s-a săturat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
erau oamenii cu care aveai de-a face! Până și omulețul firav cel a insistat să-i strângă mâna. - La revedere! i-a strigat domnul Ferrenby În timp ce mașina lua colțul și Începea să urce pe alee. Noroc bun dumitale și ghinion pentru teoriile dumitale! - La fel și dumneavoastră, domnule! a răspuns Amory, zâmbind și făcând semne cu mâna. „AFARĂ DIN FOC, AFARĂ DIN ODĂIȚĂ“ Când mai avea opt ore de mers până la Princeton, Amory s-a așezat pe marginea șoselei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
laș. Tot ce putea să spere Mișu era că Mariana nu murise deja. - Mariana! îi trase el o palmă, în timp ce strângea repede pastilele. - Ce se întâmplă? deschise ușa crainica mai înfiptă. În criză de inspirație, Mișu băgă pastilele în gură. Ghinion! Erau din cele care se topesc. - Nimic! A adormit, ajută-mă s-o trezesc. Adevărul era că Mariana luase pastilele și cu puțin whisky. - Mariana! Hai să dansezi! Mariana deschise un ochi. Apoi pe celălalt. Încă nu murise. Mișu, agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mintea doar la glumițe de doi bani, râdeam din te miri ce și asta ne-a și costat, în sensul că așa s-a făcut de am luat eu primele - sper că și ultimele - palme în teatru. O zi cu ghinion, nu știu ce dracu’ aveam, că râdeam ca zănatecii. Vine scena Marcelei. Avea un lung monolog undeva în fundul scenei; Beligan stătea pe un fotoliu la față de scenă, el chiar stătea pe gânduri, nu știu dacă se gândea chiar la scena asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și două sticle de votcă; dacă tot nu aveți febră musculară din cauză de dulceață, măcar să vă îmbătați, că nu știu cum o scoatem la capăt cu examenul. ― He, he, spune Moni, Zoe dragă, tu nu știi vorba aia că dacă ai ghinion la sport, ai noroc la examen? E ca în dragoste. Am mâncat, am băut și pe la patru dimineața am plecat și noi spre cămin. Superbele nopți albe ale vieții mele de artist, minunatele nopți câștigate pentru artă pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
oameni străini, diferiți ca statură și înfățișare, acum nu mai are la îndemână decât statura și înfățișarea mamei și a copiilor. A mai și gonit oameni în mlaștini, unde și‑au găsit repede sfârșitul, este un fapt dovedit. A avut ghinion, din moment ce alții, care au făcut același lucru, astăzi parvin din nou, iar el nu. Asta ține de destin, care e individual. Fiindcă și în acest detașament de elită au existat ratați ca tatăl său, care rămân în veci niște căcăcioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cuvinte de consolare, care pe el nu‑l consolează deloc. Plânge în hohote bărbatul greoi care a scos‑o la capăt cu atâtea lucruri, i‑a terminat pe mulți, iar acum el însuși n‑o mai scoate la capăt. Ce ghinion! Plâng, nu mă pot abține și sper că n‑o să mă vadă copiii în starea asta. Copiii nu vin prea curând acasă, în ultima vreme sunt mereu plecați nu știu pe unde. Au nevoie de o mână forte, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a fost de acord cu incendiul, dar nu clica lui a fost. — Dar a cui, atunci? — A lui Joey cel Șchiop. Nenorocitul ăla de olandez nu a fost decât un bonus în plus pentru el. Van der Lubbe a avut ghinionul să ia decizia de a da foc acestui loc în aceeași noapte în care se hotărâseră să facă asta și Goebbels și băieții lui. Joey a crezut că e ziua lui de naștere, mai ales când s-a dovedit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pic de ruj și pudră. Chicoti cu entuziasm, un sadic înnăscut. — Cred că mai bine ați vorbi cu mine, Herr Lange, i-am zis. — Nu mă speriați, nenorociților. Mă auziți? Nu mi-e frică de voi. Ăsta este un mare ghinion. Pentru că spre deosebire de Kriminalassistant Becker aici de față, mie nu-mi face plăcere în mod deosebit perspectiva suferinței umane. Dar mă tem că nu am de ales. Mi-ar plăcea să fac asta cum trebuie, dar, ca să fiu sincer, pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fie spus, nu ai menționat ce s-a întâmplat cu Kindermann. — Să zicem doar că a fost împușcat în timp ce încerca să scape, i-am zis. Sunt sigur că dumneavoastră dintre toți oamenii trebuie să știți ce vreau să zic. — Ce ghinion. Ar fi putut încă să ne fie folositor. — A primit ceea ce un ucigaș trebuie să primească. Cineva trebuia să o facă. Nu cred că vreunul dintre ceilalți nenorociți vor primi vreodată ceea ce li se cuvine. Frăția SS și toate alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
la o mătușa de-a lor care locuia într-un sat apropiat de-al nostru. Știam că aceasta este o femeie bună și de câte ori mergeam la ea ne pregătea gogoși și noi mâncam pe săturate. În ziua aceea am avut ghinion deoarece ea nu era acasă, dar ne-am hotărât să o așteptăm până când va veni, mai ales că ne era o foameee, mamă, mamă! Ca să uităm de mâncare, ne-am uitat cu toții prin curte, doar, doar, o să găsim ceva ca să
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
bisectoarea C-a făcut prea des escală Unde zace vrăjitoarea Vreun secret? Nici un mister Pentru vorbele de tâlc Înțelepții fără fler, Închid gura și tac mâlc Crește iar harababura Pentru orișicare fleac Și lumea temperatura Începutului de veac Rânduri, rânduri ghinioane Unul altuia-și fac loc: Programăm revelioane Care nu vor avea loc S-a-ngustat mereu arena Măscăricii ies în față Cine curăță carena Șade atârnat de-o ață Unghiuri drepte, unghiuri strâmbe Ascuțite, de cocori Clovnii vin să se scălâmbe Singuri
CREŞTE IAR HARABABURA de ION UNTARU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364574_a_365903]
-
HALVIȚĂ: Îi iau bătrâne și n-am să te uit. Pe cuvântul meu de recidivist că n-am să te uit. Când m-oi libera facem schimb de experiență. Nu știam eu de ce mi se zbătea dimineață ochiul stâng, curat ghinion nu alta. Parcă-mi spunea cineva c-am ieșit din "formă", că nu mai sunt în mână. Dar nu credeam să cad așa de repede. Mi-a dat scorpia aia bătrână în cafea, zâmbea a lămâie și zicea: Noroc pe
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
Mama dumneaei și soacra dumnealui. Debordantă și plină de energie, întotdeauna imprevizibilă în mișcări, într-un cuvânt, capul răutăților. - HALVIȚĂ: Recidivist, răsfățatul penitenciarelor și spaima celor de bună credință, care pot fi luați drept gură-cască. - FIRICĂ: fotograf - norocul lui cu ghinionul care se ține scai de el. - ESCROCUL: Permanent în căutare de naivi pentru câștigul lui și al moralei. - SUBOFIȚERUL: De fapt o tânără subofițer, de curând încadrată și care trece fără să răsufle dintr-un bucluc în altul. Pe scenă
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
pretenții / Cum avea și-n alte dați; Are însă doar intenții, / nu și posibilități.» - Unui profesor admirând o blondă), Mircea Ursei (« La Operă, ca un făcut, / Pe când se duse într-o seară, / Cu soața lui a fost văzut / De... secretara» - Ghinion), N. Vintilă („Pentru Cătălina Orsivschi, epigramista și creatoarea Muzeului-cu-Ouă-Încondeiate din Bucovina“: «Cătălina, te știu bine, / Ești femeie, nu găină, / Atunci, spune-ne și nouă, / Cum făcuși atâtea ouă?»), Constantin Păun («De când scrie Păunescu, / N-am văzut talent mai bun ! / Eu
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor, în necunoscutul mării. Înliniștea monumentală a mării, se auzea păcănitul motoarelor de cositoare adaptate bărcilor. Am hotărât să mă îndepărtez mai mult de mal, căci eram prea aproape și într-o zonă cu nisip. Ghinionul meu a fost că, în timp ce-mi alegeam direcția de mers, un nou val de ceață să se abată asupra întinderii de apă. Valurile au început să crească în intensitate, iar curenții au luat direcția spre nord. Cele două sute
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
zilelor noastre, în partea a doua a prezentului articol îi voi acorda cuvenita atenție... Negreșit că sărăcia se datorează și unor factori aflați în inseparabilă legătură cu firea individului, cum ar fi lipsa de îndrăzneală a acestuia și - de ce nu? - ghinioanele ce se țin scai de el. Oricare ar fi cauza, sărăcia reprezintă principala sursă de erodare moral-spirituală și biologică a celor mai mulți dintre membrii unei societăți, precum și de încordare a relațiilor dintre ei, încordare care cu necesitate tinde spre conflict. Sărăcia
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]