798 matches
-
această dată prea sobru, ca să-mi amintească toată viața. Frontul a trecut recent pe acolo, iar dealungul Dunării epavele eșuate încă mai fumegau. Pe mine, însă, toate acestea nu m-au impresionat, eram acum școlar, iar noua mea uniformă și ghiozdanul păreau ca niște simboluri princiare. După ocuparea sovietică din august 1944, viața noastră de refugiați a fost din nou bulversată. În scurt timp majoritatea proprietarilor de moșii s au retras în marile orașe, în capitală sau au părăsit România, iar
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
săi. Era o lume total nouă pentru mine care nu frecventasem grădinița, ea nefiind obligatorie pe vremea aceea, iar eu având bunici disponibili și dispuși să aibă grijă de mine. Iată de ce emoțiile erau duble față de ale celorlalți. Cu un ghiozdan și cu un buchet de flori mai mari decât mine am intrat pe poarta Școlii generale nr. 25, pe atunci, în căutarea personajului principal din această piesă... Doamna! Când am văzut-o toate emoțiile mi-au trecut. Era tot ce
Momente de reflecţie ale unui fost elev. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Diana Mazga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1860]
-
alți camarazi, studenți și ei: Nicolae Rainu de la Focșani, Iancu Stătescu de la Romanați și, din când în când, distinsa noastră artistă Marietta Ionașcu. O văd, încă tânără domnișoară, elevă a Conservatorului de declamație, venind modestă la masa sărăciei vesele, cu ghiozdanul la subțioară, însoțită de logodnicul ei, mai târziu soțul, studentul Papadupolos. anul Din birtul acesta a plecat intâia pornire - zisă socialistă - cu Paul Scorțeanu și cu Spiroiu. Viața studențească este întotdeauna și peste tot aceeași: sărăcie, nepăsare de viitor, veselie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
în ciuda vârstei sale fragede. Se pare, însă, că școala nu l-a atras în mod deosebit, iar învățătura nu constituia punctul său forte. Într-o zi, mergeam la școală, ca de obicei. Frecventam clasa I și eram tare mândru de ghiozdanul meu de carton având culoarea castanelor coapte. Mircea era la gimnaziu, într-a cincea. În drumul nostru spre școală, trebuia să trecem peste un pod construit deasupra unei albii secate. Deodată, mă întrebă: Titi, n-ai vrea să fim fugari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cutie era strict interzis deoarece favorizează cariile și celulita.) În timp ce mă îndreptam spre masă Robby se întoarse și mă văzu, făcându-se la fel de subtil că nu mă vede, înainte de a se îndrepta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat spre ghiozdanul lui, rearanjându-i conținutul. Robby încă tot nu părea să se fi obișnuit cu prezența mea, dar nici eu nu mă obișnuisem cu a lui. Eram amândoi temători și precauți unul față de celălalt, eu fiind cel care ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spălându-se pe mâini în chiuvetă, cu gâtul foarte tensionat. Suntem aproape gata, copii? Încă mai eram șocat de programa lui Robby și aș fi vrut să-i spun ceva consolator, dar el terminase porția de cereale și își rearanja ghiozdanul. Studie un joc de computer, Quake III, de parcă n-ar fi știut ce să facă cu el, apoi își verifică celularul să vadă dacă era încărcat. - Hei, amice, ce treabă ai să-ți iei telefonul la școală? Se uită iritat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o tragedie. Scriitorul, în stilul său, s-a împotrivit vehement. Copii privilegiați ejaculau amenințări unul altuia în drum spre convoiul mașinilor de teren care îi așteptau. Camerele de luat vederi îi urmăreau pe băieți. Fiii. Tații vor fi întotdeauna condamnați. Ghiozdanul lui Robby atârna pe un umăr, cămașa scoasă din pantaloni și cravata în dungi gri-roșii desfăcută la gât: parodia unui om de afaceri. Robby se zgâia la Porsche și la bărbatul de pe locul șoferului. Robby îl privea întrebător, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Trebuie să te supui, îl imploram. Trebuie să-mi dai altă șansă. Scriitorul era pe cale să sâsâie ceva, dar l-am făcut să tacă. Apoi, ca și cum m-ar fi auzit, Robby își târî picioarele, forțându-se să zâmbească. Își luă ghiozdanul de pe umăr înainte de a deschide ușa din dreapta. - Care-i treaba? Zâmbea larg în timp ce își puse ghiozdanul jos. După ce s-a așezat a închis ușa. - Unde-i Marta? - Bun, ascultă, am început, Știu că nu-ți place că mă vezi, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sâsâie ceva, dar l-am făcut să tacă. Apoi, ca și cum m-ar fi auzit, Robby își târî picioarele, forțându-se să zâmbească. Își luă ghiozdanul de pe umăr înainte de a deschide ușa din dreapta. - Care-i treaba? Zâmbea larg în timp ce își puse ghiozdanul jos. După ce s-a așezat a închis ușa. - Unde-i Marta? - Bun, ascultă, am început, Știu că nu-ți place că mă vezi, dar nu trebuie să zâmbești așa. Robby nici măcar nu așteptă. Se întoarse imediat și era pe cale să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se masturbaseră la scenele de sex din American Psycho. Boyle a rămas cu Robby și Sarah, iar O’Nan ne-a escortat pe mine și pe Marta. Marta trebuia să meargă în camerele copiilor și să împacheteze lucrurile copiilor (uniforme, ghiozdane, manuale), în timp ce eu mi-am luat de ce-aveam nevoie. Dar mai întâi am însoțit-o pe Marta în camera lui Sarah și m-am postat lângă ușa de la baie. Marta a aruncat o privire ușii, rămânând nemișcată. O’Nan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fugiseră de-acasă sau fuseseră răpiți? Băieții erau duși. Tot ce se știa era că Robby și Ashton fuseseră lăsați la Fortinbras Mall de Nadine Allen în dimineața zile de 10 noiembrie (conform celor declarate de Nadine, Robby avea un ghiozdan în spate) și cumpăraseră bilete la un film care începea la douăsprezece. Robby, conform celor declarate de un ciudat de calm și de senin Ashton, îi șoptise că trebuia să meargă la toaletă și ieșise din sală. Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
El-Kardawi, din care Al-Jazeera a făcut autoritatea morală prin excelență. "Prin anii 1960, îmi spune Barbă-Albă cu un zâmbet înțepat, era o rușine să ai un radio în casă. Apoi a trebuit să ne luăm și noi un televizor. Puneam ghiozdanul copiilor în fața ecranului, ca să nu se mai uite atât. Iar acum..." Suspină. A trecut vremea când salafiștii își întrerupeau conversațiile și-și ascundeau fețele îndărătul unui ziar larg deschis când apărea câte o cameră de luat vederi: când islamiștii intransigenți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care se ascund în spatele unor acte ratate (lapsus, uitare, confuzii), a unor manifestări aparent bizare ale elevilor. "Oare" se întreabă Freud "este o simplă întîmplare atunci cînd un școlar pierde, distruge, strică obiectele sale de uz curent, cum ar fi ghiozdanul sau ceasornicul său chiar în ajunul zilei sale de aniversare?" (20, p. 90). Tot așa, în spatele "erorilor de lectură", a unor frecvente greșeli ortografice se află, poate, o tendință refulată. Prin psihanaliză se pot descoperi sentimente profunde, inconștiente, care domină
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
stații de troleibuz înainte de Uzina Rulmentul, și care începând programul la ora 8.30, putea fi văzută în troleibuz în fiecare dimineață la ora 8.00. Era apoi o oră când stăzile se umpleau de copii gălăgioși care alergau cu ghiozdane în spate, era apoi o oră când strada era plină de pensionari care mergeau la cumpărături, când majoritatea celorlalți erau la serviciu. Era convenabil între orele 13 și 15, schimbul I încă nu ieșise, iar schimbul II era deja pe
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
capul familiei, veterinarul burtos, nu riscăm cu dumneata! Așa a sintetizat, cu o logică brici, după ce s-a codit de ochii lumii. V-am spus, avea o burtă de poveste, o burtă care te punea serios pe gânduri, băgase la ghiozdan sute de pui, curcani neoperabili, care nu au supraviețuit tratamentului aplicat... Veterinarul mi-a pus apoi o întrebare de baraj, ai carte de vizită, mă? Că așa auzise el, că la București oamenii respectabili, serioși, au cărți de vizită, domnule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
școală. Spre liceu. Ar trebui să vi-l desenez. Să tocmesc un papparazzo care să-l tragă în poză. Dimineața se grăbea și era permanent transpirat. În mâini, mănuși negre de piele. De piele neagră. Nici nu putea cuprinde cumsecade ghiozdanul lui vechi de pe vremea lui Pazvante. Ghiozdan de meșină încrețită. Dacă ar fi strâns degetele, mănușile ar fi plesnit. Arunca ghiozdanul acela dintr-o mână într-alta, parcă pentru echilibrare. Mișcările erau destul de caraghioase, hai, nu penibile, dar nu exageram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-l desenez. Să tocmesc un papparazzo care să-l tragă în poză. Dimineața se grăbea și era permanent transpirat. În mâini, mănuși negre de piele. De piele neagră. Nici nu putea cuprinde cumsecade ghiozdanul lui vechi de pe vremea lui Pazvante. Ghiozdan de meșină încrețită. Dacă ar fi strâns degetele, mănușile ar fi plesnit. Arunca ghiozdanul acela dintr-o mână într-alta, parcă pentru echilibrare. Mișcările erau destul de caraghioase, hai, nu penibile, dar nu exageram cu nimic dacă spuneam despre Șăfu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
grăbea și era permanent transpirat. În mâini, mănuși negre de piele. De piele neagră. Nici nu putea cuprinde cumsecade ghiozdanul lui vechi de pe vremea lui Pazvante. Ghiozdan de meșină încrețită. Dacă ar fi strâns degetele, mănușile ar fi plesnit. Arunca ghiozdanul acela dintr-o mână într-alta, parcă pentru echilibrare. Mișcările erau destul de caraghioase, hai, nu penibile, dar nu exageram cu nimic dacă spuneam despre Șăfu că parcă avea un băț în fund. Șapte patruzeci. Atât era ceasul. De obicei, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un journal, 1979-1985. Volumul se termină cu o notă de o simplitate absolută, cu atât mai impresionantă. Eliade la Roma, așezat pe o bancă din Piazza di Spagna, observând uimit sfârșitul cursurilor de la un colegiu (liceu) din apropiere. Notează mulțimea ghiozdanelor colorate (suntem în 1985, în plină perioadă a modei fluo, care îmbrăcase Occidentul în ROGVAIV), precum și faptul că aproape fiecare pubero-adolescentă își aprinde o țigară la ieșirea din curtea școlii. Tout un monde qui s'écroule et qui change. (O
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
carton presat, maro, mică și urâtă, care se atârna de umăr și în care nu mai avea rost să car decât o batistă, plus cel mult o bomboană Kandia de lapte, lipicioasă. Din același carton presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
forme. Am decupat acele forme, iar la sfârșit am asamblat o căruță cu cai din placaj. Exemplul meu a fost apoi urmat și de alți copii; devenisem un ,,pionier” în domeniu. Înainte de a veni ora să intrăm în clase, puneam ghiozdanul undeva, ne plimbam și căutam prin curte, împreună cu alți copii, gloanțe (,,țâuri”) rămase acolo probabil încă din al doilea război mondial. Într-o zi am constatat că nu-mi mai găsesc ghiozdanul și toată școala a intrat în alertă, încercând
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a veni ora să intrăm în clase, puneam ghiozdanul undeva, ne plimbam și căutam prin curte, împreună cu alți copii, gloanțe (,,țâuri”) rămase acolo probabil încă din al doilea război mondial. Într-o zi am constatat că nu-mi mai găsesc ghiozdanul și toată școala a intrat în alertă, încercând să-mi găsească ghiozdanul. Nu s-a găsit, am plecat acasă iar a doua zi am venit normal cu acesta în spate; în ziua precedentă plecasem la școală fără ghiozdan. Învățătoarea, doamna
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și căutam prin curte, împreună cu alți copii, gloanțe (,,țâuri”) rămase acolo probabil încă din al doilea război mondial. Într-o zi am constatat că nu-mi mai găsesc ghiozdanul și toată școala a intrat în alertă, încercând să-mi găsească ghiozdanul. Nu s-a găsit, am plecat acasă iar a doua zi am venit normal cu acesta în spate; în ziua precedentă plecasem la școală fără ghiozdan. Învățătoarea, doamna Amariței, bineînțeles m-a muștruluit, iar eu am devenit ,,celebru” în toată
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mai găsesc ghiozdanul și toată școala a intrat în alertă, încercând să-mi găsească ghiozdanul. Nu s-a găsit, am plecat acasă iar a doua zi am venit normal cu acesta în spate; în ziua precedentă plecasem la școală fără ghiozdan. Învățătoarea, doamna Amariței, bineînțeles m-a muștruluit, iar eu am devenit ,,celebru” în toată școala. Îmi amintesc că în clasa a II-a am primit premiul „II” premiu care consta, de obicei, în câteva cărți. Printre acestea se afla și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]